ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 470/2011

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 4158 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, declinându-se cauza spre competentă soluționare Tribunalului București, secția a VIII-a. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că raportul juridic dedus judecății este unul specific, de dreptul muncii, iar litigiile cu un astfel de obiect sunt de competența, în primă instanță, a completelor specializate în acest sens din cadrul tribunalelor. Reclamanții se află în raporturi de muncă cu Ministerul Justiției, în baza unui contract individual de muncă, ceea ce se reclamă în cauză fiind faptul nestabilirii drepturilor salariale în cuantumul prevăzut de lege.

S-a mai reținut că potrivit dispozițiilor art. 3(l) din O.U.G. nr. 19/2003 privind consilierii pentru afaceri europene, consilierii pentru afaceri europene au calitatea de personal încadrat cu contract individual de muncă, beneficiind de drepturile și exercitând obligațiile ce decurg din această calitate. A apreciat judecătorul fondului că ordinul atacat nu este un act administrativ de autoritate cenzurabil sub aspectul legalității pe calea contenciosului administrativ, de vreme ce se referă la un element al raporturilor de muncă ale reclamanților (salariul), putând fi contestat pe calea proprie a litigiilor de muncă, fiind irelevantă împrejurarea că cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ, invocându-se excepția de neconstituționalitate a O.U.G.

nr. 19/2003. Împotriva Sentinței nr. 4158 din data de 26 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal reclamanții B.M.M., C.A.M.E., C.A.M., D.C.B., L.E.M., N.D.M., P.A.M., S.A.M. și B.C. și pârâtul Ministerul Justiției, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac formulate, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru continuarea judecății. Reclamanții au învederat, prin motivele de recurs, că soluția adoptată de instanța de fond, de admitere a excepției necompetenței materiale a Curții de Apel București, invocată din oficiu, și de declinare a cauzei spre soluționare Tribunalului București, secția a VIII-a de litigii de muncă, este eronată.

Astfel, reclamanții au precizat, cu titlu prealabil, că prin cererea pe care au formulat-o la instanța de judecată urmăresc anularea efectelor unui act administrativ emis de Ministerul Justiției (Ordinul nr. 670C din 10 martie 2008) în aplicarea unor prevederi legale, astfel că instanța de judecată a fost în mod corect învestită cu soluționarea cauzei, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 554/2004.

Au apreciat reclamanții recurenți că în verificarea competenței sale Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ar fi trebuit să se raporteze la cel puțin 4 elemente, anume: 1. Care era obiectul acțiunii reclamanților; 2. Ce caracteristici are actul pe care reclamanții l-au atacat din punct de vedere al efectelor pe care le produce; 3. Verificarea condițiilor Legii nr. 554/2004 în raport de aceste prime două criterii; 4. Verificarea condițiilor impuse de Legea nr. 53/2003 pentru calificarea unei cereri de chemare în judecată ca fiind litigiu de muncă.

Acțiunea reclamanților este guvernată de prevederile contenciosului administrativ cuprinse în Legea nr. 554/2004, actul contestat are toate caracteristicile unui act administrativ care nu este supus prevederilor Legii nr. 53/2003 iar Ordinul nr. 670/C din 10 martie 2008 se circumscrie definiției prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 și nu face parte din categoria actelor excluse astfel cum sunt acestea indicate la art. 5 din Legea nr. 554/2004 sens în care se impunea analizarea acestuia de către o instanță de contencios administrativ. Ca ultim argument, recurenții reclamanți au precizat că Ordinul nr. 670/C din 10 martie 2008 nu poate fi asimilat și încadrat pe dispozițiile Legii nr. 53/2003 în vederea calificării cauzei ca fiind un litigiu de muncă, întrucât art. 2 alin. (2) ale O.U.G.

nr. 19/2003 prevede că numirea în funcție, atribuțiile și responsabilitățile consilierilor pentru afaceri europene se realizează prin ordin al conducătorului autorității sau instituției publice angajatoare. Practic, s-a susținut, este o situație derogatorie de la dreptul comun, sens în care litigiului nu îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 53/2003 - C. muncii. Pârâtul Ministerul Justiției, prin motivele de recurs, a relevat că natura litigiului, de contencios administrativ, reiese fără echivoc din felul în care reclamanții și-au formulat și motivat, în fapt și în drept, acțiunea. Reclamanții au solicitat, prin acțiune, anularea Ordinului ministrului justiției nr. 670/C din 10 martie 2008 și repararea pagubei cauzate prin aplicarea acestui ordin constând în restituirea diferențelor salariale ce au fost astfel reținute netemeinic și au indicat expres ca temei de drept art. 9 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Rezultă, așadar, că obiectul acțiunilor formulate împotriva ordonanțelor Guvernului este limitat la pretențiile prevăzute de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, respectiv acordarea de despăgubiri, anularea actelor administrative emise în baza ordonanțelor, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative. Or, obiectul acțiunii reclamanților se înscrie întocmai în sfera trasată de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, anume anularea ordinului ministrului justiției criticat, care privește salarizarea reclamanților, și restituirea diferențelor salariale.

Ca atare, având în vedere că cele două capete de cerere se încadrează în ipotezele legii contenciosului administrativ, și fiind vorba de o acțiune îndreptată împotriva unei ordonanțe a Guvernului formulată în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare revine exclusiv instanței de contencios administrativ. Recursurile sunt fondate. Prin acțiunea cu care au învestit Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanții B.M.M., C.A.M.E., C.A.M., D.C.B., L.E.M., N.D.M., P.A.M., S.A.M.

și B.C., consilieri pentru afaceri europene în Ministerul Justiției, au chemat în judecată pârâtul Ministerul Justiției solicitând ca prin sentință să se dispună anularea Ordinului nr. 670/C din 10 martie 2008 al ministrului justiției prin care începând cu data de 1 ianuarie 2008 salariul de bază pentru consilierii pentru afaceri europene din Ministerul Justiției, prevăzuți în Anexa la ordin, se stabilește pentru funcția de secretar III, și repararea pagubei cauzate prin aplicarea Ordinului ministrului justiției nr. 670/C din 10 martie 2008 constând în restituirea diferențelor salariale ce au fost reținute netemeinic menționate în Anexa la acțiune. Reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe prevederile art. 1 și următoarele, și art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.

În mod eronat instanța de fond a calificat raportul juridic dedus judecății ca fiind unul specific dreptului muncii, reglementat ca atare de dispozițiile Legii nr. 53/2003 - C. muncii, și a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, cu consecința declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a litigii de muncă și asigurări sociale. În realitate, se reține că raportul juridic dedus judecății se circumscrie sferei contenciosului administrativ, reglementat de dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, în condițiile în care Ordinul nr. 670/C din 10 martie 2008 emis de ministrul justiției și contestat de reclamanți întrunește toate elementele actului administrativ, astfel cum acesta este definit prin art. 2 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

În concret, ordinul contestat de reclamanți este un act unilateral cu caracter individual, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea executării în concret a legii, și care modifică raporturi juridice. Împrejurarea că dispozițiile art. 3 alin. (1) din O.U.G.

nr. 19 din 2 aprilie 2003 privind consilierii pentru afaceri europene, cu modificările și completările ulterioare, prevăd că consilierii pentru afaceri europene au calitatea de personal încadrat cu contract individual de muncă nu atrage incidența reglementărilor din materia jurisdicției muncii, determinante în calificarea litigiului ca fiind de contencios administrativ fiind prevederile art. 2 alin. (2) și, respectiv, art. 3 alin. (3) din același act normativ, care stabilesc, pe de o parte, că numirea în funcție, atribuțiile și responsabilitățile consilierilor pentru afaceri europene se realizează prin ordin al conducătorului autorității sau instituției publice angajatoare, și, pe de altă parte, că stabilirea salariilor de baza individuale ale consilierilor pentru afaceri europene se face prin ordin al conducătorului autorității sau al instituției publice în care aceștia își desfășoară activitatea, pe baza unor criterii și a unor cote procentuale de majorare a salariului de bază prevăzut la limita minimă.

În raport de cele mai sus arătate, constatând că sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză și că hotărârea atacată este nelegală se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor art. 313 C. proc. civ., admiterea recursurilor declarate de Ministerul Justiției și de reclamanții B.M.M., C.A.M.E., C.A.M., D.C.B., L.E.M., N.D.M., P.A.M., S.A.M. și B.C. împotriva Sentinței civile nr. 4158 din 26 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Ministerul Justiției și de B.M.M., C.A.M.A., C.A.M., D.C.B., L.E.M., N.D.M., P.A.M., S.A.M., respectiv B.C. împotriva Sentinței civile nr. 4158 din 26 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza pentru continuarea judecății la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2011.