ÎCCJ, decizie (scj.ro #85003)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #85003) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Funcționari publici. Sindicat. Obligație izvorâtă din

încheierea unui acord cadru. Refuzul instituției publice de a-și îndeplini

obligația. Act administrativ asimilat.

Legea

nr

. 188/1999,

art

. 61 alin. (1)

Legea

nr

. 554/2004,

art

. 2 alin. (1)

lit

. h)

Potrivit

art

.

61 alin. (1) din Legea

nr

. 188/1999, republicată,

autoritățile și instituțiile publice pot încheia anual, în condițiile legii,

acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcționarilor publici sau cu

reprezentanții funcționarilor publici, care să cuprindă măsuri referitoare

exclusiv la constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii

condițiilor la locul de muncă, sănătatea și securitatea în muncă, programul

zilnic de lucru, perfecționarea profesională și protecția celor aleși în

organele de conducere ale organizațiilor sindicale.

Respectarea obligațiilor asumate prin

aceste acorduri nu este condiționată de încheierea subsecventă a unor acorduri

detaliate, astfel încât refuzul autorității pârâte de a acorda organizației

sindicale drepturile prevăzute în acordul cadru, are caracter nejustificat în

sensul

art

. 2 alin (1)

lit

.

h) din Legea

nr

. 554/2004.

Î.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal,

Decizia

nr

.

520 din 26 ianuarie 2007

Prin sentința nr.1335/7 iunie 2006, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a

de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de

reclamantul Sindicatul Național “PL” în contradictoriu cu pârâta Autoritatea

Națională a Vămilor, ca neîntemeiat.

Cererea de chemare în judecată a avut drept

obiect:

Vămilor de a emite act administrativ de constituire a Comisiei de disciplină

având în competență și membrii desemnați de reclamant prin adresa

nr.1598/10.11.2005,  înregistrată la Autoritatea Națională  a Vămilor

sub nr.2156/11.01.2006;

de constituire a Comisiei

paritare

având în

competență și membri desemnați de reclamantul în calitate de organizație

sindicală reprezentativă;

aferente

reprezentativității

organizațiilor sindicale

reprezentative ale funcționarilor publici;

a) să pună la dispoziție, cu titlu gratuit, un spațiu cu dotările

corespunzătoare desfășurării activității sindicatului;

b) să acorde drepturile prevăzute la art.69 din Acordul cadru încheiat între

Uniunea Sindicatelor Funcționarilor Publici din România și Ministerul

Administrației și Internelor;

- asigurarea accesului la echipamentul de birotică al unității, precum

computer, telefon, fax, copiator;

- asigurarea utilizării mijloacelor de transport ale unității vamale;

concurs, respectiv comisiile de soluționare  a contestațiilor pentru

concursurile organizate pentru ocuparea funcțiilor publice vacante din cadrul

autorității vamale, având în componență un membru desemnat de către Sindicatul

Național „PL” în calitate de organizație  sindicală reprezentativă a

funcționarilor publici din cadrul Autorității Naționale  a Vămilor.

În considerentele sentinței, instanța a reținut că acordul cadru la nivel

național privind raporturile de serviciu dintre autoritățile și instituțiile

publice și funcționarii publici are rolul de a stabili procedurile pentru

încheierea de acorduri între sindicate și autoritățile sau instituțiile

publice, dar nu rezultă dacă între părțile în litigiu a fost încheiat un acord

în sensul art.76 din acordul cadru, în baza căruia sindicatul reclamant să

solicite acordarea drepturilor prevăzute la art.69 din acordul – cadru.

Instanța de fond a mai reținut că și celelalte capete de cerere sunt

neîntemeiate pentru că

reprezentantivitatea

constatată prin sentința civilă nr.22/3.08.2005 a Judecătoriei Sectorului 2

București se referă numai la condițiile necesare pentru încheierea contractului

colectiv de muncă, potrivit prevederilor art.17 alin.(1)

lit.c

),

art.17 alin. (2)

lit.b

) și art.18 alin.(3) din Legea

nr.130/1996, care nu pot fi extinse în domeniul funcției publice, reglementate

de Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici și de alte acte

normative speciale.

Sentința menționată a fost atacată cu recurs în termenul legal, de către

reclamant, care a invocat motive pe care le-a încadrat în prevederile art.304

pct.9 C.

proc.civ

.

În motivarea cererii de recurs, recurentul –reclamant a arătat că instanța de

fond a apreciat eronat, fără temei legal, că organizația sindicală nu are

reprezentativitate

decât pentru negocierea contractului de

muncă,

neobservând

că dispozitivul sentinței

nr.22/03.08.2005 a Judecătoriei Sectorului 2 București a fost lămurit prin

încheierea din data de 14.09.2005, în sensul că Sindicatul Național „PL” are

reprezentativitate

la nivelul Autorității Naționale a

Vămilor pentru funcționarii publici.

În ceea ce privește considerentul potrivit căruia acordul – cadru are rolul de

a stabili procedurile pentru încheierea de acorduri  între sindicate și

autoritățile și instituțiile publice, recurentul-reclamant a arătat că

nicio

prevedere din acord nu justifică o astfel de

interpretare; dimpotrivă, acordul – cadru reglementează în detaliu drepturile

organizațiilor sindicale reprezentative ale funcționarilor publici.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă a arătat că sentința atacată

este legală și temeinică, în perfectă concordanță cu dispozițiile legale

aplicabile în speță.

Astfel, instanța de fond a reținut în mod corect că Legea nr.130/1997

reglementează doar condițiile de

reprezentativitate

necesare

pentru încheierea contractului colectiv de muncă și că în temeiul art.67 alin.

(2) din Legea nr.188/1999 și al art.5 alin.(3) din H.G. nr.1210/2003 în

alcătuirea comisiei de disciplină intră un număr egal de reprezentanți

desemnați de conducătorul instituției publice și de sindicatul reprezentant al

funcționarilor publici.

În cazul în care sindicatul nu este reprezentativ sau funcționarii publici nu

sunt organizați în sindicat, reprezentanții   urmează

să    fie   desemnați

prin votul majorității funcționarilor publici din autoritatea publică.

Reguli asemănătoare se aplică și în cazul comisiilor

paritare

,

potrivit art.62 alin.(1) din Legea nr.188/1999 precum și în cazul comisiilor de

concurs, conform art.13 din H.G. nr.1209/2003.

În ceea ce privește acordul – cadru încheiat între Ministerul Administrației și

Internelor și Agenția Funcționarilor Publici, pe de o parte și Uniunea

Sindicatelor Funcționarilor Publici din România, pe de altă parte

intimata-pârâtă a arătat că nu a fost parte semnatară a acordului, astfel încât

în sarcina sa nu pot fi stabilite obligații.

Examinând cauza Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și

pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit art.61 alin.(1) din Legea nr.188/1999, republicată (în forma în

vigoare la data acordului – cadru supus analizei în cauza de față),

autoritățile și instituțiile publice pot încheia anual, în condițiile legii,

acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcționarilor publici sau cu

reprezentanții funcționarilor publici, care să cuprindă măsuri referitoare la:

a)constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la

locul de muncă;

b) sănătatea și securitatea în muncă;

c) programul zilnic de lucru;

d) perfecționarea profesională;

e) alte măsuri decât cele prevăzute de

lege, referitoare la protecția celor aleși în organele de conducere ale

organizațiilor sindicale.

În temeiul acestor prevederi legale, a fost încheiat acordul –cadru la nivel

național privind raporturile de serviciu  dintre Ministerul Administrației

și Internelor, Agenția Națională a Funcționarilor Publici și Uniunea

Sindicatelor Funcționarilor Publici din România, înregistrat sub nr.2703/EMG/11.08.2004,

la Ministerul Administrației și Internelor, nr.359981/11.08.2004 la Agenția

Națională a Funcționarilor Publici și nr.628/11.08.2004 la Uniunea Sindicatelor

Funcționarilor Publici din România.

Conform art.9 din acord, acest act „face parte integrantă din legislația ce

reglementează raporturile dintre funcționarul public și autoritățile și

instituțiile publice”, având deci caracter obligatoriu.

În temeiul art.69 alin.(1) din acordul – cadru, autoritățile și instituțiile

publice vor asigura, în incinta lor, gratuit, pentru desfășurarea activității

organizațiilor sindicale reprezentative, următoarele: spațiul și mobilierul

necesar; accesul la echipamentul de birotică al unității, precum computer,

telefon, fax, copiator și altele, cu caracter administrativ; utilizarea

mijloacelor de transport, panoul informativ (avizier) al Uniunii Sindicatelor

Funcționarilor Publici din România, care să fie destinat exclusiv comunicării

informațiilor sindicale.

Din

niciuna

dintre  prevederile legii sau din

clauzele acordului-cadru nu rezultă că îndeplinirea acestor obligații generale

și minimale ale autorităților sau instituțiilor publice ar fi condiționată de

încheierea unor alte acorduri, de detaliu.

Art.69 alin. (2) din acordul – cadru stipulează doar că prin acorduri la

nivelul autorităților și instituțiilor publice se vor stabili și „alte

prevederi” cu privire la obligațiile părților, iar în temeiul art.76,

instituțiile și autoritățile publice „pot încheia” acorduri cu organizațiile

sindicale reprezentative, în conformitate cu prevederile legale și ale

acordului – cadru, dar nu există o obligație de încheiere a unor astfel de

acorduri în vederea aducerii la îndeplinire a acordului – cadru.

Sindicatul „PL” are

reprezentativitate

pentru

funcționarii publici la nivelul Autorității Naționale  a Vămilor conform

sentinței civile nr.22/03.08.2005 a Judecătoriei Sectorului 2 București, al

cărei dispozitiv a fost lămurit prin încheierea pronunțată la data de 14.09.2005

în dosarul nr.158/PJ/2005 al aceleiași instanțe.

Din perspectiva celor arătate, refuzul autorității pârâte de a pune la

dispoziția organizației sindicale  reclamante un spațiu cu dotările

corespunzătoare desfășurării activității și de a-i acorda drepturile prevăzute

la art.69 din acordul – cadru are caracter nejustificat în sensul art.2

alin.(1)

lit.h

) din Legea nr.554/2004.

Nu se poate însă reține refuzul nejustificat și în ceea ce privește cererile

referitoare la includerea membrilor sindicatului reclamant în comisia de

disciplină, comisia

paritare

și comisiile de concurs

și de soluționare a contestațiilor pentru concursurile organizate pentru

ocuparea funcțiilor publice vacante.

Sub acest aspect, apărările intimatei – pârâte, în sensul desemnării

reprezentanților funcționarilor publici în comisii prin votul majorității

funcționarilor publici sunt întemeiate, date fiind numărul membrilor fiecărora

dintre organizațiile sindicale

constituite în cadrul Autorității  Naționale  a Vămilor și ponderea

mare a funcționarilor publici care nu sunt înscriși în sindicate, conform

actelor depuse la dosarul de fond.

Așa cum a reținut și prima instanță efectele hotărârilor judecătorești de constatare

a

reprezentativității

organizațiilor sindicale,

pronunțate în temeiul Legii nr.130/1996 privind contractul

coletiv

de muncă nu pot fi atinse automat și în domeniul raporturilor de serviciu ale

funcționarilor publici, în exercitarea dreptului de apreciere urmând a se ține

seama de specificul acestor raporturi și de limitele impuse de legea care le

reglementează.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte a admis recursul și în

temeiul art.312 alin. (1), (2) și (3)

C.proc.civ

. a

modificat în parte sentința atacată, în sensul că a admis în parte acțiunea,

obligând pârâta să pună la dispoziția reclamantului, cu titlu gratuit, un

spațiu cu dotările necesare desfășurării activității sindicatului și să-i

acorde drepturile prevăzute de art.69 alin. (1) din acordul – cadru, menținând

celelalte dispoziții ale sentinței.