ÎCCJ, Decizia nr. 5/2004

în compunerea prevăzută de art. 64 din Legea nr. 92/1992 Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin hotărârea nr. 227 din 17 iulie 2002, Consiliul Superior al Magistraturii a validat examenul de capacitate al magistraților stagiari și al consilierilor juridici asimilați magistraților stagiari, organizat de Ministerul Justiției în perioada 17 mai - 2 iulie 2002. Petentul a participat la acest examen, fiind declarat nereușit. Considerând că nota obținută la disciplina drept comercial nu reflectă conținutul lucrării, petentul a formulat contestație. În urma soluționării contestației, nota acordată la prima corectare a fost menținută.

Invocând, pe de o parte, împrejurarea că se află în situația prevăzută de art. 63 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, ca urmare a faptului că a fost declarat respins și la examenul de capacitate organizat în perioada octombrie-noiembrie 2001 și, pe de altă parte, desfășurarea activității de procuror cu rezultate apreciate pozitiv, petentul a solicitat admiterea plângerii și fixarea unui termen la care să susțină lucrarea la disciplina drept comercial. Plângerea este inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: În exercitarea atribuțiilor ce-i revin, Consiliul Superior al Magistraturii emite diferite categorii de acte, supuse controlului judecătoresc în condițiile legii.

Potrivit art. 64 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, republicată, „împotriva refuzului Consiliului Superior al Magistraturii de a propune Președintelui României numirea în funcție a magistratului, acesta se poate adresa cu plângere Curții Supreme de Justiție, în termen de 30 zile de la expirarea termenului prevăzut de alin. (1)”. Acest text privește una din competențele atribuite prin art. 63 alin. (6) din Legea de organizare judecătorească, potrivit căreia „Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să îndeplinească formalitățile legate de numirea magistraților care au fost declarați reușiți la examenul de capacitate, în termen de 3 luni de la data validării examenului de capacitate”.

Plângerea dedusă spre soluționare Completului de 9 judecători, referitoare la admiterea cererii de reexaminare a lucrării la disciplina drept comercial și aprobarea participării la un nou examen de capacitate, motivat de faptul că refuzul Consiliului Superior al Magistraturii de a propune Președintelui României numirea petentului în funcția de procuror este urmarea respingerii cererii formulate în acest sens la Consiliu, excede, însă, competenței legal atribuite prin art. 64 din Legea nr. 92/1992. De altfel, aprobarea cererii privitoare la participarea la un al treilea examen de capacitate a magistraților, echivalând cu o propunere de modificare a legii, excede chiar și competenței Consiliului Superior al Magistraturii.

Or, recunoașterea unei căi de atac, cu referire la plângerea formulată de petent, care nu se încadrează în situația avută în vedere de legiuitor prin art. 64 din Legea de organizare judecătorească, apare ca o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Așadar, calea procesuală aleasă de contestator, cu referire la un act al Consiliului Superior al Magistraturii, respectiv, validarea sau invalidarea examenului de capacitate în condițiile legii, cenzurabil în principiu, apare ca fiind greșit aleasă. Legea procesuală civilă a stabilit un cadru corespunzător dispozițiilor art. 129 din Constituția României, cu referire la art. 21 din legea fundamentală, pentru realizarea protecției judiciare a drepturilor subiective, de natură a satisface exigențele art. 1, 5, 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

În consecință, revine părții interesate obligația de a alege calea procesuală legal prevăzută. Cum normele legale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite sunt prevăzute prin norme imperative, de ordine publică, calea procesuală exercitată de persoane aflate în situații identice trebuie să fie aceeași. Ca atare, în raport cu sancțiunea nulității ce privește hotărârile judecătorești pronunțate cu nesocotirea normelor procesuale imperative, Completul de 9 judecători nu poate examina pe fond, la stăruința părții, o plângere ce excede competenței legal atribuite acestuia prin art. 64 din Legea nr. 92/1992. În consecință, pentru considerentele ce preced și ca urmare a admiterii excepției, Înalta Curte va respinge plângerea, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

Î

N NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge plângerea formulată de Ș.A.I., procuror stagiar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman împotriva refuzului Consiliului Superior al Magistraturii de a propune Președintelui României numirea acestuia în funcția de procuror, ca inadmisibilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 16 februarie 2004.