ÎCCJ, Decizia nr. 2/2004

în compunerea prevăzută de art. 64

din Legea nr. 92/1992

Asupra plângerii de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 12 decembrie 2001, B.F.C.,

procuror stagiar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Segarcea, a formulat

plângere împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii, prin care

acestuia i s-a respins cererea de reexaminare a lucrărilor susținute la

examenul de capacitate.

Acesta a susținut că, în timpul

susținerii examenului de capacitate, pentru a doua oară, în perioada

octombrie-noiembrie 2001, a suferit o colică renală.

Ca atare, nepromovarea examenului este

consecința acestei situații, așa încât se justifica admiterea cererii

privitoare la reexaminarea notărilor și admiterea participării acestuia la un

nou examen de capacitate.

În consecință, petentul a solicitat

menținerea sa în funcția de procuror și încuviințarea susținerii unui nou

examen de capacitate în următoarea sesiune organizată de Ministerul Justiției.

Plângerea este inadmisibilă, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 58 din Legea nr. 92/1992,

„după efectuarea stagiului, magistrații stagiari sunt obligați să se înscrie la

examenul de capacitate. În cazul în care candidatul este respins la primul

examen, el este obligat să se înscrie pentru sesiunea imediat următoare”. Art. 63

alin. (6) din același act normativ dispune că „respingerea candidatului la două

sesiuni atrage pierderea calității de judecător sau procuror stagiar”.

Petentul a fost respins la două

sesiuni consecutive, așa încât acestuia îi sunt incidente dispozițiile legale

menționate privitoare la pierderea calității de procuror stagiar.

Invocând motive de ordin medical, de

natură a afecta rezultatele examenului susținut, petentul s-a adresat Consiliului

Superior al Magistraturii, solicitând reexaminarea.

Este adevărat că, potrivit art. 62 alin.

(3) din Legea de organizare judecătorească, „Consiliul Superior al

Magistraturii poate invalida, în tot sau în parte, examenul de capacitate în

cazurile în care constată că nu au fost respectate condițiile prevăzute de lege,

privind organizarea examenului sau că rezultatele au fost denaturate prin

săvârșirea unor fraude”.

Pentru examinarea unei astfel de

cereri, Consiliul Superior al Magistraturii are elementele necesare, prin art. 18

– 41 din Regulamentul privind pregătirea magistraților în perioada de stagiu,

precum și organizarea și desfășurarea examenului de capacitate aprobat de Ministrul

Justiției prin Ordinul nr. 1227/2001, fiind stabilite condițiile organizării,

susținerii și validării acestuia. Ca atare, admisibilitatea cererii este condiționată

de invocarea și probarea nesocotirii oricărei dispoziții legale menționate.

Petentului i-a fost respinsă cererea

privitoare la reexaminarea lucrărilor susținute la examenul de capacitate din

sesiunea octombrie-noiembrie 2001.

Împotriva acestui refuz, petentul a

formulat plângere la Completul de 9 judecători al Curții Supreme de Justiție,

invocând dispozițiile art. 64 din Legea nr. 92/1992.

Potrivit art. 64 alin. (2) din Legea

de organizare judecătorească, „împotriva refuzului Consiliului Superior al

Magistraturii de a propune Președintelui României numirea în funcție a

magistratului, acesta se poate adresa cu plângere Curții Supreme de Justiție,

în termen de 30 zile de la expirarea termenului prevăzut de alin. (1)”.

Acest text privește obligația

stabilită prin art. 63 alin. (6) din același act normativ, în sensul că

„Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să îndeplinească

formalitățile legate de numirea magistraților, care au fost declarați reușiți

la examenul de capacitate, în termen de 3 luni de la data validării examenului

de capacitate”.

Ca atare, plângerea dedusă spre

soluționare Completului de 9 judecători nu îndeplinește cerințele textului

menționat, petentul nefiind în situația în care, deși admis la examenul de

capacitate și ulterior validării acestuia, Consiliul Superior al Magistraturii să

fi refuzat a propune Președintelui României numirea în funcție.

Or, în raport cu dispozițiile art. 129

din Constituția României, cu referire la dispozițiile art. 109 C. proc. civ. și

art. 4 din Legea nr. 29/1990, admisibilitatea unei cereri privitoare la

protecția judiciară este condiționată de existența unui drept subiectiv ocrotit

de lege și supunerea pretenției, spre examinare, instanței competente, în

condițiile legii procesuale.

Cum petentul nu se află în situația

prevăzută de art. 64 din Legea nr. 92/1992, cererea acestuia formulată cu

neobservarea condițiilor de exercițiu, în sensul sesizării unei instanțe

neabilitată de legea procesuală cu examinarea și soluționarea unei astfel de

situații, urmează a fi privită ca inadmisibilă.

Din economia dispozițiilor

menționate rezultă că legea procesuală civilă, respectiv, Codul de procedură

civilă și alte acte normative conținând norme de procedură, a stabilit un cadru

legal, cu privire la protecția judiciară a drepturilor subiective, corespunzător

dispozițiilor art. 129 din Constituția României, cu referire la art. 21 din

legea fundamentală, în măsură a satisface exigențele art. 1, 5, 6 și 13 din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

În consecință, revine părții

interesate obligația de a solicita protecția judiciară în condițiile menționate,

aceleași pentru toate persoanele care se adresează jurisdicției competente.

Consiliul Superior al Magistraturii

emite acte administrative și acte administrativ jurisdicționale, care pot fi

cenzurate de instanța de judecată în condițiile legii.

Această împrejurare nu dă, însă,

dreptul Completului de 9 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, la

stăruința petentului, să examineze, în fond, plângerea cu care a fost sesizată,

deci, excede competenței speciale de judecată atribuită prin dispozițiile art. 64

din Legea de organizare judecătorească.

Este de reținut, în acest sens, că încălcarea

normelor imperative, de ordine publică, referitoare la competență, astfel cum

aceasta a fost determinată prin Codul de procedură civilă și alte acte

normative conținând dispoziții procesuale, ar duce la nulitatea oricărei

hotărâri judecătorești care le-ar nesocoti.

Ca atare, recunoșterea unei căi de

atac, cu referire la plângerea formulată de procurorul stagiar B.F.C., în

situații neprevăzute de lege, apare ca inadmisibilă în ordinea de drept.

În consecință, pentru considerentele

ce preced și ca urmare a admiterii excepției, Înalta Curte va respinge

plângerea, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge plângerea formulată de B.F.C.,

procuror stagiar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Segarcea împotriva

refuzului Consiliului Superior al Magistraturii de reexaminare a lucrărilor susținute

la examenul de capacitate al magistraților stagiari organizat de Ministerul

Justiției, în perioada octombrie – noiembrie 2001, ca inadmisibil.

Pronunțată, în ședință publică, azi,

16 februarie 2004.