ÎCCJ, decizie (scj.ro #85004)

Contract colectiv de muncă. Actul de înregistrare. Caracter. Posibilitatea atacării lui pe calea contenciosului administrativ. Legea nr . 130/1996 Legea nr . 554/2004 Acțiunea având ca obiect contestarea actului prin care a fost înregistrat un contract colectiv de muncă, în temeiul art . 25-28 din Legea nr . 130/1996 este de competența de soluționare a instanței de contencios administrativ. Astfel, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor art . 28 din Legea nr . 130/1996 se recunoaște părții vătămate dreptul de a ataca în fața instanței de contencios administrativ refuzul nejustificat de înregistrare a contractului colectiv de muncă, act administrativ asimilat, cu atât mai mult temei va exista un drept la acțiune în baza legii contenciosului administrativ împotriva actului de înregistrare a contractului colectiv de muncă, act administrativ tipic.

Î.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr.619 din 1 februarie 2007 Prin sentința civilă nr.614 din 14.03.2006 Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta Federația Națională a Sindicatelor din Chimie – Petrochimie „LE” în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, Federația Patronală din Ramura Industriei Chimice și Petrochimice „F” și Federația Sindicatelor Libere din Chimie – Petrochimie „CA” prin care solicită anularea actului administrativ reprezentat de înregistrarea nr.805 din 12.04.2005 a contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul ramurii chimie – petrochimie între Federația Patronală din Ramura Industriei Chimice și Petrochimice „F” și Federația Sindicatelor Libere din Chimie – Petrochimie „CA” pe anii 2006 – 2006 publicat în M.Of . al României Partea a V-a din data de 4 mai 2005 și totodată, să se constate nulitatea acestui contract.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut, că reclamanta nu participase la încheierea contractului colectiv de muncă anterior și a actelor adiționale, semnase cu federația patronală un contract colectiv de muncă la nivel de grupuri de unități, motivat de o salarizare superioară, cu valabilitate până la 23 mai 2006 și nu și-a manifestat intenția de a participa la negocierea contractului colectiv de muncă pentru anii 2005 – 2006 decât la data de 10.01.2005, după ce fazele prenegocierilor și negocierilor începuseră, deci nu se poate imputa Federației Patronale „F” faptul că nu a invitat reclamanta la negociere. De altfel, federația patronală nu refuză participarea la negocieri, condiționând însă ca aceasta să ia procedura negocierii ei în faza în care se găsea și făcând propunerea ca negocierile să continue numai cu F.S.L.C.P.

iar reclamanta să participe cu statut de observator urmând ca în anul 2006 să se renegocieze un nou contract pornind de la cel existent, în urma exprimării poziției sale, reclamanta urmând să primească o copie a contractului în acea fază. A mai reținut instanța de fond că la data înregistrării contractului colectiv de muncă erau îndeplinite condițiile prevăzute de art.26 alin.(1) din Legea nr.130/1996 în sensul că au fost respectate dispozițiile art.13, părțile participante la negociere au făcut dovada cerințelor de reprezentativitate și au semnat acest contract, iar lipsa reclamantei a fost determinată de manifestarea târzie a acesteia de a participa la negociere, după ce implicit fusese de acord ca negocierea să se desfășoare fără prezența sa.

De asemenea, instanța a apreciat că reclamanta avea la îndemână procedura prevăzută de art.7 și următoarele din Legea nr.168/ 1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, însă în lipsa declanșării acestei proceduri și în condițiile în care contractul colectiv de muncă continuă să-și producă efectele, o anulare a înregistrării acestuia nu-și găsește finalitatea. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, invocând prevederile art.304 pct.8 și 9 din C.proc.civ . și susținând că instanța de fond: - a interpretat greșit actul dedus judecății și a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia; - a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal prin aplicarea greșită a art.17 din Legea nr.130/1996.

Federația Sindicatelor Libere din Chimie și Petrochimie a depus întâmpinare prin care a susținut că reclamanta este terț în raport cu contractul colectiv de muncă a cărui nulitate a cerut-o, iar potrivit art.28 din Legea nr.130/1996 există un drept la acțiune în fața instanței de contencios administrativ numai în cazul și împotriva refuzului înregistrării contractelor colective de muncă. În concluzie, a cerut respingerea recursului, susținând că soluția instanței de fond este legală și temeinică. Ulterior, reclamanta a formulat o cerere prin care, pe de o parte a răspuns la întâmpinarea depusă în cauză și, pe de altă parte, cerând admiterea recursului, casarea sentinței atacate, rejudecarea cauzei și anularea Contractului colectiv de muncă nr.805/03 din 12.04.2005, și-a completat acțiunea introductivă solicitând să se constate și nulitatea Actului adițional nr.2899 din 28.12.2006 la acest contract colectiv de muncă.

Recursul este neîntemeiat. 1. Referitor la primul motiv de recurs, reglementat la art.304 pct.8 din Codul de procedură civilă, rezultă că este neîntemeiat, instanța de fond soluționând cauza în raport cu obiectul stabilit de reclamantă, interpretând în mod corect actul juridic dedus judecății, fără a schimba natura sau înțelesul acestuia. Astfel, instanța de fond a reținut în mod corect că obiectul acțiunii îl formează cererea de anulare a actului emis de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei pentru înregistrarea Contractului colectiv de muncă nr.805 din 12.05.2005 încheiat între Federația Patronală „F” și Federația Sindicatelor Libere din Chimie – Petrochimie Cartel Alfa, precum și cererea de constatare a nulității acestui contract colectiv de muncă, pe cale de consecință.

Din considerentele hotărârii pronunțate rezultă că instanța de fond a soluționat cauza în limitele cadrului procesual stabilit de reclamantă, în raport cu obiectul acțiunii și cu natura juridică a actului dedus judecății. Astfel, respingând excepția invocată de pârâte, instanța de fond a reținut în mod judicios că actul emis de minister în temeiul art.25-28 din Legea nr.130/1996, prin care a înregistrat contractul colectiv de muncă nr.805 din 12.04.2005, are natura juridică a unui act administrativ de autoritate, a cărui contestare atrage competența instanței de contencios administrativ în condițiile prevederilor Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ.

Din acest motiv, nu poate fi primită nici susținerea făcută prin întâmpinare de Federația Sindicatelor Libere din Chimie și Petrochimie, potrivit căreia, în conformitate cu art.28 din Legea nr.130/1996, numai împotriva refuzului înregistrării contractelor colective de muncă, partea nemulțumită se poate adresa instanțelor în condițiile Legii nr.554/2004. Într-adevăr, interpretând dispozițiile art.28 din Legea nr.130/ 1996 prin prisma prevederilor generale ale Legii nr.554/2004, dacă se recunoaște dreptul la acțiune în cazul refuzului nejustificat de înregistrare a contractului colectiv de muncă (act administrativ asimilat), cu atât mai mult temei există un drept la acțiune împotriva actului administrativ de înregistrare a contractului colectiv de muncă (actul administrativ tipic), în condițiile Legii contenciosului administrativ.

2. Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, prevăzut la art.304 pct.9 din C.proc.civ ., în sensul că prin interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor art.17 din Legea nr.130/1996, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică , acest motiv de recurs este neîntemeiat. Într-adevăr, potrivit art.17 alin.(1) lit.b ) din Legea nr.130/ 1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată, la negocierea contractelor colective de muncă la nivel de ramură, participă organizațiile sindicale care: - au statut legal de federație sindicală; - au independență organizatorică și patrimonială; - organizațiile sindicale componente au, cumulat, un număr de membri cel puțin egal cu 7% din efectivul salariaților din ramura respectivă.

Or, instanța de fond a reținut în mod corect că federația reclamantă nu participase la negocierile și semnarea Contractului colectiv de muncă pe ramura industriei chimice și petrochimice pe anii 2001 – 2004 și nu a adus la cunoștința Federației Patronale „ F”faptul că prin sentința civilă nr.1/REP din 28.03.2003 a Tribunalului București – Secția IV Civilă, dobândise caracterul de reprezentativitate . Astfel, în mod judicios a reținut instanța de fond că, la cererea cu nr.17 din 10.01.2005 prin care federația reclamantă cerea participarea la negocierile începute, Federația Patronală „F” nu a răspuns cu un refuz, ci a condiționat ca participarea la negocieri să se facă din faza în care ajunseseră la data respectivă.

Pe de altă parte, instanța de fond a reținut corect că Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei a procedat în mod legal la înregistrarea contractului, fiind îndeplinite cerințele art.26 alin.(1) din Legea nr.130/1996, potrivit cărora contractele colective de muncă nu vor fi înregistrate dacă: - sunt încheiate cu încălcarea prevederilor art.13; - părțile nu fac dovada îndeplinirii cerințelor de reprezentativitate ; - nu sunt semnate de toți reprezentanții părților la negociere. Or, în cauză, neparticiparea federației reclamante la negocierea contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, s-a datorat culpei sale prin aceea că și-a manifestat târziu intenția de participare și a comunicat după ce prenegocierea și negocierea contractului se aflau în faze evaluate și faptul că dobândise legal caracterul de reprezentativitate . În concluzie, soluția instanței de fond este legală și temeinică, recursul fiind astfel respins ca nefondat .