ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3013/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Asociația Patronală a Companiilor de Utilități din Energie a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse anularea înregistrării actului adițional la Contractul Colectiv de Muncă la nivelul ramurii energetice, termică, petrol și gaze pe anul 2006, înregistrare operată sub nr. 106 din 14 februarie 2008. În motivarea acțiunii, Asociația a arătat că la nivelul ramurei energie electrică, termică, petrol și gaze a fost încheiat în anul 2006 un contract colectiv de muncă, înregistrat la Ministerul Muncii sub nr. 288/02 din 15 februarie 2006, contract a cărui valabilitate a fost prelungită pentru încă un an prin Actul Adițional înregistrat sub nr. 397 din 12 februarie 2007. Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 3098 din 12 noiembrie 2008, Curtea de Apel București a admis excepția privind necompetența materială a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Asociația Patronală a Companiilor de Utilități din Energie, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București a reținut, în esență, că cererea de anulare a înregistrării Actului Adițional la Contractul Colectiv de Muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006, echivalează cu încetarea executării contractului colectiv de muncă, fapt ce atrage competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Asociația Patronală a Companiilor de Utilități din Energie susținând în esență următoarele: Din punct de vedere al obiectului prezentei acțiuni, verificarea de către instanță a legalității actului prin care Ministerul Muncii, a efectuat controlul de legalitate prevăzut de lege și a dispus validarea contractului colectiv din punct de vedere al îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 26 din Legea nr. 130/1996, acesta se circumscrie definiției actului administrativ astfel cum este prevăzută în art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004. Din punct de vedere al părților litigante se arată că acțiunea este îndreptată împotriva Ministerului Muncii, ca organ de stat care, în momentul dispunerii înregistrării, a acționat în regim de putere publică, în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004.

Al treilea motiv de recurs se referă la faptul că, față de obiectul litigiului, anume înregistrarea unui contract colectiv de muncă, nu se poate considera că se înscrie în sfera prevederilor art. 281 C. muncii. Recursul este nefondat. Astfel, instanța de fond a reținut în mod corect că obiectul acțiunii îl formează cererea de anulare a înregistrării Actului Adițional nr. 106 din 14 februarie 2008 a Contractului Colectiv de Muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006, înregistrare operată la M.M.F.P.S. sub nr. 288/02 din 15 februarie 2006. Din considerentele hotărârii pronunțate rezultă că instanța de fond a soluționat cauza în limitele cadrului procesual stabilit de reclamantă, în raport cu obiectul acțiunii și cu natura juridică a actului dedus judecății.

Articolul 28 din Legea nr. 130/1996 privind Contractul Colectiv de Muncă, republicată, prevede că doar împotriva refuzului înregistrării contractelor colective de muncă partea nemulțumită se poate adresa instanțelor judecătorești în condițiile legii contenciosului administrativ. Așadar, prin anularea înregistrării Actului Adițional la Contractul Colectiv de Muncă are loc încetarea aplicării prevederilor acestuia din urmă. Potrivit art. 34 din actul normativ menționat „litigiile în legătură cu executarea, modificarea sau încetarea contractului colectiv de muncă sunt litigii de muncă și se soluționează în primă instanță de către tribunale conform art. 2 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Pe de altă parte, art. 72 din același act normativ precizează că cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are sediul unitatea.

Articolul 71 din Legea nr. 168/1999 prevede că: "Instanțele judecătorești competente să judece cereri referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se stabilesc prin lege". Față de cele menționate, înalta Curte apreciază, în acord cu instanța de fond, că cererea de anulare a înregistrării Actului Adițional la Contractul Colectiv de Muncă echivalează cu încetarea executării contractului colectiv de muncă, și în consecință o astfel de acțiune este de competența materială a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. În concluzie, soluția instanței de fond este legală și temeinică, urmând ca în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul să fie respins ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței legale pronunțate de instanța de fond.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de Asociația Patronală a Companiilor de Utilități din Energie împotriva sentinței nr. 3098 din 12 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2009.