ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3013/2009

Asupra recursului

de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, reclamanta Asociația Patronală a Companiilor de Utilități din Energie a

solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și

Egalității de Șanse anularea înregistrării actului adițional la Contractul

Colectiv de Muncă la nivelul ramurii energetice, termică, petrol și gaze pe

anul 2006, înregistrare operată sub nr. 106 din 14 februarie 2008.

În motivarea acțiunii, Asociația

a arătat că la nivelul ramurei energie electrică, termică, petrol și gaze a

fost încheiat în anul 2006 un contract colectiv de muncă, înregistrat la

Ministerul Muncii sub nr. 288/02 din 15 februarie 2006, contract a cărui

valabilitate a fost prelungită pentru încă un an prin Actul Adițional

înregistrat sub nr. 397 din 12 februarie 2007.

Prin întâmpinarea depusă la

dosarul cauzei, pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a

invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 3098 din 12

noiembrie 2008, Curtea de Apel București a admis excepția privind necompetența

materială a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei

privind pe reclamanta Asociația Patronală a Companiilor de Utilități din

Energie, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă

și asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel, Curtea

de Apel București a reținut, în esență, că cererea de anulare a înregistrării

Actului Adițional la Contractul Colectiv de Muncă la nivelul ramurii energie

electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006, echivalează cu încetarea

executării contractului colectiv de muncă, fapt ce atrage competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a

conflicte de muncă și asigurări sociale.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta Asociația Patronală a Companiilor de Utilități din

Energie susținând în esență următoarele:

Din punct de vedere al

obiectului prezentei acțiuni, verificarea de către instanță a legalității

actului prin care Ministerul Muncii, a efectuat controlul de legalitate

prevăzut de lege și a dispus validarea contractului colectiv din punct de

vedere al îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 26 din Legea nr. 130/1996,

acesta se circumscrie definiției actului administrativ astfel cum este

prevăzută în art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Din punct de vedere al părților

litigante se arată că acțiunea este îndreptată împotriva Ministerului Muncii,

ca organ de stat care, în momentul dispunerii înregistrării, a acționat în

regim de putere publică, în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din Legea nr.

554/2004.

Al treilea motiv de recurs se

referă la faptul că, față de obiectul litigiului, anume înregistrarea unui

contract colectiv de muncă, nu se poate considera că se înscrie în sfera

prevederilor art. 281 C. muncii.

Recursul este nefondat.

Astfel, instanța de fond a

reținut în mod corect că obiectul acțiunii îl formează cererea de anulare a

înregistrării Actului Adițional nr. 106 din 14 februarie 2008 a Contractului

Colectiv de Muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze

pe anul 2006, înregistrare operată la M.M.F.P.S. sub nr. 288/02 din 15

februarie 2006.

Din considerentele hotărârii

pronunțate rezultă că instanța de fond a soluționat cauza în limitele cadrului

procesual stabilit de reclamantă, în raport cu obiectul acțiunii și cu natura

juridică a actului dedus judecății.

Articolul 28 din Legea nr.

130/1996 privind Contractul Colectiv de Muncă, republicată, prevede că doar împotriva

refuzului înregistrării contractelor colective de muncă partea nemulțumită se

poate adresa

instanțelor judecătorești în

condițiile legii contenciosului administrativ.

Așadar, prin anularea

înregistrării Actului Adițional la Contractul Colectiv de Muncă are loc

încetarea aplicării prevederilor acestuia din urmă.

Potrivit art. 34 din actul

normativ menționat „litigiile în legătură cu executarea, modificarea sau

încetarea contractului colectiv de muncă sunt litigii de muncă și se

soluționează în primă instanță de către tribunale conform art. 2 alin. (1) lit.

c) C. proc. civ.

Pe de altă parte, art. 72 din

același act normativ precizează că cererile referitoare la soluționarea

conflictelor de drepturi se adresează instanței judecătorești competente în a

cărei circumscripție își are sediul unitatea.

Articolul 71 din Legea nr.

168/1999 prevede că: "Instanțele judecătorești competente să judece cereri

referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se stabilesc prin

lege".

Față de cele menționate, înalta

Curte apreciază, în acord cu instanța de fond, că cererea de anulare a

înregistrării Actului Adițional la Contractul Colectiv de Muncă echivalează cu

încetarea executării contractului colectiv de muncă, și în consecință o astfel

de acțiune este de competența materială a Tribunalului București, secția a

VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

În concluzie, soluția instanței

de fond este legală și temeinică, urmând ca în temeiul art. 312 C. proc. civ.,

recursul să fie respins ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței legale

pronunțate de instanța de fond.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul

declarat de Asociația Patronală a Companiilor de Utilități din Energie

împotriva sentinței nr. 3098 din 12 noiembrie 2008 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie

2009.