ÎCCJ, Decizia nr. 19/2004

în compunerea prevăzută de art. 129 din Legea nr. 92/1992 Asupra cererii de revizuire de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 12 decembrie 2001, procurorul stagiar B.F.C. a formulat plângere împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii, prin care acestuia i s-a respins cererea de reexaminare a lucrărilor susținute la examenul de capacitate. Prin decizia nr. 2, pronunțată, la data de 16 februarie 2004, în dosarul nr. 1/2002, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 9 judecători - a respins plângerea, ca inadmisibilă. Pentru a hotărî astfel, Completul de 9 judecători a reținut lipsa temeiului legal pentru soluționarea unei astfel de cereri, petentul neaflându-se în situația reglementată de art. 64 din Legea de organizare judecătorească.

Împotriva acestei decizii, petentul B.F.C. a formulat o cerere de revizuire, susținând că instanța s-a pronunțat asupra unui lucru pe care acesta nu l-a cerut și nu s-a pronunțat asupra unui lucru supus examinării instanței prin plângere. În drept, revizuientul a invocat dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Totodată, invocând dispozițiile art. 325 din același cod și arătând că ar putea fi vătămat în drepturile sale prin aplicarea art. 63 din Legea de organizare judecătorească, revizuientul a solicitat suspendarea executării hotărârii până la soluționarea cererii de revizuire.

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate, se constată următoarele: Legea procesuală civilă a stabilit un cadru corespunzător dispozițiilor art. 129 din Constituția României, cu referire la art. 21 din legea fundamentală, pentru realizarea protecției judiciare a drepturilor subiective, de natură a satisface exigențele art. 1, 5, 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale. În consecință, revine părții interesate obligația de a alege calea procesuală în condițiile legii Astfel, în raport cu dispozițiile art. 322 C. proc. civ., revizuirea apare ca o cale extraordinară de atac prin exercitarea căreia se creează posibilitatea retractării unei hotărâri judecătorești definitive, care se vădește a fi greșită față de fapte, împrejurări de fapt sau mijloace de probă descoperite după ce judecata a avut loc.

Cale extraordinară de atac fiind, revizuirea poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor definitive, în cazurile și în condițiile expres stabilite de legea procesuală civilă. Petentul a exercitat această cale de atac împotriva unei decizii prin care Completul de 9 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins plângerea acestuia, ca inadmisibilă. Prin decizia atacată, instanța de judecată nu a rezolvat fondul pricinii. Or, dispozițiile art. 322 C. proc. civ. stabilesc că revizuirea privește hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare sau hotărâri date de instanța de recurs, când evocă fondul. Ca atare, cum, prin hotărârea atacată, nu s-a rezolvat fondul cauzei, împotriva acesteia nu este deschisă calea revizuirii.

În consecință, cererea petentului nu poate fi primită, lipsind una din condițiile de exercitare a acestei căi de atac, privitoare la existența unei hotărâri judecătorești pe care legea să o declare susceptibilă de a fi supusă controlului judecătoresc pe această cale. De altfel, criticile formulate de revizuient se constată a fi neîntemeiate, Completul de 9 judecători pronunțându-se în limitele sesizării, în sensul inadmisibilității cererii petentului, ca urmare a lipsei temeiului legal pentru sesizarea instanței, precum și a formulării unei cereri ce excede competenței de soluționare atribuite acestuia prin art. 24 din Legea nr. 56/1993, republicată. În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de petent.

Totodată, ca urmare a pronunțării asupra cererii de revizuire, cererea de suspendare a executării hotărârii criticate până la soluționarea căii de atac se constată a fi rămasă fără obiect și, ca atare, va fi respinsă pentru acest motiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, cererea formulată de B.F.C., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Segarcea, de revizuire a deciziei nr. 2 din 16 februarie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 9 judecători. Respinge cererea de suspendare a executării aceleiași decizii, ca rămasă fără obiect. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 17 mai 2004.