ÎCCJ, decizie (scj.ro #84342)

Tâlhărie. Întrebuințare de amenințări. Înșelăciune

Cuprins pe materii

: Drept penal. Partea

specială. Infracțiuni contra patrimoniului. Tâlhăria

Indice alfabetic

: Drept penal

- tâlhărie

-

înșelăciune

C. pen

., art. 211, art. 215

Fapta șoferului de taxi, de a sili, sub amenințări și blocarea portierelor

pentru a împiedica coborârea, pe  pasageri de a plăti sume ce depășesc

tariful normal al unor curse, constituie infracțiunea de tâlhărie, iar nu de

înșelăciune.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr.

135 din 10 ianuarie 2005

Prin sentința penală nr.255 din 18 martie 2004, Tribunalul Dolj a schimbat

încadrarea juridică din două infracțiuni de tâlhărie prevăzută în art. 211

alin. (2) lit. c) C. pen., în două infracțiuni de înșelăciune prevăzute în art.

215 alin. (1) din același cod și a condamnat pe inculpatul S.M. la două pedepse

de câte 6 luni închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen. a achitat pe inculpat pentru două infracțiuni de tâlhărie.

Instanța a reținut că în perioada 2002-2003, inculpatul a

desfășurat activitatea de taximetrie în municipiul Craiova.

La 27 octombrie 2002, aflându-se cu autoturismul în zona Gării

Craiova inculpatul a fost solicitat de părțile vătămate B.E. și S.I.

ambii în vârstă de 16 ani, să-i transporte în localitatea Mofleni, stabilind,

de comun acord, prețul cursei la 25.000 de lei. După ce părțile vătămate au

urcat pe bancheta din spate, inculpatul a pornit autoturismul, iar

pe   o stradă din oraș a oprit și le-a spus celor doi pasageri că

până în acel loc trebuie să  plătească  400.000 de lei.

Părțile vătămate au refuzat să continue deplasarea, spunând că vor achita suma

de 25.000 de lei cum s-a convenit; în momentul în care au intenționat să

coboare din mașină au constatat că sistemul de închidere al portierelor era

blocat.

În acel moment, pe un ton ridicat, inculpatul le-a cerut   suma de 400.000

de lei, spunându-le că nu pot ieși din autoturism până nu vor achita banii. Sub

această presiune, părțile vătămate au acceptat, de teamă, să-i dea această

sumă; pentru a le permite să plece, inculpatul le-a mai cerut 150.000 de lei,

spunându-le că trebuie să plătească și staționarea autoturismului cu motorul

pornit. Numai după ce a primit și această sumă și văzând că una dintre părțile

vătămate a început să plângă, inculpatul a deblocat sistemul de închidere al

portierelor.

În ziua de 12 septembrie 2003,   au apelat la serviciile inculpatului

părțile vătămate M.I. și G.M. Ajunși la destinație, inculpatul le-a cerut celor

doi pasageri suma de 350.000 de lei și fiindcă aceștia au refuzat, spunând că

prețul este exagerat, a pornit autoturismul și s-a deplasat într-un alt

cartier, unde   le-a arătat că aparatul de taxat indică suma de

700.000 de lei și, pe un ton categoric, le-a cerut acești bani. Recurgând la

blocarea sistemului de închidere a portierelor și la amenințări cu acte de

violență, inculpatul a determinat părțile vătămate să-i dea de 550.000 de lei

după care le-a permis să coboare din autoturism.

În privința încadrării juridice în primul caz, instanța a reținut că inculpatul

a negociat prețul curselor cu părțile vătămate, iar majorarea sumelor s-a făcut

fără amenințare și agresare fizică, acestea plătind banii ceruți. În această

situație s-a reținut că părțile vătămate au fost induse în eroare de inculpat

prin stabilirea unui preț inițial și apoi prin majorarea acestuia, săvârșind în

acest mod infracțiunea de înșelăciune față de părțile vătămate S.I. și B.D.

Cu privire la cea de-a doua faptă instanța a hotărât că nu se poate reține

vinovăția inculpatului de vreme ce nu s-a stabilit un preț inițial al cursei,

iar ceasul de marcat a indicat un preț pe care părțile vătămate l-au plătit în

mod voluntar.

Prin decizia penală nr.333 din 2 iulie 2004, Curtea de Apel Craiova a admis

apelul declarat de procuror și a condamnat pe inculpat   la câte 2

ani închisoare.

În baza art.33 lit. a) și 34 C. pen. a contopit pedepsele aplicate urmând să

execute 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie

Recursul declarat de inculpat este nefondat.

În ziua de 27 octombrie 2002 părțile vătămate B.D. și S.I.,

minori, fiind ținute câteva minute în autoturism cu portierele blocate printr-o

comandă la dispoziția exclusivă a inculpatului și presați să achite suma de

400.000 de lei pentru o parte din cursă, la care s-au adăugat 150.000 de lei

pentru staționare, s-au simțit amenințate și în imposibilitate de a se apăra,

condiții în care au acceptat să remită inculpatului sumele solicitate pentru a

putea coborî din mașină.

În atare situație se constată că inculpatul a acționat în scopul de a însuși pe

nedrept acele sume de bani, deposedarea părților vătămate făcându-se prin

mijloace violente, elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie fiind

întrunite.

Pentru existența infracțiunii de înșelăciune se cere, sub aspectul laturii

obiective, ca inculpatul să fi săvârșit o acțiune de inducere în eroare a altei

persoane prin orice mijloace și, ca urmare a acestei activități, cel amăgit să

fi luat o decizie cu caracter patrimonial păgubitoare. În cauza de față părțile

vătămate nu au luat o asemenea decizie, ci au remis inculpatului o sumă de

bani  sub amenințarea cu acte de violență.

În același mod a procedat inculpatul și în ziua de 12 septembrie 2003, în dauna

părților vătămate G.M. și M.A. astfel că, în mod corect, instanța de apel a

dispus condamnarea lui și pentru această faptă.

Constatându-se că decizia instanței de apel este legală și temeinică, recursul

inculpatului a fost respins.