ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3306/2006

Asupra recursului penal de față:

Din actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 493 din 9

decembrie 2005 a Tribunalului Vrancea a fost condamnat printre alții și

inculpatul P.M., la 4 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211

alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75

lit. c) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. pen., art. 76 lit.

b) C. pen., în condițiile art. 71 și 64 C. pen.

A fost obligat inculpatul P.M. la

6.000.000 lei ROL (600 RON) despăgubiri civile către partea civilă F.V., din

care suma de 1.000.000 lei, suma sustrasă și 5.000.000 lei c/v telefonului

mobil.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 29 august 2005,

inculpatul C.F.L., care era minor, s-a întâlnit cu alți doi prieteni,

respectiv, B.C. și V.R.D.

Deplasându-se spre cartierul Bahne

s-a întâlnit și cu inculpatul P.M. și în jurul orelor 22,30, împreună au luat

un taxi aparținând firmei S.Y.L. condus de partea vătămată F.V., ce se afla

staționat în stația Tribunal.

Cu autoturismul condus de partea

vătămată, cei patru s-au deplasat pe traseul cartierul Sud – Focșani – Stația

Taxi – Gara Focșani, inculpatul C.F.L. pretextând că este în căutarea unui alt

taximetrist care avea să-i dea o sumă de bani.

În final, inculpații i-au solicitat

părții vătămate să-i transporte pe str. Măgura din Focșani. Aici, partea

vătămată a fost imobilizată de inculpatul C.F.L. care se afla pe bancheta din

spate, iar inculpatul P.M. și-a însușit, fără drept un telefon mobil, precum și

suma de 1.000.000 lei, bunuri ce se aflau pe bordul autoturismului, după care

au părăsit în fugă autoturismul.

A doua zi, inculpatul C.F.L. a

valorificat telefonul sustras unei persoane neidentificate cu suma de 3.000.000

lei.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și inculpatul P.M.

Prin decizia penală nr. 18/ A din 9

martie 2006, Curtea de Apel Galați a admis apelurile declarate de Parchetul de

pe lângă Tribunalul Vrancea și de inculpatul P.M., a desființat, în parte,

hotărârea atacată și rejudecând cauza a majorat pedeapsa aplicată inculpatului C.F.L.

de la un an închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare, iar pentru inculpatul P.M.

de la 4 ani la 7 ani închisoare, fiind înlăturate dispozițiile art. 74 – art. 76 C. pen., pentru ambii inculpați.

S-a înlăturat dispozițiile art. 81 C. pen., în ce privește pe inculpatul C.F.L., iar inculpatului P.M. i s-a aplicat pedeapsa

accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pe durata executării pedepsei principale cu închisoarea.

Inculpații au fost obligați în

solidar și pe inculpatul minor în solidar și cu partea responsabilă civilmente C.F.L.

la plata sumei de 600 lei RON despăgubiri civile către partea civilă F.V.

Au fost menținute în rest

dispozițiile hotărârii atacate.

În motivarea soluției de mai sus,

s-a reținut că au fost greșit reținute, circumstanțe atenuante, în favoarea

inculpaților, în raport de gravitatea faptei comisă și de condițiile concrete

în care aceasta a fost comisă.

În termen legal, împotriva acestor

hotărâri a declarat recurs dosar inculpatul P.M. care a susținut că este

nevinovat, solicitând în acest sens, casarea cu trimitere a cauzei în scopul

reaudierii unor martori; în subsidiar, recurentul inculpat a cerut reducerea

pedepsei aplicate.

Criticile formulate de inculpați vor

fi analizate în raport de prevederile cazurilor de casare, prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 12 și 14 C. proc. pen., constatându-se că recursul este

nefondat.

Este adevărat că inculpații nu au

recunoscut comiterea faptelor deduse judecății.

Esențial, însă, în stabilirea

vinovăției lor sunt declarațiile martorilor oculari B.C. și V.R.D. Aceștia s-au

aflat în autoturism alături de inculpați la momentul comiterii faptei și au

descris condițiile în care pe baza unei înțelegeri prealabile cei doi inculpați

au acționat conjugat în scopul deposedării taximetristului, prin violență, de

telefonul mobil și suma de un milion lei, aflate pe bordul autoturismului.

Cu aceste probe se coroborează și

procesul verbal de recunoaștere din grup, din care rezultă că partea vătămată

reținând semnalmentele persoanei care pe durata cursei a ocupat locul din

dreapta sa, a indicat ca participant la infracțiune pe inculpatul P.M.

Desigur, în acest context, vinovăția

inculpatului a fost corect stabilită pe baza unor probe concludente și

pertinente ceea ce nu mai face necesară suplimentarea probatoriului așa cum a

cerut inculpatul, care de altfel, nu a indicat expres probele ce se impuneau a

fi administrate, în opinia sa în situația unei soluții de casare cu trimitere.

Nefondată este și critica vizând

individualizarea pedepsei.

Săvârșind o infracțiune de tâlhărie,

în formă calificată, în mod corect și cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen., inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă la limita minimă legală.

De altfel, în mod corect, instanța

de apel a constatat că în cauză nu existau motive pentru reținerea unor

circumstanțe atenuante în favoarea recurentului inculpat, atâta timp cât,

acesta a prezentat o conduită nesinceră pe parcursul procesului penal

continuând să mențină declarațiile de nerecunoaștere chiar și cu ocazia

confruntărilor efectuate cu martorii oculari și care contraziceau susținerile

sale.

În considerarea dispozițiilor art. 72 C. pen., cât și ale art. 52 C. pen., pedeapsa aplicată recurentului inculpat nu este susceptibilă

de modificare și tot astfel, modalitatea de executare.

Pentru totalitatea considerațiunilor

expuse, în conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

recursul declarat de inculpat se va respinge, ca nefondat.

În temeiul art. 385

17

alin.

(4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va computa din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.M. împotriva deciziei penale nr. 18/ A din 9 martie 2006 a Curții de Apel Galați, secția de minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata arestării preventive de la 31 august 2005 la 24 mai 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei RON, din care onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru asistența juridică a inculpatului, în

sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24

mai 2006.