ÎCCJ, decizie (scj.ro #85072)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #85072) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Funcționari publici. Reprezentarea în
comisiile de disciplină și paritare, constituite în baza H.G. nr. 1210/2003.
Membri desemnați de către organizația sindicală. Cerința reprezentativității
organizației sindicale.
H.G. nr.1210/2003, art.5, art. 40
Legea nr. 130/1996
Cuprins pe materii: Dreptul funcției publice.
Indice alfabetic: Comisie de disciplină.
Comisie paritară
Funcționar public.
Organizație sindicală. Reprezentativitate.
În acord cu prevederile art. 5 și art.40 din
Hotărârea de Guvern nr. 1210/2003 privind organizarea și funcționarea
comisiilor de disciplină și a comisiilor paritare din cadrul autorităților și
instituțiilor publice, desemnarea de către organizația sindicală a
funcționarilor publici în cadrul celor două comisii, se face sub condiția îndeplinirii
de către respectiva organizație a cerinței reprezentativității.
Faptul că printr-o hotărâre judecătorească
anterioară, sindicatul reclamant, care are ca membri atât funcționari publici
cât și personal contractual, a făcut dovada îndeplinirii condițiilor de
reprezentativitate cerute de lege pentru negocierea contractului de muncă, nu-i
servește acestuia în dovedirea faptului că îndeplinește și condițiile de
reprezentativitate limitate la funcționarii publici, necesare pentru desemnarea
din cadrul său a celor doi membri în comisia de disciplină și în comisia
paritară, în condițiile H.G. 1210/2003. O atare constatare a îndeplinirii
condițiilor de reprezentativitate, limitat la funcționarii publici din cadrul
Autorității Naționale a Vămilor, necesară pentru organizarea comisiilor de
disciplină și paritară în condițiile H.G.nr.1210/2003, nu este în competența
instanței de contencios administrativ ci în competența instanței prevăzute de
Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, potrivit normei de
trimitere cuprinse în art.93 din Legea nr.188/1999 privind Statutul
funcționarilor publici, republicată.
Î.C.C.J.,
Secția de contencios administrativ și fiscal,
Decizia nr.1615 din 4 mai 2006
Sindicatul „U” București a solicitat în contradictoriu cu
Autoritatea Națională a Vămilor, anularea Anexei nr. 1 la Ordinele nr. 40 și 41
din 12 ianuarie 2005, emise de aceasta. Reclamantul a arătat că prin Ordinul
nr. 22/2005 pârâta a abrogat deciziile prin care au fost constituite
comisia de disciplină și comisia paritară, pârâta considerând că, Sindicatul
„U” nu este reprezentativ „pe linie sindicală” în cadrul instituției vamale.
Reclamantul a mai arătat că funcționarii publici pot cere instanței de judecată
constatarea reprezentativității lor, conform Legii nr. 130/1996 privind
contractul colectiv de muncă, coroborat cu dispozițiile art. 93 din Legea nr.
188/1999 privind statutul funcționarilor publici, reprezentativitatea
Sindicatului „U” București, fiind constatată de Judecătoria Sectorului 1
București, prin sentință irevocabilă.
Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a
respins ca neîntemeiată acțiunea, reținând că reclamantul nu a dovedit că este
un sindicat reprezentativ și pentru funcționarii publici din Autoritatea
Națională a Vămilor, situație în care reprezentarea funcționarilor publici se
face conform art. 5 alin. (3) din H.G. nr. 1210/2003. S-a reținut de asemenea,
că acțiunea introductivă de instanță soluționată de Judecătoria Sectorului 1
București, a vizat doar negocierea contractului colectiv de muncă, iar
funcționarii publici nu încheie un astfel de contract.
Reclamantul a declarat recurs, susținând că întrucât nu există o
reglementare specială în ceea ce privește obținerea de către funcționarii
publici a reprezentativității sindacale, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.
13/1996, privind contractul colectiv de muncă și că prin sentința pronunțată
de Judecătoria Sectorului 1 București a făcut dovada că este un sindicat
reprezentativ la nivelul Autorității Naționale a Vămilor.
În ceea ce privește motivarea instanței de fond conforma căreia
reprezentativitatea trebuie probată în fața instanței de contencios iar nu
dedusă, recurentul a arătat că aceasta este nelegală, fiind evident că
reprezentativitatea este constatată de către instanța competentă și de către
instanța de contencios și că acceptarea reanalizării în cadrul unui litigiu de
contencios administrativ a unei hotărâri pronunțate de o hotărâri pronunțate de
judecătorie, ar echivala cu crearea posibilității desființării unei hotărâri
irevocabile printr-o cerere de chemare în judecată pe calea contenciosului
administrativ, ceea ce nu este admisibil.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art.3 alin.(1), art. 4 alin.(1) și art. 5 alin.(1) din
H.G. nr.1210/2003 privind organizarea și funcționarea comisiilor de disciplină
și a comisiilor paritare din cadrul autorităților și instituțiilor publice, în
cadrul fiecărei autorități și instituții publice se constituie, prin act
administrativ al conducătorului autorității sau instituției publice, comisia de
disciplină, care cercetează faptele sesizate ca abateri disciplinare și propune
sancțiunile disciplinare aplicabile funcționarilor publici care le-au săvârșit,
compusă dintr-un președinte și 4 membri titulari din care 2 membri sunt
desemnați de către conducătorul autorități sau instituției publice. În cazul în
care sindicatul nu este reprezentativ sau funcționarii publici nu sunt
organizați în sindicat, desemnarea celor 2 membri prevăzuți de art.5 alin.(1)
lit.b) din H.G.nr.1210/2003 se face potrivit prevederilor art.5 alin.3 din
actul normativ menționat, prin votul secret al majorității funcționarilor
publici din respectiva autoritate sau instituție publică.
De asemenea, conform prevederilor art.39 alin.(1) și 40 alin.(1) și (3) din
același act normativ, în cadrul fiecărei autorități sau instituții publice, cu
excepția celor cu atribuții în domeniul siguranței naționale, se constituie,
prin act administrativ al conducătorului autorității sau instituției publice,
comisia paritară, compusă dintr-un număr de 4 membri titulari din care 2
membri sunt desemnați de către conducătorul autorității sau instituției publice
și 2 membri de către organizația sindicală reprezentativă a funcționarilor
publici din cadrul autorității sau instituției publice. În cazul în care
sindicatul nu este reprezentativ sau funcționarii publici nu sunt organizați în
sindicat desemnarea celor 2 membri prevăzuți de 40 alin. (3) lit.b) din
H.G.nr.1210/2003 se face, potrivit prevederilor art.40 alin.(5), prin votul
secret al majorității funcționarilor publici din respectiva autoritate sau
instituție publică.
Actele administrative atacate, respectiv Ordinul nr.22 din 5 ianuarie 2005 și
Ordinele nr.40 și 41 din 12 ianuarie 2005, toate emise de Secretarul de Stat al
Autorității Naționale a Vămilor, au fost emise în temeiul prevederilor art.5
alin. (3) și art.40 alin.(5) din H.G.nr.1210/2003, în mod legal, întrucât
reclamantul nu a făcut dovada că este reprezentativ, la nivelul Autorității
Naționale a Vămilor, sub aspectul avut în vedere de dispozițiile referitoare la
comisiile de disciplină și a comisiilor paritare din cadrul autorităților și
instituțiilor publice.
Într-adevăr, cu sentința civilă nr.5400 din 22 iulie 2004 a Judecătoriei
sectorului 1 București s-a făcut dovada că reclamantul – care are ca membri
atât funcționari publici cât și personal contractual – îndeplinește
condițiile de reprezentativitate cerute de lege pentru negocierea
contractului colectiv de muncă, în condițiile Legii nr.130/1996, nu și dovada
faptului că acesta îndeplinește și condițiile de reprezentativitate limitate la
funcționarii publici, necesare pentru desemnarea din cadrul acestui sindicat a
celor 2 membri în comisia de disciplină și în comisia paritară, în condițiile
Hotărârii Guvernului nr.1210/2003.
O atare constatare a îndeplinirii condițiilor de reprezentativitate, limitat la
funcționarii publici din cadrul Autorității Naționale a Vămilor, necesară
pentru organizarea comisiilor de disciplină și paritară în condițiile
H.G.nr.1210/2003, nu este în competența instanței de contencios administrativ
ci în competența instanței prevăzute de Legea nr.130/1996 privind contractul
colectiv de muncă, potrivit normei de trimitere cuprinse în art.93 din Legea
nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, conform cu care
dispozițiile acestei legi speciale se completează cu prevederile legislației
muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative și
penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției
publice.
În aceste condiții, reținând și că, în ceea ce privește Ordinul nr.40 din 12
ianuarie 2005 al Autorității Naționale a Vămilor, atacat de reclamant prin
acțiune, acesta a fost revocat implicit prin Ordinul nr.1684 din 15 iunie 2005
prin care s-a numit o nouă comisie de disciplină, recursul declarat de
Sindicatul „U” împotriva sentinței civile nr.980 din 25 mai 2005 a Curții
de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost
respins.