ÎCCJ, Decizia nr. 4/2004
ÎCCJ, Decizia nr. 4/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
în compunerea prevăzută de art. 64
din Legea nr. 92/1992
Asupra plângerii de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
La data de 21 decembrie 2001,
petentul P.L. s-a adresat cu plângere Curții Supreme de Justiție – Completul de
9 judecători, solicitând aprobarea cererii de reexaminare la disciplina drept
procesual civil.
În motivarea plângerii, petentul a
arătat că a desfășurat activitate ca procuror, începând cu data de 1 ianuarie
1999, în baza Ordinului nr. 2619/C din 28 decembrie 1998 al ministrului
justiției.
La terminarea stagiului a participat
la examenul de capacitate organizat de Ministerul Justiției, în perioada
octombrie-noiembrie 2001.
Considerând că nota 4,75 acordată la
disciplina drept procesual civil nu reflectă conținutul lucrării, petentul a
formulat contestație, care a fost respinsă.
Deoarece a fost declarat respins și
la examenul de capacitate organizat în perioada noiembrie-decembrie 2000,
acesta se află în situația de a pierde calitatea de magistrat.
Plângerea este inadmisibilă, pentru
considerentele ce se vor arăta în continuare:
În exercitarea atribuțiilor ce-i revin,
Consiliul Superior al Magistraturii emite diferite categorii de acte, supuse
controlului judecătoresc în condițiile legii.
Potrivit art. 64 alin. (2) din Legea
nr. 92/1992, republicată, „împotriva refuzului Consiliului Superior al Magistraturii
de a propune Președintelui României numirea în funcție a magistratului, acesta
se poate adresa cu plângere Curții Supreme de Justiție, în termen de 30 zile de
la expirarea termenului prevăzut la alin. (1)”.
Acest text privește una din
competențele atribuite prin art. 63 alin. (6) din Legea de organizare
judecătorească potrivit căreia „Consiliul Superior al Magistraturii are
obligația să îndeplinească formalitățile legate de numirea magistraților, în
termen de 3 luni de la data validării examenului de capacitate”.
Plângerea dedusă spre soluționare
Completului de 9 judecători, referitoare la admiterea cererii de reexaminare a
lucrării scrise susținute la disciplina drept procesual civil și acordarea
posibilității participării la un al treilea examen de capacitate a magistraților
stagiari, excede, însă, competentei legal atribuite prin art. 64 din Legea de
organizare judecătorească.
De altfel, aprobarea cererii
privitoare la participarea la un al treilea examen de capacitate, neprevăzut de
lege și echivalând cu o propunere de modificare a acesteia, excede însăși competenței
Consiliului Superior al Magistraturii.
Or, recunoașterea unei căi de atac,
cu referire la plângerea formulată de petent și care nu se încadrează în
situația reglementată prin art. 64 din Legea nr. 92/1992, apare ca o încălcare
a principiului legalității acestora și, din acest motiv, ca o soluție
inadmisibilă în ordinea de drept.
Așadar, calea procesuală aleasă de
contestator, cu referire la un act al Consiliului Superior al Magistraturii,
respectiv, validarea sau invalidarea examenului de capacitate în condițiile
legii, cenzurabil în principiu, apare ca fiind greșit aleasă.
Legea procesuală civilă a stabilit
un cadru corespunzător principiilor statuate prin art. 129 și 21 din
Constituția României, pentru realizarea protecției judiciare a drepturilor
subiective, de natură a satisface exigențele art. 1, 5, 6 și 13 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
În consecință, revine părții
interesate obligația de a alege calea procesuală legal prevăzută.
Cum normele legale privind sesizarea
instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței
atribuite sunt prevăzute prin nome imperative, de ordine publică, calea
procesuală exercitată de persoane aflate în situații identice trebuie să fie
aceeași, respectiv cea prevăzută de legea procesuală.
Ca atare, în raport și cu sancțiunea
nulității ce privește hotărârile judecătorești pronunțate cu nesocotirea
normelor procesuale imperative, Completul de 9 judecători al Înaltei Curți de
Casație și Justiție nu poate examina pe fond, la stăruința părții, o plângere
ce excede competenței legal atribuite acestuia prin art. 64 din Legea de
organizare judecătorească.
În consecință, pentru considerentele
ce preced și ca urmare a admiterii excepției, Înalta Curte va respinge plângerea,
ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge plângerea formulată de P.L.,
procuror stagiar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău împotriva refuzului
Consiliului Superior al Magistraturii de a propune Președintelui României
numirea petentului în funcția de procuror, ca inadmisibilă.
Pronunțată, în ședință publică, azi,
16 februarie 2004.