ÎCCJ, Decizia nr. 8/2004
ÎCCJ, Decizia nr. 8/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
în compunerea prevăzută de art. 64
din Legea nr. 92/1992
Asupra plângerii de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin hotărârea nr. 227 din 17 iulie
2002, Consiliul Superior al Magistraturii a validat examenul de capacitate al
magistraților stagiari și consilierilor juridici asimilați magistraților
stagiari, organizat de Ministerul Justiției, în perioada mai-iulie 2002.
Petentul a fost declarat nereușit la
examenul menționat.
Acesta a solicitat invalidarea
rezultatelor examenului și reexaminarea sa în sesiunea următoare, motivat de
împrejurarea că anterior examenului a fost bolnav, internat în spital, unde a
suferit o intervenție chirurgicală, iar în timpul examenului era încă în
tratament, ceea ce a dus la diminuarea capacității de memorare, concentrare și
redare în scris a subiectelor.
În concluzie, petentul a solicitat
admiterea plângerii, în raport de situația menționată.
Plângerea este inadmisibilă, pentru
considerentele ce se vor arăta în continuare:
Inadmisibilitatea privește, între
altele, contestarea dreptului reclamantului, cu privire la calea procesuală
aleasă pentru protecția judiciară a pretenției deduse spre soluționare
instanței.
Prin art. 129 din Constituția
României, cu referire la art. 21 din legea fundamentală, a fost statuat un
principiu, privitor la posibilitatea declanșării controlului judiciar.
În aplicarea acestui principiu
constituțional, legea procesuală civilă a determinat riguros, prin norme
imperative, desfășurarea procesului civil. Sunt de reținut, cu referire la
cauză, dispozițiile Codului de procedură civilă, art. 64 și 129 din Legea nr. 92/1992
și art. 4 din Legea nr. 29/1990.
Acest cadru procesual, de natură a
satisface exigențele art. 1, 5, 6 și 13 din Convenția pentru apărarea
drepturilor omului și libertăților fundamentale, asigură realizarea drepturilor
subiective ocrotite de lege.
Este de reținut că normele legale,
privind sesizarea instanțelor judecătorești, sunt de ordine publică, așa încât
încălcarea acestora este sancționată cu nulitatea hotărârilor pronunțate cu
nesocotirea lor.
Ca atare, stăruința părții în
soluționarea cauzei de o anumită instanță nu este suficientă prin ea însăși,
admisibilitatea căii procesuale alese fiind condiționată de exercitarea
acesteia în condițiile legii.
În exercitarea atribuțiilor ce-i
revin, Consiliul Superior al Magistraturii emite, între altele, și acte administrativ-jurisdicționale,
cenzurabile în condițiile legii.
Printre altele, Consiliul Superior
al Magistraturii are competența validării examenului de capacitate al
magistraților stagiari și, respectiv, invalidării, în tot sau în parte, a
acestuia, în cazurile în care constată că nu au fost respectate condițiile
prevăzute de lege, cu privire la organizare sau că, rezultatele au fost
denaturate, prin săvârșirea unei fraude la lege.
Exercitarea controlului judecătoresc
asupra actului de validare sau invalidare a examenului de capacitate al
magistraților stagiari, respectiv refuzul admiterii unei cereri de invalidare,
nu este, însă, de competența Completului de 9 judecători al Înaltei Curți de
Casație și Justiție care, în temeiul art. 64 sau 129 din Legea nr. 92/1992, este
abilitat a cenzura exclusiv refuzul Consiliului Superior al Magistraturii de a
propune Președintelui României numirea în funcție a magistratului stagiar reușit
la examenul de capacitate, după validarea acestuia și, respectiv, hotărârile
prin care s-a admis acțiunea disciplinară exercitată de ministrul justiției și a
fost angajată răspunderea disciplinară a magistratului.
Or, admiterea unei căi procesuale,
la stăruința părții, în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesuală,
apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
În cauză, Completul de 9 judecători
al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost învestit cu soluționarea unei
plângeri, formulate împotriva refuzului Consiliului Superior al Magistraturii,
de a admite o cerere privitoare la invalidarea parțială a examenului de
capacitate a magistraților stagiari, din sesiunea 7 mai-12 iulie 2002 și,
respectiv, cu o cerere de încuviințare a participării la un nou examen de
capacitate.
Pretenția dedusă judecății nu face
parte din categoria celor care pot fi supuse controlului exercitat de Completul
de 9 judecători, în temeiul competenței speciale atribuite prin art. 64 din Legea
de organizare judecătorească.
Ca atare, excepția invocată este
întemeiată.
În consecință, pentru considerentele
ce preced și ca urmare a admiterii excepției, Înalta Curte va respinge
plângerea, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge plângerea formulată de D.M.,
procuror stagiar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța, împotriva
refuzului Consiliului Superior al Magistraturii, privind invalidarea
rezultatelor examenului de capacitate al magistraților din sesiunea mai-iulie
2002 și reexaminării acestuia în sesiunea următoare, ca inadmisibil.
Pronunțată, în ședință publică, azi,
16 februarie 2004.