ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 470/2011

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 4158 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost

admisă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București,

declinându-se cauza spre competentă soluționare Tribunalului București, secția

a VIII-a.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că raportul juridic dedus judecății este

unul specific, de dreptul muncii, iar litigiile cu un astfel de obiect sunt de

competența, în primă instanță, a completelor specializate în acest sens din

cadrul tribunalelor.

Reclamanții se află

în raporturi de muncă cu Ministerul Justiției, în baza unui contract individual

de muncă, ceea ce se reclamă în cauză fiind faptul nestabilirii drepturilor

salariale în cuantumul prevăzut de lege.

S-a mai reținut că

potrivit dispozițiilor art. 3(l) din O.U.G. nr. 19/2003 privind consilierii

pentru afaceri europene, consilierii pentru afaceri europene au calitatea de

personal încadrat cu contract individual de muncă, beneficiind de drepturile și

exercitând obligațiile ce decurg din această calitate.

A apreciat

judecătorul fondului că ordinul atacat nu este un act administrativ de

autoritate cenzurabil sub aspectul legalității pe calea contenciosului

administrativ, de vreme ce se referă la un element al raporturilor de muncă ale

reclamanților (salariul), putând fi contestat pe calea proprie a litigiilor de

muncă, fiind irelevantă împrejurarea că cererea de chemare în judecată a fost

întemeiată pe dispozițiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ,

invocându-se excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 19/2003.

Împotriva Sentinței

nr. 4158 din data de 26 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în

termen legal reclamanții B.M.M., C.A.M.E., C.A.M., D.C.B., L.E.M., N.D.M.,

P.A.M., S.A.M. și B.C. și pârâtul Ministerul Justiției, prin care s-a solicitat

admiterea căii extraordinare de atac formulate, casarea hotărârii atacate și

trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru continuarea judecății.

Reclamanții au

învederat, prin motivele de recurs, că soluția adoptată de instanța de fond, de

admitere a excepției necompetenței materiale a Curții de Apel București,

invocată din oficiu, și de declinare a cauzei spre soluționare Tribunalului

București, secția a VIII-a de litigii de muncă, este eronată. Astfel,

reclamanții au precizat, cu titlu prealabil, că prin cererea pe care au

formulat-o la instanța de judecată urmăresc anularea efectelor unui act administrativ

emis de Ministerul Justiției (Ordinul nr. 670C din 10 martie 2008) în aplicarea

unor prevederi legale, astfel că instanța de judecată a fost în mod corect

învestită cu soluționarea cauzei, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.

554/2004. Au apreciat reclamanții recurenți că în verificarea competenței sale

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, ar fi trebuit să se raporteze la cel puțin 4 elemente, anume: 1. Care

era obiectul acțiunii reclamanților; 2. Ce caracteristici are actul pe care

reclamanții l-au atacat din punct de vedere al efectelor pe care le produce; 3.

Verificarea condițiilor Legii nr. 554/2004 în raport de aceste prime două

criterii; 4. Verificarea condițiilor impuse de Legea nr. 53/2003 pentru

calificarea unei cereri de chemare în judecată ca fiind litigiu de muncă.

Acțiunea reclamanților este guvernată de prevederile contenciosului

administrativ cuprinse în Legea nr. 554/2004, actul contestat are toate

caracteristicile unui act administrativ care nu este supus prevederilor Legii

nr. 53/2003 iar Ordinul nr. 670/C din 10 martie 2008 se circumscrie definiției

prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 și nu face parte

din categoria actelor excluse astfel cum sunt acestea indicate la art. 5 din

Legea nr. 554/2004 sens în care se impunea analizarea acestuia de către o

instanță de contencios administrativ. Ca ultim argument, recurenții reclamanți

au precizat că Ordinul nr. 670/C din 10 martie 2008 nu poate fi asimilat și

încadrat pe dispozițiile Legii nr. 53/2003 în vederea calificării cauzei ca

fiind un litigiu de muncă, întrucât art. 2 alin. (2) ale O.U.G. nr. 19/2003

prevede că numirea în funcție, atribuțiile și responsabilitățile consilierilor

pentru afaceri europene se realizează prin ordin al conducătorului autorității

sau instituției publice angajatoare. Practic, s-a susținut, este o situație

derogatorie de la dreptul comun, sens în care litigiului nu îi sunt aplicabile

prevederile Legii nr. 53/2003 - C. muncii.

Pârâtul Ministerul

Justiției, prin motivele de recurs, a relevat că natura litigiului, de

contencios administrativ, reiese fără echivoc din felul în care reclamanții

și-au formulat și motivat, în fapt și în drept, acțiunea. Reclamanții au

solicitat, prin acțiune, anularea Ordinului ministrului justiției nr. 670/C din

10 martie 2008 și repararea pagubei cauzate prin aplicarea acestui ordin

constând în restituirea diferențelor salariale ce au fost astfel reținute

netemeinic și au indicat expres ca temei de drept art. 9 din Legea nr. 554/2004

a contenciosului administrativ. Rezultă, așadar, că obiectul acțiunilor

formulate împotriva ordonanțelor Guvernului este limitat la pretențiile

prevăzute de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, respectiv acordarea de

despăgubiri, anularea actelor administrative emise în baza ordonanțelor, precum

și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act

administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative. Or,

obiectul acțiunii reclamanților se înscrie întocmai în sfera trasată de art. 9

alin. (5) din Legea nr. 554/2004, anume anularea ordinului ministrului

justiției criticat, care privește salarizarea reclamanților, și restituirea

diferențelor salariale. Ca atare, având în vedere că cele două capete de cerere

se încadrează în ipotezele legii contenciosului administrativ, și fiind vorba

de o acțiune îndreptată împotriva unei ordonanțe a Guvernului formulată în

temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare revine

exclusiv instanței de contencios administrativ.

Recursurile sunt

fondate.

Prin acțiunea cu care

au învestit Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, reclamanții B.M.M., C.A.M.E., C.A.M., D.C.B., L.E.M.,

N.D.M., P.A.M., S.A.M. și B.C., consilieri pentru afaceri europene în

Ministerul Justiției, au chemat în judecată pârâtul Ministerul Justiției

solicitând ca prin sentință să se dispună anularea Ordinului nr. 670/C din 10

martie 2008 al ministrului justiției prin care începând cu data de 1 ianuarie

2008 salariul de bază pentru consilierii pentru afaceri europene din Ministerul

Justiției, prevăzuți în Anexa la ordin, se stabilește pentru funcția de

secretar III, și repararea pagubei cauzate prin aplicarea Ordinului ministrului

justiției nr. 670/C din 10 martie 2008 constând în restituirea diferențelor

salariale ce au fost reținute netemeinic menționate în Anexa la acțiune.

Reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe prevederile art. 1 și următoarele, și

art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu

modificările și completările ulterioare.

În mod eronat

instanța de fond a calificat raportul juridic dedus judecății ca fiind unul

specific dreptului muncii, reglementat ca atare de dispozițiile Legii nr.

53/2003 - C. muncii, și a admis excepția necompetenței materiale a Curții de

Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, cu consecința

declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

București, secția a VIII-a litigii de muncă și asigurări sociale.

În realitate, se

reține că raportul juridic dedus judecății se circumscrie sferei contenciosului

administrativ, reglementat de dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, cu modificările și completările ulterioare, în condițiile în

care Ordinul nr. 670/C din 10 martie 2008 emis de ministrul justiției și

contestat de reclamanți întrunește toate elementele actului administrativ,

astfel cum acesta este definit prin art. 2 alin. (1) din Legea contenciosului

administrativ. În concret, ordinul contestat de reclamanți este un act

unilateral cu caracter individual, emis de o autoritate publică, în regim de

putere publică, în vederea executării în concret a legii, și care modifică

raporturi juridice. Împrejurarea că dispozițiile art. 3 alin. (1) din O.U.G.

nr. 19 din 2 aprilie 2003 privind consilierii pentru afaceri europene, cu

modificările și completările ulterioare, prevăd că consilierii pentru afaceri

europene au calitatea de personal încadrat cu contract individual de muncă nu

atrage incidența reglementărilor din materia jurisdicției muncii, determinante

în calificarea litigiului ca fiind de contencios administrativ fiind

prevederile art. 2 alin. (2) și, respectiv, art. 3 alin. (3) din același act

normativ, care stabilesc, pe de o parte, că numirea în funcție, atribuțiile și

responsabilitățile consilierilor pentru afaceri europene se realizează prin

ordin al conducătorului autorității sau instituției publice angajatoare, și, pe

de altă parte, că stabilirea salariilor de baza individuale ale consilierilor

pentru afaceri europene se face prin ordin al conducătorului autorității sau al

instituției publice în care aceștia își desfășoară activitatea, pe baza unor

criterii și a unor cote procentuale de majorare a salariului de bază prevăzut

la limita minimă.

În raport de cele mai

sus arătate, constatând că sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză

și că hotărârea atacată este nelegală se va dispune, în temeiul dispozițiilor

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu

modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor art. 313 C.

proc. civ., admiterea recursurilor declarate de Ministerul Justiției și de

reclamanții B.M.M., C.A.M.E., C.A.M., D.C.B., L.E.M., N.D.M., P.A.M., S.A.M. și

B.C. împotriva Sentinței civile nr. 4158 din 26 octombrie 2010 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, casarea

hotărârii atacate și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru continuarea

judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de Ministerul Justiției și de B.M.M., C.A.M.A., C.A.M., D.C.B.,

L.E.M., N.D.M., P.A.M., S.A.M., respectiv B.C. împotriva Sentinței civile nr.

4158 din 26 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza pentru continuarea judecății la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2011.