ÎCCJ, decizie (scj.ro #85072)

Funcționari publici. Reprezentarea în comisiile de disciplină și paritare, constituite în baza H.G. nr. 1210/2003. Membri desemnați de către organizația sindicală. Cerința reprezentativității organizației sindicale. H.G. nr.1210/2003, art.5, art. 40 Legea nr. 130/1996 Cuprins pe materii: Dreptul funcției publice. Indice alfabetic: Comisie de disciplină. Comisie paritară Funcționar public. Organizație sindicală. Reprezentativitate. În acord cu prevederile art. 5 și art.40 din Hotărârea de Guvern nr. 1210/2003 privind organizarea și funcționarea comisiilor de disciplină și a comisiilor paritare din cadrul autorităților și instituțiilor publice, desemnarea de către organizația sindicală a funcționarilor publici în cadrul celor două comisii, se face sub condiția îndeplinirii de către respectiva organizație a cerinței reprezentativității.

Faptul că printr-o hotărâre judecătorească anterioară, sindicatul reclamant, care are ca membri atât funcționari publici cât și personal contractual, a făcut dovada îndeplinirii condițiilor de reprezentativitate cerute de lege pentru negocierea contractului de muncă, nu-i servește acestuia în dovedirea faptului că îndeplinește și condițiile de reprezentativitate limitate la funcționarii publici, necesare pentru desemnarea din cadrul său a celor doi membri în comisia de disciplină și în comisia paritară, în condițiile H.G. 1210/2003.

O atare constatare a îndeplinirii condițiilor de reprezentativitate, limitat la funcționarii publici din cadrul Autorității Naționale a Vămilor, necesară pentru organizarea comisiilor de disciplină și paritară în condițiile H.G.nr.1210/2003, nu este în competența instanței de contencios administrativ ci în competența instanței prevăzute de Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, potrivit normei de trimitere cuprinse în art.93 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată. Î.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr.1615 din 4 mai 2006 Sindicatul „U” București a solicitat în contradictoriu cu Autoritatea Națională a Vămilor, anularea Anexei nr. 1 la Ordinele nr. 40 și 41 din 12 ianuarie 2005, emise de aceasta.

Reclamantul a arătat că prin Ordinul nr. 22/2005 pârâta a abrogat deciziile prin care au fost constituite comisia de disciplină și comisia paritară, pârâta considerând că, Sindicatul „U” nu este reprezentativ „pe linie sindicală” în cadrul instituției vamale. Reclamantul a mai arătat că funcționarii publici pot cere instanței de judecată constatarea reprezentativității lor, conform Legii nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, coroborat cu dispozițiile art. 93 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, reprezentativitatea Sindicatului „U” București, fiind constatată de Judecătoria Sectorului 1 București, prin sentință irevocabilă.

Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea, reținând că reclamantul nu a dovedit că este un sindicat reprezentativ și pentru funcționarii publici din Autoritatea Națională a Vămilor, situație în care reprezentarea funcționarilor publici se face conform art. 5 alin. (3) din H.G. nr. 1210/2003. S-a reținut de asemenea, că acțiunea introductivă de instanță soluționată de Judecătoria Sectorului 1 București, a vizat doar negocierea contractului colectiv de muncă, iar funcționarii publici nu încheie un astfel de contract.

Reclamantul a declarat recurs, susținând că întrucât nu există o reglementare specială în ceea ce privește obținerea de către funcționarii publici a reprezentativității sindacale, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 13/1996, privind contractul colectiv de muncă și că prin sentința pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București a făcut dovada că este un sindicat reprezentativ la nivelul Autorității Naționale a Vămilor.

În ceea ce privește motivarea instanței de fond conforma căreia reprezentativitatea trebuie probată în fața instanței de contencios iar nu dedusă, recurentul a arătat că aceasta este nelegală, fiind evident că reprezentativitatea este constatată de către instanța competentă și de către instanța de contencios și că acceptarea reanalizării în cadrul unui litigiu de contencios administrativ a unei hotărâri pronunțate de o hotărâri pronunțate de judecătorie, ar echivala cu crearea posibilității desființării unei hotărâri irevocabile printr-o cerere de chemare în judecată pe calea contenciosului administrativ, ceea ce nu este admisibil. Recursul este nefondat. Potrivit prevederilor art.3 alin.(1), art. 4 alin.(1) și art. 5 alin.(1) din H.G.

nr.1210/2003 privind organizarea și funcționarea comisiilor de disciplină și a comisiilor paritare din cadrul autorităților și instituțiilor publice, în cadrul fiecărei autorități și instituții publice se constituie, prin act administrativ al conducătorului autorității sau instituției publice, comisia de disciplină, care cercetează faptele sesizate ca abateri disciplinare și propune sancțiunile disciplinare aplicabile funcționarilor publici care le-au săvârșit, compusă dintr-un președinte și 4 membri titulari din care 2 membri sunt desemnați de către conducătorul autorități sau instituției publice. În cazul în care sindicatul nu este reprezentativ sau funcționarii publici nu sunt organizați în sindicat, desemnarea celor 2 membri prevăzuți de art.5 alin.(1) lit.b) din H.G.nr.1210/2003 se face potrivit prevederilor art.5 alin.3 din actul normativ menționat, prin votul secret al majorității funcționarilor publici din respectiva autoritate sau instituție publică.

De asemenea, conform prevederilor art.39 alin.(1) și 40 alin.(1) și (3) din același act normativ, în cadrul fiecărei autorități sau instituții publice, cu excepția celor cu atribuții în domeniul siguranței naționale, se constituie, prin act administrativ al conducătorului autorității sau instituției publice, comisia paritară, compusă dintr-un număr de 4 membri titulari din care 2 membri sunt desemnați de către conducătorul autorității sau instituției publice și 2 membri de către organizația sindicală reprezentativă a funcționarilor publici din cadrul autorității sau instituției publice. În cazul în care sindicatul nu este reprezentativ sau funcționarii publici nu sunt organizați în sindicat desemnarea celor 2 membri prevăzuți de 40 alin. (3) lit.b) din H.G.nr.1210/2003 se face, potrivit prevederilor art.40 alin.(5), prin votul secret al majorității funcționarilor publici din respectiva autoritate sau instituție publică.

Actele administrative atacate, respectiv Ordinul nr.22 din 5 ianuarie 2005 și Ordinele nr.40 și 41 din 12 ianuarie 2005, toate emise de Secretarul de Stat al Autorității Naționale a Vămilor, au fost emise în temeiul prevederilor art.5 alin. (3) și art.40 alin.(5) din H.G.nr.1210/2003, în mod legal, întrucât reclamantul nu a făcut dovada că este reprezentativ, la nivelul Autorității Naționale a Vămilor, sub aspectul avut în vedere de dispozițiile referitoare la comisiile de disciplină și a comisiilor paritare din cadrul autorităților și instituțiilor publice.

Într-adevăr, cu sentința civilă nr.5400 din 22 iulie 2004 a Judecătoriei sectorului 1 București s-a făcut dovada că reclamantul – care are ca membri atât funcționari publici cât și personal contractual – îndeplinește condițiile de reprezentativitate cerute de lege pentru negocierea contractului colectiv de muncă, în condițiile Legii nr.130/1996, nu și dovada faptului că acesta îndeplinește și condițiile de reprezentativitate limitate la funcționarii publici, necesare pentru desemnarea din cadrul acestui sindicat a celor 2 membri în comisia de disciplină și în comisia paritară, în condițiile Hotărârii Guvernului nr.1210/2003.

O atare constatare a îndeplinirii condițiilor de reprezentativitate, limitat la funcționarii publici din cadrul Autorității Naționale a Vămilor, necesară pentru organizarea comisiilor de disciplină și paritară în condițiile H.G.nr.1210/2003, nu este în competența instanței de contencios administrativ ci în competența instanței prevăzute de Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, potrivit normei de trimitere cuprinse în art.93 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, conform cu care dispozițiile acestei legi speciale se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative și penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.

În aceste condiții, reținând și că, în ceea ce privește Ordinul nr.40 din 12 ianuarie 2005 al Autorității Naționale a Vămilor, atacat de reclamant prin acțiune, acesta a fost revocat implicit prin Ordinul nr.1684 din 15 iunie 2005 prin care s-a numit o nouă comisie de disciplină, recursul declarat de Sindicatul „U” împotriva sentinței civile nr.980 din 25 mai 2005 a Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respins.