ÎCCJ, Decizia nr. 19/2004
ÎCCJ, Decizia nr. 19/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
în compunerea prevăzută de art. 129
din Legea nr. 92/1992
Asupra cererii de revizuire de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
La data de 12 decembrie 2001,
procurorul stagiar B.F.C. a formulat plângere împotriva hotărârii Consiliului
Superior al Magistraturii, prin care acestuia i s-a respins cererea de
reexaminare a lucrărilor susținute la examenul de capacitate.
Prin decizia nr. 2, pronunțată, la
data de 16 februarie 2004, în dosarul nr. 1/2002, Înalta Curte de Casație și
Justiție – Completul de 9 judecători - a respins plângerea, ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, Completul de
9 judecători a reținut lipsa temeiului legal pentru soluționarea unei astfel de
cereri, petentul neaflându-se în situația reglementată de art. 64 din Legea de
organizare judecătorească.
Împotriva acestei decizii, petentul B.F.C.
a formulat o cerere de revizuire, susținând că instanța s-a pronunțat asupra
unui lucru pe care acesta nu l-a cerut și nu s-a pronunțat asupra unui lucru
supus examinării instanței prin plângere.
În drept, revizuientul a invocat
dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Totodată, invocând dispozițiile art.
325 din același cod și arătând că ar putea fi vătămat în drepturile sale prin
aplicarea art. 63 din Legea de organizare judecătorească, revizuientul a
solicitat suspendarea executării hotărârii până la soluționarea cererii de
revizuire.
Examinând cauza prin prisma
criticilor formulate, se constată următoarele:
Legea procesuală civilă a stabilit
un cadru corespunzător dispozițiilor art. 129 din Constituția României, cu
referire la art. 21 din legea fundamentală, pentru realizarea protecției judiciare
a drepturilor subiective, de natură a satisface exigențele art. 1, 5, 6 și 13
din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
În consecință, revine părții
interesate obligația de a alege calea procesuală în condițiile legii
Astfel, în raport cu dispozițiile art.
322 C. proc. civ., revizuirea apare ca o cale extraordinară de atac prin
exercitarea căreia se creează posibilitatea retractării unei hotărâri
judecătorești definitive, care se vădește a fi greșită față de fapte,
împrejurări de fapt sau mijloace de probă descoperite după ce judecata a avut
loc.
Cale extraordinară de atac fiind,
revizuirea poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor definitive, în
cazurile și în condițiile expres stabilite de legea procesuală civilă.
Petentul a exercitat această cale de
atac împotriva unei decizii prin care Completul de 9 judecători al Înaltei
Curți de Casație și Justiție a respins plângerea acestuia, ca inadmisibilă.
Prin decizia atacată, instanța de
judecată nu a rezolvat fondul pricinii.
Or, dispozițiile art. 322 C. proc.
civ. stabilesc că revizuirea privește hotărâri rămase definitive în instanța de
apel sau prin neapelare sau hotărâri date de instanța de recurs, când evocă
fondul.
Ca atare, cum, prin hotărârea atacată,
nu s-a rezolvat fondul cauzei, împotriva acesteia nu este deschisă calea
revizuirii.
În consecință, cererea petentului nu
poate fi primită, lipsind una din condițiile de exercitare a acestei căi de
atac, privitoare la existența unei hotărâri judecătorești pe care legea să o
declare susceptibilă de a fi supusă controlului judecătoresc pe această cale.
De altfel, criticile formulate de
revizuient se constată a fi neîntemeiate, Completul de 9 judecători pronunțându-se
în limitele sesizării, în sensul inadmisibilității cererii petentului, ca
urmare a lipsei temeiului legal pentru sesizarea instanței, precum și a
formulării unei cereri ce excede competenței de soluționare atribuite acestuia
prin art. 24 din Legea nr. 56/1993, republicată.
În consecință, pentru considerentele
ce preced, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de petent.
Totodată, ca urmare a pronunțării
asupra cererii de revizuire, cererea de suspendare a executării hotărârii
criticate până la soluționarea căii de atac se constată a fi rămasă fără obiect
și, ca atare, va fi respinsă pentru acest motiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, cererea
formulată de B.F.C., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Segarcea, de
revizuire a deciziei nr. 2 din 16 februarie 2004 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție – Completul de 9 judecători.
Respinge cererea de suspendare a
executării aceleiași decizii, ca rămasă fără obiect.
Pronunțată, în ședință publică,
astăzi, 17 mai 2004.