ÎCCJ, decizie (scj.ro #83220)

Capacitate procesuală

Închiderea procedurii

insolvenței și radierea pârâtei debitoare din Registrul

comerțului

Consecințe asupra capacității civile a societății

comerciale

În urma închiderii procedurii falimentului și radierii

societății aceasta nu mai beneficiază de capacitatea de a avea

și de a-și exercita drepturile și  obligațiile, sau

altfel spus nu mai subzistă ca subiect de drept și nici nu mai

are  îndreptățirea legală de a fi parte în proces întrucât

este lipsită de legitimatio ad causam.

(Înalta

Curte de Casație și Justiție Secția comercială decizia

nr.706 din 22 februarie 2008)

Reclamanta

SC E. SA a chemat în judecată societatea SC P.M.T. SRL (devenită S.C.

A.I. S.R.L.) a solicitat ca prin sentința care  se va pronunța

să fie obligată la plata contravalorii folosinței hotelului

Minerva calculată pe perioada 1 ianuarie 2002 până la predarea

efectivă a  activului precum și la plata dobânzii legale

calculată la cuantumul pretențiilor în sumă de 11.156 dolari.

Tribunalul

Constanța – Secția comercială  prin sentința nr.7370

din 9 octombrie 2003 a admis acțiunea așa cum a fost formulată

pe baza probelor administrate reținând că pe perioada 1 noiembrie

2002 – 21 februarie 2002  pârâta nu a achitat contravaloarea locației

de gestiune, suma datorată cu acest titlu fiind purtătoare de

dobândă comercială.

Sentința

a fost confirmată de Curtea de Apel Constanța care prin decizia

nr.176 din 13 mai 2004  a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC

P.M.T. SRL. Criticile  invocate de pârâta apelantă  prin care a

susținut că nu a folosit imobilul  în perioada reclamată au

fost respinse  de  instanța de apel pe considerentul

că după expirarea contractului apelanta  nu a dovedit că a

întreprins acte de  trecere a activului în conservare. Curtea a respins

și criticile în legătură cu modalitatea de plată a

locației de gestiune diferențiată după cum era

perioadă de sezon sau extrasezon cât și criticile referitoare

la eșalonarea plății locației anuale pe motivul că

această eșalonare privește perioada de valabilitate a contractului.

Împotriva

deciziei nr.176 din 13 mai 2004 pronunțată de Curtea de Apel

Constanța a declarat  recurs pârâta SC P.M.T. SRL care a invocat

motivele prevăzute de art.304 pct.7,8,9 Cod procedură civilă

pentru a susține că  soluțiile pronunțate anterior

sunt nelegale și netemeinice. În esență, s-a susținut

că după expirarea contractului de locație  și-a

exercitat dreptul de retenție și ca atare a fost obligată

greșit la plata lipsei de  folosință. Recurenta a

considerat că în mod  greșit s-a reținut de instanța

de apel faptul că  nu a prezentat dovezi din care să

rezulte  că hotelul nu a fost folosit și tot greșit  a

considerat că s-a apreciat de Curte faptul că erau îndeplinite

condițiile antrenării răspunderii în temeiul

îmbogățirii fără justă cauză.

După

promovarea recursului, prin sentința nr.1290 din 26 aprilie 2005,

împotriva recurentei s-a deschis procedura insolvenței astfel

că  în temeiul art.42 din Legea nr.64/1995, în vigoare la acea

dată, s-a dispus  suspendarea judecării recursului.

Suspendarea

a fost menținută până la data de 14 decembrie 2007 când

s-a  comunicat sentința rămasă irevocabilă prin

care s-a dispus închiderea procedurii falimentului și radierea pârâtei

debitoare din Registrul Comerțului.

Înalta

Curte, după repunerea pe rol a cauzei, conform art.137 Cod procedură

civilă, a luat în  examinare excepția lipsei

capacității civile a debitoarei recurente care în plan procesual se

reflectă în lipsa capacității procesuale.

În

acest sens este de reținut că potrivit art.1 din Legea nr.31/1990,

„Societățile comerciale cu sediul în România sunt persoane juridice

române”. Aceasta înseamnă că după îndeplinirea

formalităților de constituire, în condițiile legii, societatea

comercială este „investită” cu personalitate juridică care

implică anumite consecințe juridice. Printre efectele

personalității juridice se înscrie și dreptul

societății de a sta în justiție ca reclamantă sau

pârâtă. Acest drept subzistă până la data radierii societății

din registrul comerțului, acesta fiind în realitate și momentul

încetării existenței sale ca persoană juridică.

În

speță, recurenta ca orice persoană juridică a avut

capacitate juridică, a dobândit drepturi și obligații, a

participat la circuitul civil,     și-a exercitat

drepturile săvârșind  acte juridice și a dobândit

dreptul de a sta în instanță pentru a-și apăra interesele

în calitate de recurentă.

Aceste

drepturi au subzistat până la momentul când societatea recurentă a

fost radiată în urma închiderii procedurii falimentului. Din

acest moment menționata societate  nu mai beneficiază de

capacitatea de  a avea și de a-și exercita drepturile

și  obligațiile, sau altfel spus nu mai subzistă ca subiect

de drept și nici nu mai are  îndreptățirea legală de a

fi parte în proces întrucât este lipsită de legitimatio ad causam.

Așa

fiind Înalta Curte a admis excepția lipsei calității procesuale

civile a recurentei și a respins recursul.