ÎCCJ, Decizia nr. 5/2004

în compunerea prevăzută de art. 64

din Legea nr. 92/1992

Asupra plângerii de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin hotărârea nr. 227 din 17 iulie

2002, Consiliul Superior al Magistraturii a validat examenul de capacitate al

magistraților stagiari și al consilierilor juridici asimilați magistraților

stagiari, organizat de Ministerul Justiției în perioada 17 mai - 2 iulie 2002.

Petentul a participat la acest

examen, fiind declarat nereușit.

Considerând că nota obținută la

disciplina drept comercial nu reflectă conținutul lucrării, petentul a formulat

contestație.

În urma soluționării contestației,

nota acordată la prima corectare a fost menținută.

Invocând, pe de o parte,

împrejurarea că se află în situația prevăzută de art. 63 alin. (1) din Legea nr.

92/1992, ca urmare a faptului că a fost declarat respins și la examenul de capacitate

organizat în perioada octombrie-noiembrie 2001 și, pe de altă parte,

desfășurarea activității de procuror cu rezultate apreciate pozitiv, petentul a

solicitat admiterea plângerii și fixarea unui termen la care să susțină

lucrarea la disciplina drept comercial.

Plângerea este inadmisibilă, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

În exercitarea atribuțiilor ce-i

revin, Consiliul Superior al Magistraturii emite diferite categorii de acte,

supuse controlului judecătoresc în condițiile legii.

Potrivit art. 64 alin. (2) din Legea

nr. 92/1992, republicată, „împotriva refuzului Consiliului Superior al

Magistraturii de a propune Președintelui României numirea în funcție a

magistratului, acesta se poate adresa cu plângere Curții Supreme de Justiție,

în termen de 30 zile de la expirarea termenului prevăzut de alin. (1)”.

Acest text privește una din

competențele atribuite prin art. 63 alin. (6) din Legea de organizare

judecătorească, potrivit căreia „Consiliul Superior al Magistraturii are

obligația să îndeplinească formalitățile legate de numirea magistraților care

au fost declarați reușiți la examenul de capacitate, în termen de 3 luni de la

data validării examenului de capacitate”.

Plângerea dedusă spre soluționare

Completului de 9 judecători, referitoare la admiterea cererii de reexaminare a

lucrării la disciplina drept comercial și aprobarea participării la un nou

examen de capacitate, motivat de faptul că refuzul Consiliului Superior al

Magistraturii de a propune Președintelui României numirea petentului în funcția

de procuror este urmarea respingerii cererii formulate în acest sens la

Consiliu, excede, însă, competenței legal atribuite prin art. 64 din Legea nr. 92/1992.

De altfel, aprobarea cererii

privitoare la participarea la un al treilea examen de capacitate a

magistraților, echivalând cu o propunere de modificare a legii, excede chiar și

competenței Consiliului Superior al Magistraturii.

Or, recunoașterea unei căi de atac,

cu referire la plângerea formulată de petent, care nu se încadrează în situația

avută în vedere de legiuitor prin art. 64 din Legea de organizare

judecătorească, apare ca o încălcare a principiului legalității acestora și,

din acest motiv, ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Așadar, calea procesuală aleasă de

contestator, cu referire la un act al Consiliului Superior al Magistraturii,

respectiv, validarea sau invalidarea examenului de capacitate în condițiile

legii, cenzurabil în principiu, apare ca fiind greșit aleasă.

Legea procesuală civilă a stabilit

un cadru corespunzător dispozițiilor art. 129 din Constituția României, cu

referire la art. 21 din legea fundamentală, pentru realizarea protecției judiciare

a drepturilor subiective, de natură a satisface exigențele art. 1, 5, 6 și 13

din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

În consecință, revine părții

interesate obligația de a alege calea procesuală legal prevăzută.

Cum normele legale privind sesizarea

instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței

atribuite sunt prevăzute prin norme imperative, de ordine publică, calea

procesuală exercitată de persoane aflate în situații identice trebuie să fie

aceeași.

Ca atare, în raport cu sancțiunea

nulității ce privește hotărârile judecătorești pronunțate cu nesocotirea

normelor procesuale imperative, Completul de 9 judecători nu poate examina pe

fond, la stăruința părții, o plângere ce excede competenței legal atribuite

acestuia prin art. 64 din Legea nr. 92/1992.

În consecință, pentru considerentele

ce preced și ca urmare a admiterii excepției, Înalta Curte va respinge

plângerea, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

Î

N NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge plângerea formulată de Ș.A.I.,

procuror stagiar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman împotriva refuzului

Consiliului Superior al Magistraturii de a propune Președintelui României

numirea acestuia în funcția de procuror, ca inadmisibilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 16 februarie 2004.