ÎCCJ, decizie (scj.ro #85223)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #85223) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Ordin
al ministrului justiției de eliberare din funcție a unui judecător stagiar.
Nepromovarea de două ori a examenului de capacitate. Legalitatea ordinului
atacat
Legea
nr. 92/1992,
art. 51 și art. 65
Potrivit art. 63 alin. (5)
din Legea nr. 92/1992 republicată, respingerea candidatului la două sesiuni ale
examenului de capacitate atrage pierderea calității de judecător
.
I.C.C.J.,
secția de contencios administrativ,
decizia
nr. 1585 din 27 aprilie 2004
Prin acțiunea înregistrată la 30 mai 2003 la Curtea de Apel Timișoara, secția
contencios administrativ sub nr. 4090, reclamantul M.L.V. a chemat în judecată
Ministerul Justiției pentru ca în contradictoriu cu acesta să se dispună
anularea Ordinului nr. 2961/C/2001 cu consecința reexaminării lucrărilor scrise
la examenele de capacitate și a repunerii pe postul de magistrat deținut
anterior ordinului atacat.
În motivarea acțiunii, s-a precizat de către reclamant că prin Ordinul nr.
13507b/c din 23 iulie 1998 a fost încadrat ca judecător stagiar la Judecătoria
Moldova Nouă, unde și-a desfășurat activitatea până la 28 noiembrie 2001, când
a fost eliberat din funcție, în baza ordinului contestat, urmare a respingerii
sale la două sesiuni ale examenului de capacitate.
S-a mai arătat că la prima sesiune a examenului de capacitate, cât și la a doua
a fot notat nelegal cu note sub media admisă, iar contestațiile i-au fost
respinse fără nici o motivație.
Ministerul Justiției, prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea acțiunii
ca tardiv formulată față de prevederile art. 5 alin. ultim din Legea nr.
29/1990 cu motivarea că față de data comunicării Ordinului din 18 noiembrie
2001, acțiunea a fost introdusă în anul 2003, iar pe fond că aceasta este
neîntemeiată întrucât, eliberarea din funcție s-a făcut cu respectarea
dispozițiilor art. 63 alin. (5) din Legea nr.92/1992.
Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ a respins ca
nefondată acțiunea formulată de reclamant.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit art. 63 alin.
(5) din Legea nr. 92/1992 republicată, respingerea candidatului la două sesiuni
ale examenului de capacitate atrage pierderea calității de
judecător.
Referitor la excepția de tardivitate instanța a reținut că,
nu s-au făcut dovezi certe în legătură cu comunicarea Ordinului nr.
2961/2001, astfel că în lipsa probelor, s-a considerat că acțiunea a fost
introdusă în termen.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M.L.V. fără a invoca
în motivare vreo cauză de nelegalitate, menționând însă, în
detaliu, condițiile precare în care a lucrat și împrejurarea că a
avut o prestație profesională bună în perioada de stagiatură, cu ocazia
controalelor făcute.
Recursul este nefondat.
Actul atacat întrunește condițiile de legalitate, măsura eliberării din funcția
de judecător a recurentului fiind dispusă ca urmare a nepromovării examenului
de capacitate, aceasta fiind în concordanță cu prevederile art. 63 alin. (5) și
art.51 alin. (3) din Legea nr. 92/1992 republicată, modificată și completată.
Este de remarcat, că recurentul nu a contestat după nepromovarea
examenului de capacitate rezultatele obținute, invocând acest aspect ulterior
emiterii ordinului, situație ce nu mai poate fi analizată cu atât mai mult cu
cât nu a precizat nici o dispoziție legală încălcată în legătură cu
modalitățile de notare la examen.
Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins
recursul ca nefondat.