ÎCCJ, Decizia nr. 7/2004

în compunerea prevăzută de art. 64

din Legea nr. 92/1992

Asupra plângerii de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin hotărârea nr. 227 din 17 iulie

2002, Consiliul Superior al Magistraturii a validat examenul de capacitate al

magistraților stagiari și consilierilor juridici asimilați magistraților

stagiari, organizat de Ministerul Justiției în perioada 17 mai-2 iulie 2002.

Petenta C.M. susține că după

afișarea rezultatelor la probele scrise, susținute în cadrul examenului

menționat, a formulat contestație în termen legal, prin care a solicitat

reevaluarea lucrării scrise la disciplina drept comercial, apreciind că nota

2,25 acordată nu reflectă conținutul tezei.

Spre deosebire de anii anteriori,

contestația nu a fost soluționată în fața candidatei.

În temeiul art. 62 alin. (3) din

Legea nr. 92/1992, petenta susține că a înaintat Consiliului Superior al

Magistraturii o cerere, anterior validării examenului de capacitate menționat,

prin care a solicitat invalidarea parțială a examenului, prin anularea

rezultatului obținut la lucrarea scrisă la disciplina drept comercial,

considerând că nu au fost respectate condițiile legale, privind organizarea

examenului.

În raport de cele arătate, petenta

consideră că a fost vătămată în dreptul său, printr-o manieră de tratare a lucrării

scrise și a contestației, apreciate ca arbitrare și, drept urmare, pusă

nejustificat în fața perspectivei de a fi îndepărtată din magistratură, după o

perioadă de peste 3 ani și 10 luni de activitate.

În concluzie, petenta a solicitat

admiterea plângerii și obligarea intimatului să permită participarea acesteia

la următorul examen de capacitate, în vederea susținerii probelor orale.

Plângerea este inadmisibilă, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

Inadmisibilitatea privește, între

altele, contestarea dreptului reclamantului, cu privire la calea procesuală

aleasă pentru protecția juridică a pretenției deduse judecății.

Este de reținut că reglementarea

principiului statuat prin art. 129 din Constituția României, corespunzător

dispozițiilor art. 21 din legea fundamentală, legea procesuală civilă, cu referire

la cauză, prin C. proc. civ., art. 64 și art. 129 din Legea nr. 92/1992 și art.

4 din Legea nr. 29/1990, a determinat riguros, prin norme imperative,

desfășurarea procesului civil.

Aceste norme, de natură a satisface

exigențele art. 1, 5, 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului

și libertăților fundamentale, au creat un cadru adecvat de protecție judiciară

a drepturilor persoanei.

Normele legale, privind sesizarea

instanțelor judecătorești, cu referire la calea procesuală aleasă, sunt de

ordine publică, așa încât încălcarea acestora este sancționată cu nulitatea

hotărârilor pronunțate cu nesocotirea lor.

Ca atare, stăruința părții în

soluționarea cauzei de o anumită instanță nu este suficientă prin ea însăși,

admisibilitatea căii procesuale alese, fiind condiționată de exercitarea

acesteia în condițiile legii.

În exercitarea atribuțiilor ce-i

revin, Consiliul Superior al Magistraturii emite acte administrative și acte

administrativ-jurisdicționale, cenzurabile în condițiile legii.

Printre altele, Consiliul Superior al

Magistraturii are competența validării examenului de capacitate al

magistraților stagiari și respectiv invalidării, în tot sau în parte, a

examenului în cazurile în care acesta constată că nu au fost respectate

condițiile prevăzute de lege, cu privire la organizare sau că rezultatele au

fost denaturate prin săvârșirea unei fraude la lege.

Exercitarea controlului judecătoresc,

asupra actului de validare sau invalidare a examenului de capacitate al magistraților

stagiari, nu este, însă, de competența Completului de 9 judecători al Înaltei

Curți de Casație și Justiție care, în temeiul art. 64 sau 129 din Legea nr. 92/1992,

este abilitată a cenzura exclusiv refuzul Consiliului Superior al Magistraturii,

de a propune Președintelui României numirea în funcție a magistratului stagiar

reușit la examenul de capacitate, după validarea acestuia și, respectiv,

hotărârile prin care s-a admis acțiunea disciplinară exercitată de ministrul

justiției și a fost angajată răspunderea disciplinară a magistratului.

Or, admiterea unei căi procesuale,

la stăruința părții, în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesuală,

apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În cauză, Completul de 9 judecători

al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost învestit cu soluționarea unei

plângeri, formulate împotriva refuzului Consiliului Superior al Magistraturii,

de a admite o cerere privitoare la invalidarea parțială a examenului de capacitate

al magistraților stagiari, sesiunea 17 mai-2 iulie 2002, organizat de

Ministerul Justiției.

Această situație nu face parte

dintre cele care, în baza normelor speciale de atribuire a competenței, respectiv

art. 64 sau art. 129 din Legea de organizare judecătorească, pot fi supuse

controlului judecătoresc exercitat de Completul de 9 judecători al Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

Ca atare, excepția invocată este

întemeiată.

În consecință, pentru considerentele

ce preced și ca urmare a admiterii excepției, Înalta Curte va respinge

plângerea, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge plângerea formulată de C.M.,

procuror stagiar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, împotriva refuzului

Consiliului Superior al Magistraturii de a admite cererea acesteia, privind

invalidarea parțială a examenului de capacitate al magistraților, organizat de

Ministerul Justiției în perioada mai-iulie 2002, ca inadmisibilă.

Pronunțată, în ședință publică, azi,

16 februarie 2004.