ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4421/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4421/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 305 din 3 aprilie

2003 a Tribunalului Iași, inculpatul S.G. a fost condamnat la 2 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de articolul 211 alin. (2) lit. b) și

c) alin. (2

1

) lit. a), cu aplicarea art. 13 C. pen., a art. 75 lit.

c), art. 74 lit. a), art. 76 și art. 80 C. pen., prin schimbarea încadrării

juridice, din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e),

cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

S-au aplicat prevederile art. 71 și

art. 64 C. pen.

S-a menținut starea de arest a inculpatului

și s-a dedus din pedeapsă, durata reținerii și arestării preventive, de la 22

octombrie 2002, la zi.

Inculpatul C.D.G. a fost condamnat

la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de

articolul 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 13 și art. 99 C. pen., a art. 74 lit. a) și

c) și art. 76 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea

prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen.,

cu aplicarea art. 99 C. pen.

Conform art. 86

1

C. pen.,

s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei sub supraveghere, pe

durata de 4 ani, calculată conform articolului 86

2

C. pen.

A fost stabilit ca organ de

supraveghere Poliția municipiului Pașcani.

În baza art. 86

3

C. pen.,

s-au stabilit măsurile de supraveghere.

S-a atras atenția inculpatului

asupra dispozițiilor articolului 86

4

C. pen.

S-a constatat parțial recuperat

prejudiciul cauzat părții civile P.V.

S-a luat act că partea civilă a

renunțat la diferența de prejudiciu.

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a confiscat de la inculpați suma de 700.000 lei.

Inculpații au fost obligați la

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut:

La data de 18 octombrie 2001,

inculpații au consumat băuturi alcoolice în barul S.C. R. S.R.L., situat pe

str. Gării, din municipiul Pașcani. Acolo se afla și partea vătămată, care de

asemenea, consuma băuturi alcoolice.

În jurul orelor

23,00, când barul s-a închis, partea vătămată P.V. s-a urcat împreună cu

barmanul de serviciu A.D., într-un taxi, urmând să ajungă la domiciliul lor,

din Lunca Pașcani.

C.D.G. și S.G. au solicitat și ei să

meargă acasă cu același taxi, urmând ca destinația lor să fie pe str. Unirii

din municipiul Pașcani.

Cum, ceilalți doi ocupanți ai

taxiului au fost de acord, inculpații s-au așezat pe bancheta din spate, în

timp ce partea vătămată ocupa scaunul din față, dreapta.

Pe drum, au apărut niște

neînțelegeri, cu privire la modul de plată între taximetristul A.V.C. și P.V.,

drept pentru care, partea vătămată a fost coborâtă din mașină, pe str.1 Mai,

din Pașcani.

Imediat, la rugămintea martorei

A.D., au fost dați jos din autoturism inculpații.

Profitând de faptul că în zona respectivă

nu se afla nimeni și afară era întuneric, inculpatul S.G. a început să-l

lovească cu pumnii și picioarele peste față, pe partea vătămată. După ce P.V. a

căzut jos, inculpatul l-a căutat prin buzunare și i-a sustras 400.000 lei.

Apoi, i-a scos pantofii din picioare și i-a luat. În ce privește geaca din

piele și celelalte bunuri reclamate inițial de partea vătămată, că i-au fost

furate, inculpații nu recunosc că i le-ar fi sustras.

Inculpatul S.G. i-a dat inculpatului

C.D.G. 15.000 lei din banii furați, iar pantofii i-a aruncat în curtea lui

C.D.G. De aici, au fost recuperați de organele de poliție și predați părții

vătămate. Prejudiciul de 1.700.000 lei a fost acoperit parțial, iar partea

vătămată nu se constituie parte civilă cu suma de 700.000 lei, reprezentând

contravaloarea gecii și reșeului.

Partea vătămată a necesitat, în urma

leziunilor suferite un număr de 5–6 zile îngrijiri medicale, pentru vindecare.

Atât în cursul urmăririi penale, cât

și în cursul judecății, inculpatul C.D.G. a arătat că a fost prezent, când S.G.

i-a sustras, prin violență, bunurile părții vătămate și au împărțit profitul.

Inculpatul S.G. deși în cursul

urmăririi penale a recunoscut săvârșirea faptei, în prima declarație dată la

instanță, a revenit, arătând că nici nu s-a întâlnit cu partea vătămată și,

implicit, nu a tâlhărit-o.

Ulterior, inculpatul S.G. a precizat

că în acea zi a consumat băuturi alcoolice împreună cu partea vătămată și

coinculpatul C.D.G., apoi, că s-au deplasat cu taxiul și, că, nu-și mai

amintește dacă a tâlhărit ori nu partea vătămată.

Susținerile acestui inculpat sunt

infirmate de probatoriul administrat în cauză, în special, de declarațiile

coinculpatului C.D.G.

Situația de fapt, reținută de

instanță, a rezultat din coroborarea plângerii și declarațiilor părților

vătămate cu certificatul medico - legal, procesul – verbal de cercetare la fața

locului și planșele foto, declarațiile martorilor A.V.C., T.B., A.D., B.C., cu

dovada de ridicare a bunurilor sustrase și de restituire a lor către partea

vătămată, cu procesul – verbal de confruntare și cu declarațiile inculpaților.

În drept, s-a apreciat că faptele

inculpaților, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie,

prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) și e), alin. (2

1

) lit. a),

cu aplicarea art. 13 și art. 75 lit. c) C. pen., pentru inculpatul S.G. și

„complicitate la tâlhărie”, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin.

(2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a), cu aplicarea art. 13 și

art. 99 și urm. pentru inculpatul C.D.G.

Prin urmare, instanța va schimba

încadrarea juridică dată infracțiunilor, în acest sens.

La individualizarea pedepselor celor

doi inculpați, se va ține seama de criteriile prevăzute de dispozițiile art. 72

C. pen.

În realizarea scopului pedepsei,

pentru inculpatul minor C.D.G. s-a apreciat că modalitatea optimă de reeducare

este suspendarea sub supraveghere, prevăzută de art. 86

1

C. pen., pe

un termen de încercare, calculat conform art. 86

2

C. pen.

Împotriva acestei sentințe, au

declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și inculpatul S.G.,

criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.

Parchetul a criticat sentința pentru

nelegalitate deoarece, greșit, s-a schimbat încadrarea juridică, cea dată prin

rechizitoriu, fiind cea legală. De asemenea, a criticat-o pentru netemeinicie,

pentru reținerea greșită, a circumstanțelor atenuante prevăzute în art. 74 lit.

a) și c) C. pen.

Instanța n-a ținut seama că

inculpatul C.D.G. nu este la prima abatere și că împotriva sa a mai fost pusă o

dată acțiunea penală. De asemenea, că a părăsit cursurile școlare.

În ce-l privește pe inculpatul S.G.,

nu s-au dat efecte juridice agravantei prevăzute de articolul 75 lit. c) C.

pen., așa încât, nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante.

Pedepsele trebuie majorate și

raportate la modalitățile de săvârșire a faptelor, la circumstanțele reale în

care s-a săvârșit fapta.

Inculpatul S.G. critică sentința

pentru netemeinicie și solicită reducerea pedepsei, infracțiunea comisă fiind

una de lovire și nu una de tâlhărie.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

penală nr. 315 din 19 august 2003 a respins apelul declarat de inculpatul S.G.

împotriva sentinței penale atacate și a admis apelul declarat de Parchetul de

pe lângă Tribunalul Iași, împotriva aceleiași sentințe, pe care a desființat-o,

în latură penală, și rejudecând:

A schimbat încadrarea juridică a

infracțiunilor săvârșite de inculpați, din infracțiunea prevăzută de articolul

211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

)

lit. a), cu

aplicarea art. 13, art. 75 lit. c) C. pen., cu art. 74 lit. a), art. 76 și art.

80 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e)

C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 75 lit. c) și art. 13 C. pen.,

pentru inculpatul S.G. și a majorat pedeapsa aplicată, de la 2 ani la 4 ani

închisoare, pedeapsă de executat.

A schimbat încadrarea juridică,

pentru inculpatul C.D.G. , din infracțiunea prevăzută de articolul 26, raportat

la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. c) C. pen.,

cu aplicarea art. 13, art. 99 și urm., art. 74 lit. a) și c) și art. 76 C.

pen., în art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e), cu aplicarea art. 99 și urm.,

art. 13, art. 74 lit. a) și c) și art. 76 C. pen., menținând pedeapsa aplicată

inculpatului.

A menținut toate celelalte dispoziții

ale sentinței.

A menținut starea de arest a

inculpatului S.G. pentru 30 de zile și a dedus din pedeapsă, durata arestării

preventive, de la 30 aprilie 2003, la zi.

Instanța de control judiciar a

reținut că apelul inculpatului S.G. este nefondat, din probe rezultând că

instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă.

Fapta inculpatului de a lovi pe

partea vătămată, după care i-a sustras banii din buzunar, i-a scos pantofii din

picioare și i-a însușit, întrunind, elementele constitutive ale infracțiunii

complexe de tâlhărie și nu de lovire, cum pretinde inculpatul.

În ce privește apelul Parchetului

s-a apreciat că este fondat. Inculpații au comis infracțiunea la 18 octombrie

modificat prin Legea nr. 169/2003, iar infracțiunea de tâlhărie, s-a modificat

în conținutul alineatelor, precum și în cuantumul pedepsei, care, s-a majorat.

În atare situație, în speță, se

impune aplicarea legii mai favorabile, conform art. 13 C. pen., fără însă a se

creea o a treia lege, cum greșit a făcut prima instanță, luând încadrarea

juridică din legea nouă și pedeapsa din legea veche.

Așa fiind, se impune schimbarea

încadrării juridice pentru ambii inculpați, în sensul solicitat de parchet.

Referitor la circumstanțele

atenuante reținute, instanța de apel a apreciat că art. 74 lit. a) C. pen.,

pentru inculpatul S.G. și art. 74 lit. a) și c) C. pen., pentru inculpatul

C.D.G., se justifică prin realitatea împrejurărilor reținute.

În ce privește pedeapsa aplicată

inculpatului S.G., aceasta va fi majorată spre minimul special prevăzut de

lege, date fiind modalitățile de săvârșire, consecințele produse, activitatea

concretă esențială a inculpatului, în săvârșirea infracțiunii, circumstanța

agravantă a săvârșirii infracțiunii, împreună cu un minor.

Cu privire la pedeapsa aplicată

minorului inculpat, s-a apreciat că este proporțională cu fapta comisă,

contribuția concretă infracțională a inculpatului și persoana acestuia.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a declarat recurs inculpatul S.G., fără a-l motiva în scris.

În ședința publică de astăzi, 10

octombrie 2003, inculpatul, prin apărătorul din oficiu și personal, cu ocazia

ultimului cuvânt, a solicitat casarea deciziei curții de apel și menținerea

soluției primei instanțe.

Recursul este nefondat.

Curtea de Apel a demonstrat, în mod

judicios, argumentele care au impus admiterea apelului declarat de Parchetul de

pe lângă Tribunalul Iași și, deci, fără înlăturarea circumstanțelor atenuante,

solicitată de parchet, pedeapsa aplicată inculpatului, trebuie, totuși,

majorată. Argumentația făcută de instanța de control judiciar este corectă,

ținând seama de principiile de individualizare din art. 72 C. pen., inclusiv de

împrejurările și circumstanțele indicate de inculpat, în favoarea sa, de-a

lungul procesului.

În raport cu cele arătate, Curtea va

trebui să privească recursul de față ca nefondat și să-l respingă, ca atare, în

baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând,

astfel, decizia atacată.

Se va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive.

Văzând și reglementarea plății

cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului pentru apărarea din

oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.G. împotriva deciziei penale nr. 315 din 19 august

2003 a Curții de Apel Iași.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul arestării preventive de la 22 octombrie 2001, la 10

octombrie 2003.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 octombrie 2003.