ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2276/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 25 martie 2002, A.M. a

chemat în judecată U.A.R. și Baroul de avocați Timiș, solicitând anularea

deciziei nr. 1282 din 14 decembrie 2001, emisă de prima pârâtă și a hotărârii

din 16 octombrie 2001, adoptată de pârâtul secund, ca nelegale.

De asemenea, a cerut obligarea

pârâților să procedeze conform dispozițiilor art. 16 alin. (2) lit. b) din

Legea nr. 51/1995, republicată, în sensul primirii sale în profesia de avocat,

cu scutire de examen.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că la data de 29 decembrie 2001 s-a pensionat pentru limită de vârstă,

iar la 12 februarie 2001 a depus la Baroul de avocați Timiș o cerere prin care

a solicitat primirea în profesia de avocat, cu scutire de examen.

După aproximativ 8 luni, pârâtul i-a

răspuns, comunicându-i că cererea nu a fost avizată, deoarece reclamanta este

pensionată pentru limită de vârstă și la data de 3 octombrie 2001 a refuzat să

se supună testului de verificare a cunoștințelor.

La rândul ei, U.A.R., prin decizia

nr. 1282 din 14 decembrie 2001, i-a respins cererea de acordare a scutirii de

examen pentru primirea în profesia de avocat, deși sunt întrunite toate

cerințele prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, republicată.

A precizat că anterior a îndeplinit

funcțiile de jurisconsult, arbitru de stat, judecător și consilier juridic,

având o vechime în muncă de 32 ani, din care 30 de ani numai activitate

juridică.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 206 din 25

iunie 2002, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Instanța a reținut că o atare

soluție se impune întrucât prevederile art. 14 alin. (2) lit. b) din Legea nr.

51/1995, republicată prin Legea nr. 231/2001, stabilesc că poate fi primit în

profesie, la cerere, cu scutire de examen, cel care anterior sau la data

primirii în profesia de avocat, a îndeplinit funcția de judecător, procuror,

notar, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani.

Condiția respectivă nu a fost, însă,

îndeplinită de reclamantă, care s-a pensionat pentru limită de vârstă, începând

cu data de 29 decembrie 2000.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamanta A.M.

Recurenta a susținut că prima

instanță a interpretat greșit dispozițiile art. 14 alin. (2) lit. b), devenit

prin republicare art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, care în

realitate, cer să fi îndeplinit una din funcțiile enunțate și nicidecum să fie

încadrată ori angajată într-o astfel de funcție.

Că prevederile art. 28 alin. (9) din

Statutul profesiei de avocat, invocate de pârâți, nu-i sunt aplicabile și

oricum ele contravin atât Legii nr. 51/1995, cât și Legii nr. 2/1991, care

permite cumulul pensiei cu salariul.

Recursul este fondat.

Din înscrisurile anexate de

reclamantă în sprijinul cererii de primire în avocatură, rezultă că aceasta s-a

pensionat pentru limită de vârstă la data de 29 decembrie 2000. Cererea a fost

înregistrată la Baroul de avocați Timiș în ziua de 12 februarie 2001.

Reclamanta a îndeplinit anterior,

timp de peste 30 de ani, funcțiile de jurisconsult, arbitru de stat, judecător

și consilier juridic, domiciliază în Timișoara, este cetățean român și nu se

află în nici o situație de nedemnitate.

Prin urmare, sunt întrunite toate

cerințele art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, republicată, conform cărora

la cerere, poate fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen, cel

care, anterior sau la data primirii în profesia de avocat, a îndeplinit funcția

de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel

puțin 10 ani.

Dispozițiile statutare invocate de

pârâți -art. 28 alin. (9), nu sunt aplicabile reclamantei, deoarece ele au

intrat în vigoare abia la 31 mai 2001, adică după depunerea cererii de primire

în avocatură, cu scutire de examen.

Aplicarea acestor norme unor raporturi

juridice născute anterior intrării lor în vigoare, are semnificația unei

retroactivări a legii, contravenind dispozițiilor cu caracter de principiu

înscrise în art. 15 alin. (2) din Constituție.

Ținând seama de considerentele

expuse, urmează a se admite recursul și a fi modificată sentința, în sensul

admiterii acțiunii.

Pe cale de consecință vor fi anulate

deciziile nr. 1282 din 14 decembrie 2001, emisă de Comisia Permanentă a U.A.R.

și decizia nr. 8746 din 23 martie 2002, emisă de Consiliul Uniunii, ca

nelegale.

În sfârșit, vor fi obligați pârâții să primească pe

reclamantă în profesia de avocat, cu scutire de examen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A.M.

împotriva sentinței civile nr. 206 din 25 iunie 2002 a Curții de Apel

Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.

Modifică sentința atacată și în

fond, admite acțiunea reclamantei A.M. Anulează deciziile nr. 1282 din 14

decembrie 2001, emisă de Comisia Permanentă a U.A.R. și decizia nr. 1746 din 23

martie 2002, emisă de Consiliul Uniunii, ca nelegale.

Obligă pe pârâți să primească pe

reclamantă în profesia de avocat, fără examen.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 iunie 2003.