ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4483/2013

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, la 20 mai

2010, reclamantul S.N.F.P., în baza art. 28 alin. (1) și (2) din Legea nr.

54/2003, în calitate de reprezentant legal al membrilor de sindicat

individualizați în lista anexă a acțiunii, a chemat în judecată pe pârâta

Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, solicitând ca, prin

hotărârea ce se va pronunța, să se constate prelungirea de drept a contractului

colectiv de muncă înregistrat sub nr. 1611/2007, cu încă un an, respectiv până

la 23 martie 2011, conform art. 4 alin. (2) din contractul colectiv de muncă și

să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale aferente lunii aprilie

2010, a premiului anual cuvenit salariaților pentru anul 2009 și la daune interese

și cheltuieli de judecată.

În ședința publică de

la 14 aprilie 2011 s-a dispus disjungerea cererii formulate de reclamanții

U.V.L. și P.P. și s-a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței în

soluționarea cauzei.

Tribunalul București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința civilă

nr. 3754 din 14 aprilie 2011, a admis excepția necompetenței teritoriale,

invocată din oficiu și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea

Tribunalului Dolj.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Tribunalul București a reținut că art. 284 alin. (2) C.

muncii reglementează din punct de vedere teritorial competența de soluționare a

conflictelor de muncă, aceasta aparținând instanței în a cărei circumscripție

se află domiciliul sau reședința reclamantului.

Cum domiciliul

reclamanților este situat în județul Dolj și având în vedere că normele legale

referitoare la competența de soluționare a conflictelor de muncă au caracter

absolut, instanța a apreciat că se impune declinarea competenței în favoarea

Tribunalului Dolj.

Învestit ca urmare a

declinării, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale,

prin Sentința civilă nr. 5304 din 9 iulie 2013, la rândul său, a admis excepția

necompetenței teritoriale exclusive a Tribunalului Dolj, excepție invocată de

pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei și a declinat

competența soluționării acțiunii formulate de reclamantul S.N.F.P., în numele

și pentru membrii de sindicat U.V.L. și P.P., în favoarea Tribunalului

București.

Constatând ivit

conflictul negativ de competență, Tribunalul Dolj a înaintat dosarul Înaltei

Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Prin considerentele

sentinței menționate, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări

sociale, a avut în vedere dispozițiile art. 28 din Legea nr. 54/2003, reținând

că organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiuni în

justiție în numele membrilor lor, astfel că raportat la faptul că sediul

reclamantului este în București, competența de soluționare a cauzei revine

Tribunalului București.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în

baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte

reține următoarele:

În speță, declinarea

reciprocă de competență a fost determinată de aprecierea diferită făcută de

cele două instanțe în legătură cu legitimarea ca reclamanți în cauză a

sindicatului sau membrilor acestuia, pentru ca raportat la sediul sau

domiciliul lor, să se stabilească competența teritorială conform art. 284 alin.

(2) C. muncii.

Așa cum rezultă din

practicaua Sentinței civile nr. 3754 din 14 aprilie 2011 a Tribunalului

București, s-a dispus disjungerea cererii de chemare în judecată formulate de

reclamanții membri ai sindicatului, în temeiul Legii nr. 54/2003, cu

domiciliile în județul Iași, Brașov, Alba, Galați, Constanța, Cluj, Gorj, Arad,

Sibiu, Călărași, Giurgiu, Harghita, Teleorman, Ialomița, Dâmbovița, Timiș,

Dolj, Neamț și Bacău, formulându-se dosare separate, reclamanții din pricina de

față, U.V.L. și P.P., avându-și domiciliul în jud. Dolj.

În urma disjungerii

cererii formulate de U.V.L. și P.P., aceștia au dobândit calitatea de

reclamanți în cauză, situație în care a devenit lipsită de relevanță

împrejurarea formulării inițiale a acțiunii de către sindicat, astfel că în

cauză nu este incidentă Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013 pronunțată în

recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin urmare, obiectul

prezentei cauze îl reprezintă acțiunea formulată de reclamanții U.V.L. și P.P.,

ambii cu domiciliul în județul Dolj.

Înalta Curte va

reține că, potrivit dispozițiilor art. 284 alin. (2) C. muncii [actual art. 269

alin. (2)], competența soluționării conflictelor de muncă aparține instanței în

a cărei circumscripție teritorială se află domiciliul sau reședința

reclamantului.

Ca atare,

dispozițiile legale referitoare la competența teritorială în soluționarea

cauzei se raportează la reclamanții U.V.L. și P.P., titulari ai drepturilor

pretinse, ca urmare a disjungerii acțiunii formulată de S.N.F.P., și nu la

reprezentantul acestora, respectiv organizația sindicală, având în vedere

caracterul absolut al normelor de competență C. muncii.

În consecință, având

în vedere dispozițiile art. 284 C. muncii (actual art. 269) raportat la art. 2

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., se va stabili competența de soluționare a

litigiului dedus judecății în favoarea Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de

muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 11 octombrie 2013.

Procesat de GGC - GV