ÎCCJ, decizie (scj.ro #84924)

Dreptul la un proces echitabil. Principiul

respectării dreptului la apărare. Elemente de conținut ale acestui drept.

Constituția României,

art.  24

C.E.D.O  art. 6

Codul de procedură

civilă, art. 156

Cuprins

pe materii: Drept procesual civil

Indice

alfabetic: Cerere de amânare.

Certificat medical

Dreptul la un proces echitabil

Dreptul la apărare

Principiul contradictorialității și oralității procesului civil

Părțile. Participare și punerea de concluzii

Soluționarea fondului cauzei. Pronunțarea hotărârii.

Principiul dreptului la

apărare impune să fie asigurată tuturor părților posibilitatea de a participa

la toate fazele procesuale, inclusiv în faza formulării concluziilor cu ocazia

soluționării cauzei în fond.

Constituie o încălcare a

acestui principiu soluționarea cauzei fără a se ține seama de cererea de

amânare formulată de către una dintre părți, justificată prin certificat

medical, chiar dacă aceasta a fost depusă la dosar după terminarea ședinței de

judecată, însă nu înainte de pronunțarea sentinței în cauza dedusă judecății.

I.C.C.J. , Secția de contencios

administrativ și fiscal

Decizia

nr. 3104 din 4 iunie 2009

Prin cererea

adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție, reclamantul IC a solicitat

anularea Hotărârii nr. 832 din 28 noiembrie

2007 a

Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii, obligarea C.S.M. să propună

Președintelui României numirea în funcția de procuror fără examen sau concurs,

întrucat îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru aceasta și obligarea

pârâtului la plata daunelor morale în valoare de 100.000 lei.

În motivarea

cererii a arătat faptul că a formulat cerere pentru numirea în funcția de

procuror, fără examen sau concurs,

la Parchetul

de pe lângă

Judecătoria Botoșani, iar prin hotărârea nr. 293 din 27 noiembrie

2007 a

Secției

pentru procurori a C.S.M. s-a constatat faptul că îndeplinește condițiile

pevăzute de lege pentru numirea în funcția de procuror, fără examen sau

concurs.

Reclamantul a

criticat faptul că, deși s-au constatat îndeplinite condițiile legale de către

Secția pentru procurori a C.S.M., Plenul C.S.M. în mod nelegal, prin hotărârea

ce face obiectul acțiunii de față a respins cererea de numire în funcția de

procuror.

Prin decizia

nr.1952/15.05.2008, I.C.C.J. – Secția contencios administrativ și fiscal a

trimis cauza pentru competentă soluționare Curții de Apel Suceava –Secția

contencios administrativ, având în vedere că petentul nu are calitatea de

magistrat iar hotărârea ce face obiectul acțiunii de față are caracterul unui

act administrativ.

Pârâtul

Consiliul Superior al Magistraturii București a formulat întâmpinare, invocând

în principal, inadmisibilitatea acțiunii întrucât reclamantul nu a urmat,

anterior sesizării instanței, procedura prealabilă, instituită de art. 7 din

Legea nr.554/2004.

Prin sentința

nr. 160 din 12 decembrie 2008, Curtea de Apel Suceava -Secția comercială,

contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiuna formulată de

reclamantul Ioanovici Constantin  și a respins excepția inadmisibilității acțiunii

invocată de pârât.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Analizând cu

prioritate excepția inadmisibilității acțiunii, instanța de fond a constatat că

pârâtul a parcurs procedura prealabilă prevăzută la art. 7 din Legea nr.

554/2004, existând răspunsul dat reclamantului de pârât care dezvoltă aceleași

susțineri din întâmpinare (fila 3).

Pe fondul

cauzei a reținut că prin hotărârea nr.293 din 27.11.2007, Secția pentru

procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a constatat îndeplinirea de

către reclamant a condițiilor prevăzute de art. 33 al. 5, 7, 8 și 10 din Legea

nr.303/2004 printre care și cea pentru numirea sa în funcția de procuror.

Prin hotărârea

nr.832 din 30.11.2007, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins

cererea de numire în funcția de procuror formulată de reclamant.

A apreciat

instanța de fond că în realizarea selecției, Plenul Consiliului Superior al

Magistraturii a avut în vedere datele ce rezultă din dosarele profesionale ale

candidaților și nu în ultimul rând faptul că reglementarea art.33 alin.5, 7, 8,

9 și 10 din Legea nr. 303/2004, republicată nu constituie pentru orice candidat

un drept la numirea în funcție, ci doar o vocație.

S-a

interpretat că, în funcție de numărul locurilor aprobate pentru a fi ocupate

prin această procedură pentru numirea în funcția de procuror, fără concurs și

de criterii obiective, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a fost

îndreptățit să realizeze o selecție între candidații care, prin faptul îndeplinirii

condițiilor legale, au doar vocație la numirea în funcția de procuror fără

concurs.

A

concluzionat instanța de fond în sensul că, în contextul în care principalul

scop al selecției este se asigure încadrarea în limita locurilor aprobate, o

astfel de selecție apare firească și își este temeiul juridic în prevederile

art.35 al. 1 lit. a din Legea nr.317/2004, republicată, potrivit cărora doar

Plenul (nu și secțiile) poate propune Președintelui României numirea în funcția

de judecător și procuror, dar și a prevederilor art. 29 al. 3 din Regulamentul

privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură,

precum și procedura de numire în funcțiile de judecător și procuror fără

concurs.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Ioanovici Constantin criticând-o

pentru nelegalitate și neteminicie, invocând și situația prevăzută de art.304

pct.9 Cod procedură civilă.

Prin motivele

de recurs, recurentul susține, în esență, că:

- judecarea

cauzei a avut loc cu încălcarea dreptului la apărare deoarece

la termenul când s-a

judecat pricina s-a aflat în imposibilitate de prezentare din  motive de

sănătate, aspect dovedit cu actul medical depus la dosar;

- raporturile

sale juridice cu intimatul s-au născut anterior abrogării art. 35 alin.5-10 din

Legea nr.303/2004, așa încât dispozițiile O.U.G. nr.46/2008 nu i-ar fi

opozabile retroactiv;

-  procedura

de selecție nu este un atribut al Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii ci al Secției de procurori;

Intimatul,

Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a

solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că este leaglă și

temeinică sentința recurată.

Analizând

recursul, Înalta Curte a constatat următoarele:

Motivul de

recurs care vizează încălcarea dreptului la apărare este fondat.

Chiar dacă

procedura de judecată în fața instanțelor de contencios administrativ impune

necesitatea  judecării de urgență a litigiului, aceasta nu presupune încălcarea

unor drepturi și garanții procesuale fundamentale precum dreptul la apărare,

dreptul de a participa la dezbateri în condiții de contradictorialitate.

Principiul

dreptului la apărare impune  să fie asigurată, tuturor părților posibilitatea

de a participa la toate fazele procesuale, inclusiv în faza formulării

concluziilor cu ocazia soluționării cauzei în fond.

Din

certificatul medical emis la 02.12.2008, depus la dosarul cauzei, rezultă că

recurentul în perioada 01-31.12.2008 s-a aflat în concediu medical.

Este adevărat

că cererea de amânare a cauzei însoțită de certificatul medical, a fost depusă

la dosar după terminarea ședinței de judecată, însă nu înainte de pronunțarea

sentinței în cauza dedusă judecății.

Prin

soluționarea cauzei în fond la  12.12.2008, fără a se ține seama de cererea de

amânare formulată de recurent justificată prin certificatul medical care

cuprinde perioada 01-31.12.2008,  a fost îngrădit dreptul la apărare al

acestuia ceea ce atrage nulitatea hotărârii.

În susținerea

celor reținute, Înalta Curte apreciază necesar a face referire și la noțiunea

de “proces echitabil”, consacrată  prin art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului dat fiind faptul că unul din elementele esențiale ale

acestei noțiuni este dreptul la apărare. Deseori, în jurisprudența sa, Curtea

Europeană a Drepturilor Omului a subliniat faptul că dreptul la un proces

echitabil impune să fie respectat dreptul fiecărei părți să-și pledeze cauza în

aceleași condiții care să nu o dezavantajeze în mod semnificativ față de partea

adversă.

Având în

vedere considerentele expuse cât și dispozițiile art. 20 din Legea nr.554/2004,

cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu art. 312 alin.1 teza

I, alin. 3 din Codul de procedură civilă, recursul a fost admis, sentința

recurată casată, cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.