ÎCCJ, decizie (scj.ro #85004)

Contract colectiv de muncă. Actul de înregistrare.

Caracter. Posibilitatea atacării lui pe calea contenciosului administrativ.

Legea

nr

. 130/1996

Legea

nr

. 554/2004

Acțiunea având ca obiect contestarea actului prin care a

fost înregistrat un contract colectiv de muncă, în temeiul

art

.

25-28 din Legea

nr

. 130/1996 este de competența de

soluționare a instanței de contencios administrativ. Astfel, în condițiile în

care, potrivit dispozițiilor

art

. 28 din Legea

nr

. 130/1996 se recunoaște părții vătămate dreptul de a

ataca în fața instanței de contencios administrativ refuzul nejustificat de

înregistrare a contractului colectiv de muncă, act administrativ asimilat, cu

atât mai mult temei va exista un drept la acțiune în baza legii contenciosului

administrativ  împotriva actului de înregistrare a contractului colectiv

de muncă,  act administrativ tipic.

Î.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal,

Decizia nr.619 din 1 februarie 2007

Prin sentința civilă nr.614 din 14.03.2006 Curtea de Apel București – Secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de

reclamanta Federația Națională a Sindicatelor din Chimie – Petrochimie „LE” în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei,

Federația Patronală din Ramura Industriei Chimice și Petrochimice „F” și

Federația Sindicatelor Libere din Chimie – Petrochimie „CA” prin care solicită

anularea actului administrativ reprezentat de înregistrarea nr.805 din

12.04.2005 a contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul ramurii chimie

– petrochimie între Federația Patronală din Ramura Industriei Chimice și

Petrochimice „F” și Federația Sindicatelor Libere din Chimie – Petrochimie „CA”

pe anii 2006 – 2006 publicat în

M.Of

. al României

Partea a V-a din data de 4 mai 2005 și totodată, să se constate nulitatea

acestui contract.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut, că reclamanta nu

participase la încheierea contractului colectiv de muncă anterior și a actelor

adiționale, semnase cu federația patronală un contract colectiv de muncă la

nivel de grupuri de unități, motivat de o salarizare superioară, cu

valabilitate până la 23 mai 2006 și nu și-a manifestat intenția de a participa

la negocierea contractului colectiv de muncă pentru anii 2005 – 2006 decât la

data de 10.01.2005, după ce fazele

prenegocierilor

și

negocierilor începuseră, deci nu se poate imputa Federației Patronale „F” faptul

că nu a invitat reclamanta la negociere.

De altfel, federația patronală nu refuză participarea la negocieri,

condiționând însă ca aceasta să ia procedura negocierii ei în faza în care se

găsea și făcând propunerea ca negocierile să continue numai cu F.S.L.C.P. iar

reclamanta să participe cu statut de observator urmând ca în anul 2006 să se

renegocieze

un nou contract pornind de la cel existent, în

urma exprimării poziției sale, reclamanta urmând să primească o copie a

contractului în acea fază.

A mai reținut instanța de fond că la data înregistrării contractului colectiv

de muncă erau îndeplinite condițiile prevăzute de art.26 alin.(1) din Legea

nr.130/1996 în sensul că au fost respectate dispozițiile art.13, părțile

participante la negociere au făcut dovada cerințelor de

reprezentativitate

și au semnat acest contract, iar lipsa reclamantei a fost determinată de

manifestarea târzie a acesteia de a participa la negociere, după ce implicit

fusese de acord ca negocierea să se desfășoare fără prezența sa.

De asemenea, instanța a apreciat că reclamanta avea la îndemână procedura

prevăzută de art.7 și următoarele din Legea nr.168/ 1999 privind soluționarea conflictelor

de muncă, însă în lipsa declanșării acestei proceduri și în condițiile în care

contractul colectiv de muncă continuă să-și producă efectele, o anulare a

înregistrării acestuia nu-și găsește finalitatea.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, invocând prevederile

art.304 pct.8 și 9 din

C.proc.civ

. și susținând că

instanța de fond:

- a interpretat greșit actul dedus judecății și a schimbat natura și înțelesul

lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia;

- a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal prin aplicarea greșită a art.17

din Legea nr.130/1996.

Federația Sindicatelor Libere din Chimie și Petrochimie a depus întâmpinare

prin care a susținut că reclamanta este terț în raport cu contractul colectiv

de muncă a cărui nulitate a cerut-o, iar potrivit art.28 din Legea nr.130/1996

există un drept la acțiune în fața instanței de contencios administrativ numai

în cazul și împotriva refuzului înregistrării contractelor colective de muncă.

În concluzie, a cerut respingerea recursului, susținând că soluția instanței de

fond este legală și temeinică.

Ulterior, reclamanta a formulat o cerere prin care, pe de o parte a răspuns la

întâmpinarea depusă în cauză și, pe de altă parte, cerând admiterea recursului,

casarea sentinței atacate,

rejudecarea

cauzei și

anularea Contractului colectiv de muncă nr.805/03 din 12.04.2005, și-a

completat acțiunea introductivă solicitând să se constate și nulitatea Actului

adițional nr.2899 din 28.12.2006 la acest contract colectiv de muncă.

Recursul este neîntemeiat.

de procedură civilă, rezultă că este neîntemeiat, instanța de fond soluționând

cauza în raport cu obiectul stabilit de reclamantă, interpretând în mod corect

actul juridic dedus judecății, fără a schimba natura sau înțelesul acestuia.

Astfel, instanța de fond a reținut în mod corect că obiectul acțiunii îl

formează cererea de anulare a actului emis de Ministerul Muncii, Solidarității

Sociale și Familiei pentru înregistrarea Contractului colectiv de muncă nr.805

din 12.05.2005 încheiat între Federația Patronală „F” și Federația Sindicatelor

Libere din Chimie – Petrochimie Cartel Alfa, precum și cererea de constatare a

nulității acestui contract colectiv de muncă, pe cale de consecință.

Din considerentele hotărârii pronunțate rezultă că instanța de fond a

soluționat cauza în limitele cadrului procesual stabilit de reclamantă, în

raport cu obiectul acțiunii și cu natura juridică a actului dedus judecății.

Astfel, respingând excepția invocată de pârâte, instanța de fond a reținut în

mod judicios că actul emis de minister în temeiul art.25-28 din Legea

nr.130/1996, prin care a înregistrat contractul colectiv de muncă nr.805 din

12.04.2005, are natura juridică a unui act administrativ de autoritate, a cărui

contestare atrage competența instanței de contencios administrativ în

condițiile prevederilor Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ.

Din acest motiv, nu poate fi primită nici susținerea făcută prin întâmpinare de

Federația Sindicatelor Libere din Chimie și Petrochimie, potrivit căreia, în

conformitate cu art.28 din Legea nr.130/1996, numai împotriva refuzului

înregistrării contractelor colective de muncă, partea nemulțumită se poate

adresa instanțelor în condițiile Legii nr.554/2004.

Într-adevăr, interpretând dispozițiile art.28 din Legea nr.130/ 1996 prin

prisma prevederilor generale ale Legii nr.554/2004, dacă se recunoaște dreptul

la acțiune în cazul refuzului nejustificat de înregistrare a contractului

colectiv de muncă (act administrativ asimilat), cu atât mai mult temei există

un drept la acțiune împotriva actului administrativ de înregistrare a

contractului colectiv de muncă (actul administrativ tipic), în condițiile Legii

contenciosului administrativ.

C.proc.civ

., în sensul că prin interpretarea și

aplicarea greșită a prevederilor art.17 din Legea nr.130/1996, instanța de fond

a pronunțat o hotărâre nelegală și

netemeinică

, acest

motiv de recurs este neîntemeiat.

Într-adevăr, potrivit art.17 alin.(1)

lit.b

) din

Legea nr.130/ 1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată, la

negocierea contractelor colective de muncă la nivel de ramură, participă

organizațiile sindicale care:

- au statut legal de federație sindicală;

- au independență organizatorică și patrimonială;

- organizațiile sindicale componente au, cumulat, un număr de membri cel puțin

egal cu 7% din efectivul salariaților din ramura respectivă.

Or, instanța de fond a reținut în mod corect că federația reclamantă nu

participase la negocierile și semnarea Contractului colectiv de muncă pe ramura

industriei chimice și petrochimice pe anii 2001 – 2004 și nu a adus la

cunoștința Federației Patronale „

F”faptul

că prin

sentința civilă nr.1/REP din 28.03.2003 a Tribunalului București – Secția IV

Civilă, dobândise caracterul de

reprezentativitate

.

Astfel, în mod judicios a reținut instanța de fond că, la cererea cu nr.17 din

10.01.2005 prin care federația reclamantă cerea participarea la negocierile

începute, Federația Patronală „F” nu a răspuns cu un refuz, ci a condiționat ca

participarea  la negocieri să se facă din faza în care ajunseseră la data

respectivă.

Pe de altă parte, instanța de fond a reținut corect că Ministerul Muncii,

Solidarității Sociale și Familiei a procedat în mod legal la înregistrarea

contractului, fiind îndeplinite cerințele art.26 alin.(1) din Legea

nr.130/1996, potrivit cărora contractele colective de muncă nu vor fi

înregistrate dacă:

-

sunt încheiate cu încălcarea prevederilor

art.13;

- părțile nu fac dovada îndeplinirii

cerințelor de

reprezentativitate

;

-

nu sunt semnate de toți reprezentanții

părților la negociere.

Or, în cauză,

neparticiparea

federației reclamante la negocierea contractului colectiv de muncă la nivel de

ramură, s-a datorat culpei sale prin aceea că și-a manifestat târziu intenția

de participare și a comunicat după ce

prenegocierea

și negocierea contractului se aflau în faze evaluate și faptul că dobândise

legal caracterul de

reprezentativitate

.

În concluzie, soluția instanței de fond

este legală și temeinică, recursul fiind astfel respins ca

nefondat

.