ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2639/2003

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarel: Prin sentința penală nr. 195 din 3 aprilie 2002, Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpatul minor M.M. la: - 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen., din pedeapsa aplicată s-a dedus timpul arestării preventive de la 16 noiembrie 2001, la zi. Prin aceeași hotărâre, inculpatul a fost obligat să plătească, în solidar cu partea responsabilă civilmente, suma de 300 dolari S.U.A., ori echivalentul în lei la data executării, către partea vătămată Z.V.

Diferit, inculpatul a fost obligat, în aceleași condiții de solidaritate să plătească statului suma de 500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele: În dimineța zilei de 13 octombrie 2001, inculpatul, minor la acea dată, s-a deplasat la complexul comercial B. pentru a vedea cât costă o pereche de pantofi tip sport. În magazin se afla și partea vătămată Z.V. În timp ce aceasta cumpăra un produs, inculpatul a văzut că aceasta are asupra sa o importantă sumă de bani, împrejurare în care a luat hotărârea de a o urmări și deposeda de bani. La plecare, inculpatul a urmărit partea vătămată până în scara blocului din Piața Gării și în timp ce aceasta urca scările s-a repezit la ea, i-a smuls borseta din mână, după care a fugit în str. Rocadă, intrând în scara unui bloc.

Verificând conținutul borsetei, inculpatul a constatat că în aceasta se găseau 1000 dolari S.U.A., 28.000 lei, o brățară din aur de 13 gr. și alte bunuri personale. După ce a luat banii și brățara, inculpatul a aruncat borseta sustrasă într-o gură de canalizare. Sumele sustrase inculpatul le-a cheltuit ulterior, iar brățara din aur a amanetat-o la casa de amanet SC A.C. SRL. Prejudiciul total cauzat prin fapta comisă de inculpat este 37.000.000 lei și este nerecuperat. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul M.M. pe care a criticat-o cu privire la pedeapsa aplicată pe care o consideră ca fiind prea severă, solicitând reducerea ei.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 217 din 23 mai 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat cu motivarea că „Având în vedere condițiile concrete în care a fost săvârșită fapta, respectiv urmărirea părții vătămate și deposedarea acesteia prin violență, de borseta în care se aflau mari sume de bani în lei și valută, valoarea mare a prejudiciului, Curtea apreciază că pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenție, la minim special prevăzut de lege pentru această infracțiune, respectă dispozițiile prevăzute de art. 72 și urm. C. pen., raportate la speță și este în măsură să realizeze finalitatea dispoziților art. 52 C. pen.” Decizia Curții de Apel a fost atacată cu recurs de către inculpatul M.M.

pe care a criticat-o pentru același motiv invocat și la judecata în apel și anume greșita individualizare a pedepsei pe care o consideră ca fiind prea severă, solicitând reducerea acesteia. Recursul declarat de inculpat este nefondat. Analizând actele și lucrările de la dosar se constată că instanțele de fond și apel au reținut o corectă situație de fapt, confirmată de probele administrate în cauză, și are încadrată fapta în textele de lege corespunzătoare, pentru care au aplicat inculpatului o pedeapsă just individualizată.

La dozarea pedepsei, situată la limita minimă a textului de lege incriminator, cu respectarea prevederilor legale privind tratamentul sancționator aplicabil minorilor, instanțele au ținut seama în egală măsură atât de pericolul social al faptei comisă, cât și de datele ce caracterizează persoana inculpatului, respectiv buna comportare avută anterior și poziția sinceră manifestată pe parcursul procesului penal, fără însă ca acestea, în context cu pericolul social ridicat al faptei, să poată fi reținute drept circumstanțe atenuante, singurele în măsură să conducă la reducerea pedepsei sub limita minimă prevăzută de textul de lege incriminator.

Față de cele arătate, constatând că pedeapsa aplicată inculpatului nu este susceptibilă de critici atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, având în vedere și faptul că verificând decizia atacată în raport cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. pen., nu se constată existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul M.M. este nefondat și a fi respins ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva deciziei penale nr. 217 din 23 mai 2003 a Curții de Apel Craiova. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 16 noiembrie 2001, la 3 iunie 2003. Obligă pe recurentul inculpat, în solidar cu părțile responsabile civilmente M.M. și M.A., la plata sumei de 1.300.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 3 iunie 2003.