ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1585/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 30 mai

2003 la Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ, sub nr. 4090,

reclamantul M.L. a chemat în judecată Ministerul Justiției, pentru ca în

contradictoriu cu acesta să se dispună anularea Ordinului nr. 2961/C/2001, cu

consecința reexaminării lucrărilor scrise la examenele de capacitate și a

repunerii pe postul de magistrat deținut anterior ordinului atacat.

În motivarea acțiunii, s-a precizat

de către reclamant că prin Ordinul nr. 13507b/c din 23 iulie 1998, a fost încadrat ca judecător stagiar la Judecătoria Moldova Nouă, unde și-a desfășurat

activitatea până la 28 noiembrie 2001, când a fost eliberat din funcție în baza

ordinului contestat, urmare a respingerii sale la două sesiuni ale examenului

de capacitate.

S-a mai arătat că la prima sesiune a

examenului de capacitate, cât și la a doua, a fost notat nelegal cu note sub

media admisă, iar contestațiile i-au fost respinse, fără nici o motivație.

Ministerul Justiției, prin

întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea acțiunii, ca tardiv formulată față

de prevederile art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990, cu motivarea că față

de data comunicării Ordinului din 18 noiembrie 2001, acțiunea a fost introdusă

în anul 2003, iar pe fond că aceasta este neîntemeiată, întrucât eliberarea din

funcție s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 63 alin. (5) din Legea nr. 92/1992.

Curtea de Apel Timișoara, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 261 pronunțată la 8 iulie

2003, a respins ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul M.L.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că potrivit art. 63 alin. (5) din Legea nr. 92/1992, republicată,

respingerea candidatului la două sesiuni ale examenului de capacitate atrage pierderea

calității de judecător.

Referitor la excepția de tardivitate,

instanța a reținut că nu s-au făcut dovezi certe în legătură cu comunicarea

Ordinului nr. 2961/2001, astfel că în lipsa probelor s-a considerat că acțiunea

a fost introdusă în termen.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamantul M.L., fără a invoca în motivare, vreo cauză de

nelegalitate, menționând însă, în detaliu, condițiile precare în care a lucrat

și împrejurarea că a lucrat și a avut o prestație profesională bună în perioada

de stagiatură, cu ocazia controalelor făcute.

Recursul este nefondat.

Din verificarea actelor dosarului,

Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să constate că hotărârea pronunțată

de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ, este legală și

temeinică.

Rezultă că actul atacat întrunește

condițiile de legalitate, măsura eliberării din funcția de judecător a

recurentului fiind dispusă ca urmare a nepromovării examenului de capacitate,

aceasta fiind în concordanță cu prevederile art. 63 alin. (5) și art. 51 alin.

(3) din Legea nr. 92/1992, republicată, modificată și completată.

Este de remarcat că recurentul nu a

contestat după nepromovarea examenului de capacitate, rezultatele obținute,

invocând acest aspect ulterior emiterii ordinului, situație ce nu mai poate fi

analizată, cu atât mai mult, cu cât nu a precizat nici o dispoziție legală

încălcată, în legătură cu modalitățile de notare la examen.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte de Casație și Justiție urmează ca în conformitate cu art. 312 C. proc.

civ., să respingă recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.L.

împotriva sentinței civile nr. 261 din 8 iulie 2003 a Curții de Apel Timișoara,

secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 aprilie 2004.