ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4483/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, la 20 mai 2010, reclamantul S.N.F.P., în baza art. 28 alin. (1) și (2) din Legea nr. 54/2003, în calitate de reprezentant legal al membrilor de sindicat individualizați în lista anexă a acțiunii, a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate prelungirea de drept a contractului colectiv de muncă înregistrat sub nr. 1611/2007, cu încă un an, respectiv până la 23 martie 2011, conform art. 4 alin. (2) din contractul colectiv de muncă și să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale aferente lunii aprilie 2010, a premiului anual cuvenit salariaților pentru anul 2009 și la daune interese și cheltuieli de judecată.

În ședința publică de la 14 aprilie 2011 s-a dispus disjungerea cererii formulate de reclamanții U.V.L. și P.P. și s-a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței în soluționarea cauzei. Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința civilă nr. 3754 din 14 aprilie 2011, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul București a reținut că art. 284 alin. (2) C. muncii reglementează din punct de vedere teritorial competența de soluționare a conflictelor de muncă, aceasta aparținând instanței în a cărei circumscripție se află domiciliul sau reședința reclamantului.

Cum domiciliul reclamanților este situat în județul Dolj și având în vedere că normele legale referitoare la competența de soluționare a conflictelor de muncă au caracter absolut, instanța a apreciat că se impune declinarea competenței în favoarea Tribunalului Dolj. Învestit ca urmare a declinării, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința civilă nr. 5304 din 9 iulie 2013, la rândul său, a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive a Tribunalului Dolj, excepție invocată de pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei și a declinat competența soluționării acțiunii formulate de reclamantul S.N.F.P., în numele și pentru membrii de sindicat U.V.L.

și P.P., în favoarea Tribunalului București. Constatând ivit conflictul negativ de competență, Tribunalul Dolj a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. Prin considerentele sentinței menționate, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a avut în vedere dispozițiile art. 28 din Legea nr. 54/2003, reținând că organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiuni în justiție în numele membrilor lor, astfel că raportat la faptul că sediul reclamantului este în București, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului București. Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc.

civ., Înalta Curte reține următoarele: În speță, declinarea reciprocă de competență a fost determinată de aprecierea diferită făcută de cele două instanțe în legătură cu legitimarea ca reclamanți în cauză a sindicatului sau membrilor acestuia, pentru ca raportat la sediul sau domiciliul lor, să se stabilească competența teritorială conform art. 284 alin. (2) C. muncii. Așa cum rezultă din practicaua Sentinței civile nr. 3754 din 14 aprilie 2011 a Tribunalului București, s-a dispus disjungerea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanții membri ai sindicatului, în temeiul Legii nr. 54/2003, cu domiciliile în județul Iași, Brașov, Alba, Galați, Constanța, Cluj, Gorj, Arad, Sibiu, Călărași, Giurgiu, Harghita, Teleorman, Ialomița, Dâmbovița, Timiș, Dolj, Neamț și Bacău, formulându-se dosare separate, reclamanții din pricina de față, U.V.L.

și P.P., avându-și domiciliul în jud. Dolj. În urma disjungerii cererii formulate de U.V.L. și P.P., aceștia au dobândit calitatea de reclamanți în cauză, situație în care a devenit lipsită de relevanță împrejurarea formulării inițiale a acțiunii de către sindicat, astfel că în cauză nu este incidentă Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013 pronunțată în recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție. Prin urmare, obiectul prezentei cauze îl reprezintă acțiunea formulată de reclamanții U.V.L. și P.P., ambii cu domiciliul în județul Dolj. Înalta Curte va reține că, potrivit dispozițiilor art. 284 alin. (2) C. muncii [actual art. 269 alin. (2)], competența soluționării conflictelor de muncă aparține instanței în a cărei circumscripție teritorială se află domiciliul sau reședința reclamantului.

Ca atare, dispozițiile legale referitoare la competența teritorială în soluționarea cauzei se raportează la reclamanții U.V.L. și P.P., titulari ai drepturilor pretinse, ca urmare a disjungerii acțiunii formulată de S.N.F.P., și nu la reprezentantul acestora, respectiv organizația sindicală, având în vedere caracterul absolut al normelor de competență C. muncii. În consecință, având în vedere dispozițiile art. 284 C. muncii (actual art. 269) raportat la art. 2 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., se va stabili competența de soluționare a litigiului dedus judecății în favoarea Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 octombrie 2013. Procesat de GGC - GV