ÎCCJ, decizie (scj.ro #85546)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #85546) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Competență
materială. Plângere împotriva respingerii de către Consiliul Superior al Magistraturii
a cererii de reexaminare la o probă și participarea la un nou examen de
capacitate.
Potrivit art.64 alin.2 din
Legea nr.92/1992 republicată, „împotriva refuzului Consiliului Superior al
Magistraturii de a propune Președintelui României numirea în funcție a
magistratului, acesta se poate adresa cu plângere Curții Supreme de Justiție,
în termen de 30 zile de la expirarea termenului prevăzut de alin.1”.
În speță, aprobarea cererii
privitoare la participarea la un al treilea examen de capacitate a magistraților
echivalează cu o propunere de modificare a legii, ceea ce excede chiar și
competenței Consiliului Superior al Magistraturii. Or, recunoașterea unei căi
de atac, cu referire la plângerea formulată de petent, care nu se
încadrează în situația avută în vedere de legiuitor prin art.64 alin.2 din
Legea de organizare judecătorească, apare ca o încălcare a principiului
legalității și, din acest motiv, ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Ca atare, în raport de sancțiunea nulității ce privește hotărârile
judecătorești pronunțate cu nesocotirea normelor procesuale imperative,
Completul de 9 judecători nu poate examina pe fond, la stăruința părții, o
plângere ce excede competenței legal atribuite acestuia prin lege.
Completul
de 9 judecători, decizia nr.5 din 16 februarie 2004
Prin hotărârea nr.227 din 17 iulie 2002, Consiliul Superior al
Magistraturii a validat examenul de capacitate al magistraților stagiari și al
consilierilor juridici asimilați magistraților stagiari, organizat de
Ministerul Justiției în perioada 17 mai - 2 iulie 2002.
Petentul Ș.A.I. a participat la acest examen, fiind declarat nereușit.
Considerând că nota obținută la disciplina
drept comercial
nu reflectă
conținutul lucrării, petentul a formulat contestație.
În urma soluționării contestației, nota acordată la prima
corectare a fost menținută.
Invocând, pe de o parte, împrejurarea că se află în situația
prevăzută de art.63 alin.1 din Legea nr.92/1992, ca urmare a faptului că a fost
declarat respins și la examenul de capacitate organizat în perioada
octombrie-noiembrie 2001 și, pe de altă parte, desfășurarea activității de
procuror cu rezultate apreciate pozitiv, petentul a solicitat admiterea
plângerii și fixarea unui termen la care să susțină lucrarea la disciplina
drept
comercial.
Plângerea este inadmisibilă. În exercitarea atribuțiilor ce-i
revin, Consiliul Superior al Magistraturii emite diferite categorii de acte,
supuse controlului judecătoresc în condițiile legii.
Potrivit art.64 alin.2 din Legea nr.92/1992 republicată,
„împotriva refuzului Consiliului Superior al Magistraturii de a propune
Președintelui României numirea în funcție a magistratului, acesta se poate
adresa cu plângere Curții Supreme de Justiție, în termen de 30 zile de la
expirarea termenului prevăzut de alin.1”.
Acest text privește una din competențele atribuite prin art.63
alin.6 din Legea de organizare judecătorească, potrivit căreia „Consiliul
Superior al Magistraturii are obligația să îndeplinească formalitățile legate
de numirea magistraților care au fost declarați reușiți la examenul de
capacitate, în termen de 3 luni de la data validării examenului de capacitate”.
Plângerea dedusă spre soluționare Completului de 9 judecători,
referitoare la admiterea cererii de reexaminare a lucrării la disciplina
drept
comercial
și aprobarea participării la un nou examen de capacitate, excede
însă competenței legal atribuite prin art.64 din Legea nr.92/1992. Petentul a
arătat că, anterior, Consiliul Superior al Magistraturii a respins cererea sa
de a propune Președintelui României numirea în funcția de procuror.
De altfel, aprobarea cererii privitoare la participarea la
un al treilea examen de capacitate a magistraților, echivalând cu o propunere
de modificare a legii, excede chiar și competenței Consiliului Superior al
Magistraturii.
Or, recunoașterea unei căi de atac, cu referire la plângerea
formulată de petent, care nu se încadrează în situația avută în vedere de
legiuitor prin art.64 din Legea de organizare judecătorească, apare ca o
încălcare a principiului legalității și, din acest motiv, ca o soluție
inadmisibilă în ordinea de drept.
Așadar, calea procesuală aleasă de contestator, cu referire la
un act al Consiliului Superior al Magistraturii, respectiv validarea sau
invalidarea examenului de capacitate în condițiile legii, cenzurabil în
principiu, apare ca fiind greșit aleasă.
Legea procesuală civilă a stabilit un cadru corespunzător
dispozițiilor art.129 din Constituția României, cu referire la art.21 din legea
fundamentală, pentru realizarea protecției judiciare a drepturilor subiective,
de natură a satisface exigențele art.1, 5, 6 și 13 din Convenția pentru
apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
În consecință, revine părții interesate obligația de a alege
calea procesuală legal prevăzută.
Cum normele legale privind sesizarea instanțelor
judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței
atribuite sunt prevăzute prin norme imperative, de ordine publică, calea
procesuală exercitată de persoane aflate în situații identice trebuie să fie
aceeași.
Ca atare, în raport de sancțiunea nulității ce privește hotărârile
judecătorești pronunțate cu nesocotirea normelor procesuale imperative,
Completul de 9 judecători nu poate examina pe fond, la stăruința părții, o
plângere ce excede competenței legal atribuite acestuia prin art.64 din Legea
nr.92/1992.
În consecință, Înalta Curte a respins plângerea ca inadmisibilă.