ÎCCJ, Decizia nr. 8/2004

în compunerea prevăzută de art. 64 din Legea nr. 92/1992 Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin hotărârea nr. 227 din 17 iulie 2002, Consiliul Superior al Magistraturii a validat examenul de capacitate al magistraților stagiari și consilierilor juridici asimilați magistraților stagiari, organizat de Ministerul Justiției, în perioada mai-iulie 2002. Petentul a fost declarat nereușit la examenul menționat. Acesta a solicitat invalidarea rezultatelor examenului și reexaminarea sa în sesiunea următoare, motivat de împrejurarea că anterior examenului a fost bolnav, internat în spital, unde a suferit o intervenție chirurgicală, iar în timpul examenului era încă în tratament, ceea ce a dus la diminuarea capacității de memorare, concentrare și redare în scris a subiectelor.

În concluzie, petentul a solicitat admiterea plângerii, în raport de situația menționată. Plângerea este inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Inadmisibilitatea privește, între altele, contestarea dreptului reclamantului, cu privire la calea procesuală aleasă pentru protecția judiciară a pretenției deduse spre soluționare instanței. Prin art. 129 din Constituția României, cu referire la art. 21 din legea fundamentală, a fost statuat un principiu, privitor la posibilitatea declanșării controlului judiciar. În aplicarea acestui principiu constituțional, legea procesuală civilă a determinat riguros, prin norme imperative, desfășurarea procesului civil. Sunt de reținut, cu referire la cauză, dispozițiile Codului de procedură civilă, art. 64 și 129 din Legea nr. 92/1992 și art. 4 din Legea nr. 29/1990.

Acest cadru procesual, de natură a satisface exigențele art. 1, 5, 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, asigură realizarea drepturilor subiective ocrotite de lege. Este de reținut că normele legale, privind sesizarea instanțelor judecătorești, sunt de ordine publică, așa încât încălcarea acestora este sancționată cu nulitatea hotărârilor pronunțate cu nesocotirea lor. Ca atare, stăruința părții în soluționarea cauzei de o anumită instanță nu este suficientă prin ea însăși, admisibilitatea căii procesuale alese fiind condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii. În exercitarea atribuțiilor ce-i revin, Consiliul Superior al Magistraturii emite, între altele, și acte administrativ-jurisdicționale, cenzurabile în condițiile legii.

Printre altele, Consiliul Superior al Magistraturii are competența validării examenului de capacitate al magistraților stagiari și, respectiv, invalidării, în tot sau în parte, a acestuia, în cazurile în care constată că nu au fost respectate condițiile prevăzute de lege, cu privire la organizare sau că, rezultatele au fost denaturate, prin săvârșirea unei fraude la lege.

Exercitarea controlului judecătoresc asupra actului de validare sau invalidare a examenului de capacitate al magistraților stagiari, respectiv refuzul admiterii unei cereri de invalidare, nu este, însă, de competența Completului de 9 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție care, în temeiul art. 64 sau 129 din Legea nr. 92/1992, este abilitat a cenzura exclusiv refuzul Consiliului Superior al Magistraturii de a propune Președintelui României numirea în funcție a magistratului stagiar reușit la examenul de capacitate, după validarea acestuia și, respectiv, hotărârile prin care s-a admis acțiunea disciplinară exercitată de ministrul justiției și a fost angajată răspunderea disciplinară a magistratului.

Or, admiterea unei căi procesuale, la stăruința părții, în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesuală, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. În cauză, Completul de 9 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost învestit cu soluționarea unei plângeri, formulate împotriva refuzului Consiliului Superior al Magistraturii, de a admite o cerere privitoare la invalidarea parțială a examenului de capacitate a magistraților stagiari, din sesiunea 7 mai-12 iulie 2002 și, respectiv, cu o cerere de încuviințare a participării la un nou examen de capacitate. Pretenția dedusă judecății nu face parte din categoria celor care pot fi supuse controlului exercitat de Completul de 9 judecători, în temeiul competenței speciale atribuite prin art. 64 din Legea de organizare judecătorească.

Ca atare, excepția invocată este întemeiată. În consecință, pentru considerentele ce preced și ca urmare a admiterii excepției, Înalta Curte va respinge plângerea, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge plângerea formulată de D.M., procuror stagiar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța, împotriva refuzului Consiliului Superior al Magistraturii, privind invalidarea rezultatelor examenului de capacitate al magistraților din sesiunea mai-iulie 2002 și reexaminării acestuia în sesiunea următoare, ca inadmisibil. Pronunțată, în ședință publică, azi, 16 februarie 2004.