ÎCCJ, decizie (scj.ro #84924)

Dreptul la un proces echitabil. Principiul respectării dreptului la apărare. Elemente de conținut ale acestui drept. Constituția României, art. 24 C.E.D.O art. 6 Codul de procedură civilă, art. 156 Cuprins pe materii: Drept procesual civil Indice alfabetic: Cerere de amânare. Certificat medical Dreptul la un proces echitabil Dreptul la apărare Principiul contradictorialității și oralității procesului civil Părțile. Participare și punerea de concluzii Soluționarea fondului cauzei. Pronunțarea hotărârii. Principiul dreptului la apărare impune să fie asigurată tuturor părților posibilitatea de a participa la toate fazele procesuale, inclusiv în faza formulării concluziilor cu ocazia soluționării cauzei în fond.

Constituie o încălcare a acestui principiu soluționarea cauzei fără a se ține seama de cererea de amânare formulată de către una dintre părți, justificată prin certificat medical, chiar dacă aceasta a fost depusă la dosar după terminarea ședinței de judecată, însă nu înainte de pronunțarea sentinței în cauza dedusă judecății. I.C.C.J. , Secția de contencios administrativ și fiscal Decizia nr. 3104 din 4 iunie 2009 Prin cererea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție, reclamantul IC a solicitat anularea Hotărârii nr. 832 din 28 noiembrie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, obligarea C.S.M. să propună Președintelui României numirea în funcția de procuror fără examen sau concurs, întrucat îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru aceasta și obligarea pârâtului la plata daunelor morale în valoare de 100.000 lei.

În motivarea cererii a arătat faptul că a formulat cerere pentru numirea în funcția de procuror, fără examen sau concurs, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani, iar prin hotărârea nr. 293 din 27 noiembrie 2007 a Secției pentru procurori a C.S.M. s-a constatat faptul că îndeplinește condițiile pevăzute de lege pentru numirea în funcția de procuror, fără examen sau concurs. Reclamantul a criticat faptul că, deși s-au constatat îndeplinite condițiile legale de către Secția pentru procurori a C.S.M., Plenul C.S.M. în mod nelegal, prin hotărârea ce face obiectul acțiunii de față a respins cererea de numire în funcția de procuror. Prin decizia nr.1952/15.05.2008, I.C.C.J. – Secția contencios administrativ și fiscal a trimis cauza pentru competentă soluționare Curții de Apel Suceava –Secția contencios administrativ, având în vedere că petentul nu are calitatea de magistrat iar hotărârea ce face obiectul acțiunii de față are caracterul unui act administrativ.

Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii București a formulat întâmpinare, invocând în principal, inadmisibilitatea acțiunii întrucât reclamantul nu a urmat, anterior sesizării instanței, procedura prealabilă, instituită de art. 7 din Legea nr.554/2004. Prin sentința nr. 160 din 12 decembrie 2008, Curtea de Apel Suceava -Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiuna formulată de reclamantul Ioanovici Constantin și a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârât.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității acțiunii, instanța de fond a constatat că pârâtul a parcurs procedura prealabilă prevăzută la art. 7 din Legea nr. 554/2004, existând răspunsul dat reclamantului de pârât care dezvoltă aceleași susțineri din întâmpinare (fila 3). Pe fondul cauzei a reținut că prin hotărârea nr.293 din 27.11.2007, Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a constatat îndeplinirea de către reclamant a condițiilor prevăzute de art. 33 al. 5, 7, 8 și 10 din Legea nr.303/2004 printre care și cea pentru numirea sa în funcția de procuror. Prin hotărârea nr.832 din 30.11.2007, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de numire în funcția de procuror formulată de reclamant.

A apreciat instanța de fond că în realizarea selecției, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a avut în vedere datele ce rezultă din dosarele profesionale ale candidaților și nu în ultimul rând faptul că reglementarea art.33 alin.5, 7, 8, 9 și 10 din Legea nr. 303/2004, republicată nu constituie pentru orice candidat un drept la numirea în funcție, ci doar o vocație. S-a interpretat că, în funcție de numărul locurilor aprobate pentru a fi ocupate prin această procedură pentru numirea în funcția de procuror, fără concurs și de criterii obiective, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a fost îndreptățit să realizeze o selecție între candidații care, prin faptul îndeplinirii condițiilor legale, au doar vocație la numirea în funcția de procuror fără concurs.

A concluzionat instanța de fond în sensul că, în contextul în care principalul scop al selecției este se asigure încadrarea în limita locurilor aprobate, o astfel de selecție apare firească și își este temeiul juridic în prevederile art.35 al. 1 lit. a din Legea nr.317/2004, republicată, potrivit cărora doar Plenul (nu și secțiile) poate propune Președintelui României numirea în funcția de judecător și procuror, dar și a prevederilor art. 29 al. 3 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură, precum și procedura de numire în funcțiile de judecător și procuror fără concurs. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Ioanovici Constantin criticând-o pentru nelegalitate și neteminicie, invocând și situația prevăzută de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

Prin motivele de recurs, recurentul susține, în esență, că: - judecarea cauzei a avut loc cu încălcarea dreptului la apărare deoarece la termenul când s-a judecat pricina s-a aflat în imposibilitate de prezentare din motive de sănătate, aspect dovedit cu actul medical depus la dosar; - raporturile sale juridice cu intimatul s-au născut anterior abrogării art. 35 alin.5-10 din Legea nr.303/2004, așa încât dispozițiile O.U.G. nr.46/2008 nu i-ar fi opozabile retroactiv; - procedura de selecție nu este un atribut al Plenului Consiliului Superior al Magistraturii ci al Secției de procurori; Intimatul, Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că este leaglă și temeinică sentința recurată.

Analizând recursul, Înalta Curte a constatat următoarele: Motivul de recurs care vizează încălcarea dreptului la apărare este fondat. Chiar dacă procedura de judecată în fața instanțelor de contencios administrativ impune necesitatea judecării de urgență a litigiului, aceasta nu presupune încălcarea unor drepturi și garanții procesuale fundamentale precum dreptul la apărare, dreptul de a participa la dezbateri în condiții de contradictorialitate. Principiul dreptului la apărare impune să fie asigurată, tuturor părților posibilitatea de a participa la toate fazele procesuale, inclusiv în faza formulării concluziilor cu ocazia soluționării cauzei în fond. Din certificatul medical emis la 02.12.2008, depus la dosarul cauzei, rezultă că recurentul în perioada 01-31.12.2008 s-a aflat în concediu medical.

Este adevărat că cererea de amânare a cauzei însoțită de certificatul medical, a fost depusă la dosar după terminarea ședinței de judecată, însă nu înainte de pronunțarea sentinței în cauza dedusă judecății. Prin soluționarea cauzei în fond la 12.12.2008, fără a se ține seama de cererea de amânare formulată de recurent justificată prin certificatul medical care cuprinde perioada 01-31.12.2008, a fost îngrădit dreptul la apărare al acestuia ceea ce atrage nulitatea hotărârii. În susținerea celor reținute, Înalta Curte apreciază necesar a face referire și la noțiunea de “proces echitabil”, consacrată prin art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului dat fiind faptul că unul din elementele esențiale ale acestei noțiuni este dreptul la apărare.

Deseori, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat faptul că dreptul la un proces echitabil impune să fie respectat dreptul fiecărei părți să-și pledeze cauza în aceleași condiții care să nu o dezavantajeze în mod semnificativ față de partea adversă. Având în vedere considerentele expuse cât și dispozițiile art. 20 din Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu art. 312 alin.1 teza I, alin. 3 din Codul de procedură civilă, recursul a fost admis, sentința recurată casată, cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.