ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 690/2003

Asupra recursului de față;

Din actele dosarului, constată

următoarele:

Tribunalul Teleorman, prin sentința

penală nr. 140 din 27 august 2002, a condamnat pe inculpatul M.B.G. la 7 ani de

închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit.

b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 39 C. pen., pedeapsa de

7 ani de închisoare a fost contopită cu aceea de un an și 3 luni de închisoare,

la care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 72 din 7 februarie

2001 a Judecătoriei Alexandria, urmând ca dintre cele două pedepse, să o

execute pe cea mai grea.

Inculpatul a fost menținut în stare

de arest, iar din durata pedepsei i s-a dedus detenția preventivă. Lui i-a fost

aplicată suma de 300.000 lei, însușită de la victimă.

De asemenea, inculpatul a fost

obligat la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut, în esență, că, în noaptea de 24 aprilie 2002, împreună cu o altă

persoană, inculpatul a sustras, prin violență, suma de 300.000 lei, de la

numitul E.L.L., căruia i-au cauzat leziuni vindecabile în 4-5 zile tratament

medical. După ce i-au luat banii, inculpatul și celălalt făptuitor au luat

victimei și pantofii din picioare.

Inculpatul a declarat apel, cerând

reducerea pedepsei.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia nr. 649/ A din 7 octombrie 2002, a admis apelul și

desființând în parte sentința, a înlăturat măsura confiscării sumei de 300.000

lei, de la inculpat și de la celălalt făptuitor, cu motivarea că, în cauză, nu

sunt aplicabile dispozițiile art. 118 lit. d) C. pen.

Celelalte dispoziții ale sentinței

au fost menținute.

Prin recursul de față, inculpatul

critică decizia, cerând reducerea pedepsei.

Recursul este nefondat.

Nu sunt temeiuri pentru reducerea

pedepsei.

Fapta inculpatului este gravă.

El a mai fost condamnat, la un an de

închisoare, pentru furt calificat și la 3 luni de închisoare, pentru vătămare

corporală.

Din oficiu, nu se constată motive de

casare, care să fie luate în considerare.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins, conform dispozitivului

deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.B.G. împotriva deciziei penale nr. 649/ A din 7

octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 17 mai 2002, la 12 februarie

2003.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 februarie 2003.