ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1615/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată sub nr. 897 din 11 martie 2005, reclamantul S.N.V. U.

București a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a

Vămilor, anularea Anexei nr. 1 la Ordinele nr. 40 și nr. 41 din 12 ianuarie

2005, emise de pârâtă.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că prin Ordinul nr. 22/2005, pârâta a abrogat deciziile prin care au

fost constituite Comisia de disciplină și Comisia paritară, pârâta considerând

că S.N.V. U. nu este reprezentativ „pe linie sindicală” în cadrul instituției

vamale. Reclamantul a mai arătat că funcționarii publici pot cere instanței de

judecată, constatarea reprezentativității lor, conform Legii nr. 130/1996,

privind contractul colectiv de muncă, coroborat cu dispozițiile art. 93 din

Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici,

reprezentativitatea S.N.V. U. fiind constatată de Judecătoria sectorului 1

București, prin sentințele civile și irevocabile nr. 4765/2001 și nr. 5400/2004.

În cauză, a depus o cerere de

intervenție în interesul pârâtei, L.V., în calitate de director al Direcției de

resurse umane, organizare generală și învățământ din cadrul Autorității

Naționale a Vămilor, care a fost admisă în principiu.

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 980 din

25 mai 2005, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul S.N.V.

U. București, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor. A

admis cererea de intervenție în interesul pârâtului, formulată de

intervenientul L.V.

În motivarea soluției s-a reținut că

reclamantul nu a dovedit că este un sindicat reprezentativ și pentru

funcționarii publici din Autoritatea Națională a Vămilor, situație în care

reprezentarea funcționarilor publici se face conform art. 5 alin. (3) din H.G. nr.

1210/2003. S-a reținut, de asemenea, că acțiunea introductivă de instanță

formulată de reclamant și soluționată de Judecătoria sectorului 1 București,

prin sentința civilă nr. 5400 din 22 iulie 2005, a vizat doar negocierea

contractului colectiv de muncă, iar funcționarii publici nu încheie un asemenea

contract colectiv.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs în termenul legal, reclamantul S.N.V. U. București, prin care

s-a solicitat admiterea acestei căi de atac și modificarea sentinței atacate,

în sensul admiterii acțiunii reclamantului și a dispunerii revocării Ordinului nr.

22 din 5 ianuarie 2005 și a Ordinelor nr. 40 și nr. 41/2005, emise de

Autoritatea Națională a Vămilor, prin care s-au constituit o nouă comisie de

disciplină și o nouă comisie paritară și în sensul respingerii cererii de

intervenție depuse de intervenientul L.V.

A învederat recurentul, că instanța

de fond în mod greșit a respins acțiunea reclamantului și a admis cererea de

intervenție, cu motivarea că nu a fost dovedit de către reclamant, faptul că

este un sindicat reprezentativ și pentru funcționarii publici din Autoritatea

Națională a Vămilor.

În realitate, potrivit dispozițiilor

art. 93 din Legea nr. 188/1999, cum nu există o reglementare specială în ceea

ce privește obținerea de către funcționarii publici, a reprezentativității

sindicale, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 130/1996, privind contractul

colectiv de muncă, iar reclamanta a făcut dovada, cu sentința civilă nr. 5400

din 22 iulie 2004, a Judecătoriei sectorului nr. 1 București, că este un

sindicat reprezentativ la nivelul Autorității Naționale a Vămilor.

S-a mai arătat, cât privește

motivarea instanței de fond conform căreia reprezentativitatea trebuie probată

în fața instanței de contencios, și nu dedusă, că această susținere este

nelegală, fiind evident că reprezentativitatea este constatată de judecătoria

competentă și de către instanța de contencios și că acceptarea reanalizării în

cadrul unui litigiu de contencios administrativ a unei hotărâri pronunțate de

judecătorie ar echivala cu crearea posibilității desființării unei hotărâri

irevocabile printr-o cerere de chemare în judecată pe calea contenciosului

administrativ, ceea ce nu este admisibil.

Recursul este nefondat și va fi

respins, pentru considerentele ce urmează.

Potrivit prevederilor art. 3 alin.

(1), art. 4 alin. (1) și art. 5 alin. (1) din H.G. nr. 1210/2003, privind

organizarea și funcționarea comisiilor de disciplină și a comisiilor paritare

din cadrul autorităților și instituțiilor publice, în cadrul fiecărei

autorități și instituții publice se constituie, prin act administrativ al

conducătorului autorității sau instituției publice, comisia de disciplină, care

cercetează faptele sesizate ca abateri disciplinare și propune sancțiunile

disciplinare aplicabile funcționarilor publici care le-au săvârșit, compusă

dintr-un președinte și 4 membri titulari, din care 2 membri sunt desemnați de

către conducătorul autorități sau instituției publice. În cazul în care

sindicatul nu este reprezentativ sau funcționarii publici nu sunt organizați în

sindicat, desemnarea celor 2 membri prevăzuți de art. 5 alin. (1) lit. b) din

H.G. nr. 1210/2003 se face, potrivit prevederilor art. 5 alin. (3) din actul

normativ menționat, prin votul secret al majorității funcționarilor publici din

respectiva autoritate sau instituție publică.

De asemenea, conform prevederilor art.

39 alin. (1) și art. 40 alin. (1) și (3) din același act normativ, în cadrul

fiecărei autorități sau instituții publice, cu excepția celor cu atribuții în

domeniul siguranței naționale, se constituie, prin act administrativ al

conducătorului autorității sau instituției publice, comisia paritară, compusă

dintr-un număr de 4 membri titulari, din care 2 membri sunt desemnați de către

conducătorul autorității sau instituției publice și 2 membri de către

organizația sindicală reprezentativă a funcționarilor publici din cadrul

autorității sau instituției publice. În cazul în care sindicatul nu este

reprezentativ sau funcționarii publici nu sunt organizați în sindicat,

desemnarea celor 2 membri prevăzuți de 40 alin. 3 lit. b) din H.G. nr. 1210/2003,

se face, potrivit prevederilor art. 40 alin. (5), prin votul secret al

majorității funcționarilor publici din respectiva autoritate sau instituție

publică.

Actele administrative atacate,

respectiv Ordinul nr. 22 din 5 ianuarie 2005 și Ordinele nr. 40 și nr. 41 din

12 ianuarie 2005, toate emise de Secretarul de Stat al Autorității Naționale a

Vămilor, au fost emise în temeiul prevederilor art. 5 alin. (3) și art. 40 alin.

(5) din H.G. nr. 1210/2003, în mod legal, întrucât reclamantul S.N.V. U. nu a

făcut dovada că este reprezentativ la nivelul Autorității Naționale a Vămilor,

sub aspectul avut în vedere de dispozițiile referitoare la comisiile de

disciplină și a comisiilor paritare din cadrul autorităților și instituțiilor

publice.

Într-adevăr, cu sentința civilă nr. 5400

din 22 iulie 2004 a Judecătoriei sectorului 1 București, s-a făcut dovada că

reclamantul, care are ca membri, atât funcționari publici, cât și personal contractual,

îndeplinește condițiile de reprezentativitate cerute de lege pentru negocierea

contractului colectiv de muncă, în condițiile Legii nr. 130/1996, nu și dovada

faptului că acesta îndeplinește și condițiile de reprezentativitate limitate la

funcționarii publici, necesare pentru desemnarea din cadrul acestui sindicat a

celor 2 membri în comisia de disciplină și în comisia paritară, în condițiile H.G.

nr. 1210/2003.

O atare constatare a îndeplinirii

condițiilor de reprezentativitate, limitat la funcționarii publici din cadrul Autorității

Naționale a Vămilor, necesară pentru organizarea comisiilor de disciplină și

paritară în condițiile H.G. nr. 1210/2003, nu este în competența instanței de

contencios administrativ, ci în competența instanței prevăzute de Legea nr. 130/1996,

privind contractul colectiv de muncă, potrivit normei de trimitere cuprinse în art.

93 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, conform cu

care dispozițiile acestei legi speciale se completează cu prevederile

legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile,

administrative și penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației

specifice funcției publice.

În aceste condiții, reținând și că,

în ceea ce privește Ordinul nr. 40 din 12 ianuarie 2005, al Autorității

Naționale a Vămilor, atacat de reclamant prin acțiune, acesta a fost revocat

implicit prin Ordinul nr. 1684 din 15 iunie 2005, prin care s-a numit o nouă

comisie de disciplină, urmează a fi respins recursul declarat de S.N.V. U., împotriva

sentinței civile nr. 980 din 25 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.N.V.

U. București împotriva sentinței civile nr. 980 din 25 mai 2005 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 mai 2006.