ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6042/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Iași, prin sentința

penală nr. 87 din 29 ianuarie 2004, a condamnat pe inculpatul B.I. la

următoarele pedepse:

- la două pedepse a câte 4 ani

închisoare, pentru comiterea infracțiunilor, prevăzute de art. 276 din Lehea

nr. 31/1990, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și respectiv, art. 23 din

Legea nr. 21/1994, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; la trei pedepse a câte

un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: art. 288 alin.

(1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 37 lit. a) C. pen., art. 291, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 37 lit. a) și art. 292, cu aplicarea art.

37 lit. a), precum și la 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 20, raportat la art. 215 alin. (1) și alin. (2), cu aplicarea

art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și a art. 34

lit. b) din același cod, instanța a contopit pedepsele în cea mai grea de 4 ani

închisoare, iar conform art. 83 C. pen., tribunalul a revocat suspendarea

condiționată a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată inculpatului

prin sentința penală nr. 1971 din 13 aprilie 2000 a Judecătoriei Iași,

definitivă prin decizia penală nr. 218 din 20 februarie 2001 a Tribunalului

Iași, urmând ca inculpatul să execute în final 5 ani închisoare, cu aplicarea

art. 71, raportat la art. 64 C. pen.

Instanța a dedus din pedeapsa

aplicată timpul reținerii și al arestării preventive de la 13 mai 2002 la 4

iulie 2003; a dispus anularea unor acte false; a respins, ca nefondată,

acțiunea civilă formulată de partea civilă D.G.F.P.C.F.S. Iași și a dispus

confiscarea de la inculpat a două autoturisme marca Audi 100 TDI și WW Passat,

în baza art. 118 C. pen. și a art. 25 din Legea nr. 21/1999.

Hotărând astfel, tribunalul a

reținut, în esență, că inculpatul B.I., cetățean al Republicii Moldova a

obținut și cetățenie română la 4 noiembrie 1999, dată de la care a înființat

Societatea comercială S.C. SRL Iași, al cărei unic asociat și administrator

era, deschizând și un cont în lei la B.C.R., sucursala Iași.

Inculpatul a solicitat în cursul

lunii noiembrie 1999, respectiv în data de 25, schimbarea denumirii societății

în SC A.I. SRL, prilej cu care și-a închis contul bancar al fostei societăți,

deschizând unul pe numele noii societăți.

La data de 16 ianuarie 2001,

inculpatul devine asociat unic la SC M.A. SRL Iași, dar și administratorul

acesteia prin retragerea din societate a numiților L.C. și S.M., iar la 1 iunie

2001, își schimbă denumirea în SC A.I.T. SRL Iași.

În perioada de timp în care a

îndeplinit funcția de administrator unic al celor două societăți, respectiv 25

noiembrie 1999 – 23 noiembrie 2001, inculpatul, pentru a-și realiza unele

venituri ilicite de la bugetul de stat și prin spălarea unor sume de bani, a

completat în fals mai multe ordine de plată și file C.E.C. și a ridicat în

numerar suma de 1.147.000.000 lei, dintr-un cont „negru”, aparținând unei firme

inexistente, din punct de vedere legal, cunoscând faptul că ea provine din

săvârșirea faptei de bancrută frauduloasă.

Sentința a fost apelată, în termen

legal, de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, partea civilă D.G.F.P., care

între timp și-a retras apelul, și inculpatul, fără a indica motivele de

netemeinicie și nelegalitate ale hotărârii.

Parchetul a considerat sentința

nelegală, deoarece instanța nu a reținut în cauză, dispozițiile art. 13 C. pen.

și nu a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice a faptei de

„spălare a banilor”, cu precizarea dispozițiilor incriminatoare.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

nr. 217 din 15 iunie 2004, reexaminând actele și lucrările dosarului prin

prisma motivelor de apel invocate, dat și din oficiu, a admis apelul promovat

de parchet, a desființat, în parte, sentința apelată și a completat

dispozițiile art. 276 din Legea nr. 31/1990 și pe cele ale art. 23 din Legea

nr. 21/1991 cu „alin. (1) și lit. a)”, menținând celelalte dispoziții ale

sentinței.

Instanța de control judiciar a

respins, ca nefondat, apelul promovat de inculpat și a luat act de retragerea

apelului declarat de partea civilă D.G.F.P.S. Iași.

În termen legal, împotriva deciziei

a declarat recurs inculpatul B.I., prin care o critică pentru nelegalitate, în

sensul că, la instanța de apel nu a fost legal citat, la adresa indicată, prin

cerere scrisă adresată instanței.

Examinând hotărârea atacată în

raport de cazul de recurs, prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 21

C. proc. pen., în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, Înalta

Curte constată recursul fondat, urmând a fi admis.

În acest sens, potrivit

dispozițiilor cuprinse în art. 177 alin. (1) teza întâi C. proc. pen.

„învinuitul sau inculpatul se citează la adresa unde locuiește”, iar conform

celor din alin. (2): „dacă printr-o declarație dată în cursul procesului penal

învinuitul sau inculpatul a indicat un alt loc pentru a fi citat, el este citat

la locul indicat”.

Totodată, hotărârile sunt supuse

casării, astfel cum se menționează în art. 385

9

alin. (1) pct. 21 și

atunci când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți.

Revenind la cauză, se constată că,

la termenele fixate pentru judecarea apelurilor, respectiv, 18 mai 2004 și 15

iunie 2004, inculpatul a fost citat în localitatea Pașcani, județul iași, fără

a se lua în considerare împrejurarea că acesta avea o nouă adresă de care a

încunoștiințat instanța.

Prin cererea adresată primei

instanțe, și anume Tribunalului Iași, la 14 iulie 2003, inculpatul aduce la

cunoștință acesteia că și-a schimbat domiciliul, fără forme legale, în Iași, la

familia C.V., adresă la care a și fost citat pentru termenul din 11 septembrie

2003.

În consecință, secția penală a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, constatând îndeplinite cerințele cazului

de recurs invocat în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 2 lit. c) C.

proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul B.I., va casa decizia

atacată și va dispune trimiterea cauzei pentru rejudecare la Curtea de Apel

Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen.,

admite recursul

declarat de inculpatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 217 din 15 iunie 2004

a Curții de Apel Iași.

Casează decizia penală recurată și

dispune trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță.

Potrivit dispozițiilor art. 192

alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în

sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 noiembrie 2004.