ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3450/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 68 din 3

februarie 2006, Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpatul

I.m.,

la 6 ani închisoare, pentru

infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 37 lit. a) și b) din același cod.

În baza art. 61 C. pen., s-a dispus

revocarea beneficiului liberării condiționate privind restul neexecutat, acela

de 640 zile închisoare rămas din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința

penală nr. 390 din 7 februarie 2002 a Judecătoriei Craiova, contopirea acestuia

cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute 6 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a art.

64 C. pen.

Pe latură civilă, s-au admis

acțiunile civile formulate, inculpatul fiind obligat la plata, cu titlu de

despăgubiri civile, a sumelor de 20 milioane lei către partea civilă P.D., 2

milioane lei către partea vătămată C.N. și 4 milioane lei către partea vătămată

B.D.

Totodată, s-a constatat că partea

vătămată R.A. nu s-a constituit parte civilă.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În jurul orelor 10,30, din dimineața

zilei de 4 septembrie 2005, inculpatul, intenționând că facă rost de bani, a

observat-o pe P.D. care avea în mâini sacoșe și un săculeț, a intrat după ea în

scara unui bloc, i-a smuls săculețul și a fugit. Țipetele femeii au fost auzite

de B.N., acesta a pornit în urmărirea inculpatului, dar nu l-a prins.

Procedând în modul descris, în 13

septembrie 2005, inculpatul a urmărit-o pe C.N., iar când aceasta a intrat în

imobilul de domiciliu, i-a smuls din mână portmoneul și a fugit.

În aceeași manieră, în după-amiaza

zilei de 22 septembrie 2005, inculpatul a urmărit-o pe R.A. și când aceasta s-a

aflat într-o zonă din cartierul Brazda lui Novac din municipiul Craiova, i-a

smuls din mănă portofelul, a fugit și după ce a intrat în scara unui bloc a

luat din portmoneu suma de 300.000 lei și a aruncat obiectul într-o cutie

poștală, de aici el fiind recuperat de organele de poliție.

În aceeași zi, după-amiaza, în

același cartier, inculpatul a urmărit-o pe B.D., a intrat după ea în scara

blocului de domiciliu, i-a smuls portofelul în care se aflau 600.000 lei și a

abandonat obiectul.

Toate sumele de bani furate în modalitatea

descrisă, au fost cheltuite pe mâncare și băuturi alcoolice.

Părțile vătămate l-au recunoscut pe

inculpat din grupul constituit la cercetarea penală.

În faza cercetării judecătorești,

inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor.

Împotriva sentinței, inculpatul a

declarat apel, motivul invocat fiind netemeinicia pedepsei aplicate.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

penală nr. 109 din 27 martie 2006, a respins, ca nefondat, apelul.

Nemulțumit și de decizia instanței

de apel inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs și în această cale de

atac el criticând hotărârea pentru netemeinicie (caz de casare prevăzut de art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen.) s-a aplicat pedeapsă greșit

individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat.

Conform art. 72 C. pen., text de

lege care prevede criteriile generale de individualizare, la stabilirea și

aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de

limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al

faptei săvârșite de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează

sau agravează răspunderea penală.

În altă ordine de idei, art. 52 din

același cod, prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de

reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni.

În aceste condiții, raportând la

cauză textele legale menționate, instanța, orientându-se la pedeapsa de 6 ani

închisoare, a avut în vedere toate criteriile de individualizare, faptele fiind

de pericol social mărit și de comiterea lor în formă continuată, cuantumul este

situat puțin peste minimul special, inculpatul fiind recidivist.

Ca atare, prin executarea pedepsei

în regim de detenție, se apreciază că se realizează reeducarea condamnatului

și, totodată, se atinge și scopul pedepsei, acela al prevenției generale și

speciale.

Pentru considerentele expuse,

recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în conformitate cu dispozițiile art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

În baza dispozițiilor art. 192 din

același cod, recurentul inculpat va fi obligat să plătească cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.M. împotriva

deciziei penale nr. 109 din 27 martie 2006 a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și al

arestării preventive de la 28 septembrie 2005, la 30 mai 2006.

Obligă pe recurent la plata sumei de 220 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 mai 2006.