ÎCCJ, decizie (scj.ro #84342)

Tâlhărie. Întrebuințare de amenințări. Înșelăciune Cuprins pe materii : Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra patrimoniului. Tâlhăria Indice alfabetic : Drept penal - tâlhărie - înșelăciune C. pen ., art. 211, art. 215 Fapta șoferului de taxi, de a sili, sub amenințări și blocarea portierelor pentru a împiedica coborârea, pe pasageri de a plăti sume ce depășesc tariful normal al unor curse, constituie infracțiunea de tâlhărie, iar nu de înșelăciune. I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 135 din 10 ianuarie 2005 Prin sentința penală nr.255 din 18 martie 2004, Tribunalul Dolj a schimbat încadrarea juridică din două infracțiuni de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., în două infracțiuni de înșelăciune prevăzute în art. 215 alin. (1) din același cod și a condamnat pe inculpatul S.M.

la două pedepse de câte 6 luni închisoare. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpat pentru două infracțiuni de tâlhărie. Instanța a reținut că în perioada 2002-2003, inculpatul a desfășurat activitatea de taximetrie în municipiul Craiova. La 27 octombrie 2002, aflându-se cu autoturismul în zona Gării Craiova inculpatul a fost solicitat de părțile vătămate B.E. și S.I. ambii în vârstă de 16 ani, să-i transporte în localitatea Mofleni, stabilind, de comun acord, prețul cursei la 25.000 de lei. După ce părțile vătămate au urcat pe bancheta din spate, inculpatul a pornit autoturismul, iar pe o stradă din oraș a oprit și le-a spus celor doi pasageri că până în acel loc trebuie să plătească 400.000 de lei.

Părțile vătămate au refuzat să continue deplasarea, spunând că vor achita suma de 25.000 de lei cum s-a convenit; în momentul în care au intenționat să coboare din mașină au constatat că sistemul de închidere al portierelor era blocat. În acel moment, pe un ton ridicat, inculpatul le-a cerut suma de 400.000 de lei, spunându-le că nu pot ieși din autoturism până nu vor achita banii. Sub această presiune, părțile vătămate au acceptat, de teamă, să-i dea această sumă; pentru a le permite să plece, inculpatul le-a mai cerut 150.000 de lei, spunându-le că trebuie să plătească și staționarea autoturismului cu motorul pornit. Numai după ce a primit și această sumă și văzând că una dintre părțile vătămate a început să plângă, inculpatul a deblocat sistemul de închidere al portierelor.

În ziua de 12 septembrie 2003, au apelat la serviciile inculpatului părțile vătămate M.I. și G.M. Ajunși la destinație, inculpatul le-a cerut celor doi pasageri suma de 350.000 de lei și fiindcă aceștia au refuzat, spunând că prețul este exagerat, a pornit autoturismul și s-a deplasat într-un alt cartier, unde le-a arătat că aparatul de taxat indică suma de 700.000 de lei și, pe un ton categoric, le-a cerut acești bani. Recurgând la blocarea sistemului de închidere a portierelor și la amenințări cu acte de violență, inculpatul a determinat părțile vătămate să-i dea de 550.000 de lei după care le-a permis să coboare din autoturism. În privința încadrării juridice în primul caz, instanța a reținut că inculpatul a negociat prețul curselor cu părțile vătămate, iar majorarea sumelor s-a făcut fără amenințare și agresare fizică, acestea plătind banii ceruți.

În această situație s-a reținut că părțile vătămate au fost induse în eroare de inculpat prin stabilirea unui preț inițial și apoi prin majorarea acestuia, săvârșind în acest mod infracțiunea de înșelăciune față de părțile vătămate S.I. și B.D. Cu privire la cea de-a doua faptă instanța a hotărât că nu se poate reține vinovăția inculpatului de vreme ce nu s-a stabilit un preț inițial al cursei, iar ceasul de marcat a indicat un preț pe care părțile vătămate l-au plătit în mod voluntar. Prin decizia penală nr.333 din 2 iulie 2004, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de procuror și a condamnat pe inculpat la câte 2 ani închisoare. În baza art.33 lit. a) și 34 C. pen. a contopit pedepsele aplicate urmând să execute 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie Recursul declarat de inculpat este nefondat.

În ziua de 27 octombrie 2002 părțile vătămate B.D. și S.I., minori, fiind ținute câteva minute în autoturism cu portierele blocate printr-o comandă la dispoziția exclusivă a inculpatului și presați să achite suma de 400.000 de lei pentru o parte din cursă, la care s-au adăugat 150.000 de lei pentru staționare, s-au simțit amenințate și în imposibilitate de a se apăra, condiții în care au acceptat să remită inculpatului sumele solicitate pentru a putea coborî din mașină. În atare situație se constată că inculpatul a acționat în scopul de a însuși pe nedrept acele sume de bani, deposedarea părților vătămate făcându-se prin mijloace violente, elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie fiind întrunite.

Pentru existența infracțiunii de înșelăciune se cere, sub aspectul laturii obiective, ca inculpatul să fi săvârșit o acțiune de inducere în eroare a altei persoane prin orice mijloace și, ca urmare a acestei activități, cel amăgit să fi luat o decizie cu caracter patrimonial păgubitoare. În cauza de față părțile vătămate nu au luat o asemenea decizie, ci au remis inculpatului o sumă de bani sub amenințarea cu acte de violență. În același mod a procedat inculpatul și în ziua de 12 septembrie 2003, în dauna părților vătămate G.M. și M.A. astfel că, în mod corect, instanța de apel a dispus condamnarea lui și pentru această faptă. Constatându-se că decizia instanței de apel este legală și temeinică, recursul inculpatului a fost respins.