ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1378/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 16.06.2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze Hotărârea nr. 318 din 30 martie 2017 a Plenului CSM și Hotărârea nr. 6/24.03.2017 a Comisiei de Admitere a Concursului de Admitere în Magistratura din perioada 7 februarie 2017 - 22 mai 2017 și obligarea CSM la plata daunelor morale în cuantum 5000 Euro echivalent în RON la data plății.

Prin sentința nr. 566 din 26 octombrie 2017, Curtea de Apel Craiova - Secșia de contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului A., având ca obiect anularea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 318/30.03.2017 și a Hotărârii nr. 6/24.03.2017 a Comisiei de admitere a concursului de admitere în magistratură.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul a desfășurat activități juridice, având o vechime în funcția de avocat și de procuror stagiar de 5 ani și 8 luni, din care 4 luni în funcția de avocat și 5 ani și 4 luni în funcția de procuror stagiar. La data de 01.05.2004, reclamantul a fost eliberat din funcția de procuror stagiar prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 10I6/C/O8. O4.2O04 pentru nepromovarea examenului de capacitate.

Curtea a mai apreciat că nepromovarea examenului de capacitate de către reclamant, fapt ce a determinat eliberarea sa din funcție, constituie un motiv imputabil acestuia, iar la calculul vechimii cerute de prevederile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 se iau în calcul doar acele perioade anterioare în care persoana a ocupai funcția de judecător sau procuror, fără a fi eliberată din funcție din motive imputabile.

De asemenea, față de sentința nr. 148/06.03.2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2016, sentință împotriva căreia s-a declarat recurs de către Consiliul Superior al Magistraturii, recurs nesoluționat încă, Curtea a reținut că, în speță, nu există autoritate de lucru judecat provizorie. S-a avut în vedere faptul că prin hotărârea judecătorească anterior menționată, instanța nu a analizat pe fond actul contestat și nu a realizat o interpretare a dispozițiilor art. 33 din Legea nr. 303/2004, respectiv dacă reclamantul poate participa la concursul de admitere în magistratură organizat în temeiul acestor dispoziții legale, ci numai a reținut prezumția de lucru judecat raportat la sentința nr. 366/16.09.2005.

Prin sentința nr. 366/16.09.2005 a fost obligat pârâtul Baroul Dolj să-l înscrie pe reclamant în Tabloul avocaților definitivi, acesta fiind suspendat din această profesie pe perioada cât a activat ca procuror stagiar, în considerentele hotărârii nefiind făcută vreo referire la vechimea în specialitate a reclamantului necesară pentru a participa Ia concursul prevăzut de art. 33 din Legea nr. 303/2004.

Împotriva sentinței civile nr. 566 din 26 octombrie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ ți Fiscal a declarat recursreclamantul A..

Criticile aduse de recurentul-rcclamant în susținerea căii de atac se referă la faptul ca nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 21 alin. (1

1

) din Legea nr. 303/2004 întrucât nu a fost niciodată auditor de justiție, ci doar procuror, iar dispozițiile art. 51 alin. (5) din Legea nr. 92/1992 nu prevedea decât o unică consecință a nepromovării examenului de capacitate, respectiv aceea a pierderii calității de judecător sau procuror stagiar și nicidecum dobândirea sau pierderea vechimii în aceste funcții, astfel cum se prevede în mod expres pentru auditori.

Se mai invocă faptul că nepromovarea examenului de capacitate de către recurentul-reclamant nu poate constitui un motiv imputabil care să-i înlăture vechimea specialitate/funcție de procuror întrucât nu este legal să i se impute nepromovarea unui examen pe care multe dintre categoriile socio-profesionale prevăzute de art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, nu îl susțin, exemplificând cu ofițerii de poliție, grefierii ctc.

Se mai arată că interpretarea Consiliului Superior al Magistraturii și a instanței de judecată încalcă dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) din Constituția României întrucât nu există nici un argument logico-juridic în sensul că dacă o persoană ar fi ocupat funcția de ofițer sau grefier timp de 5 ani fără a susține examenul de capacitate este mai bine pregătită, iar dacă aceeași persoană ar fi ocupat funcția de procuror tot 5 ani și nu ar fi promovat examenul de capacitate ar fi fost mai slab pregătit și ar fi avut și un motiv imputabil care să-i înlăture vechimea.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că recursul reclamantului A. este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Prin Hotărârea nr. 318 din 30 martie 2017, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestația formulată de recurentul-reclamanat A. împotriva Hotărârii nr. 6/24.03.2017, hotărâre prin care Comisia de admitere la concursul de admitere în magistratură organizat în perioada 7 februarie - 22 mai 2017 a respins cererea de înscriere formulată de A.. pentru neîndeplinirea condiției de vechime în funcțiile prevăzute de ari. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Recurentul s-a înscris la concursul de admitere în magistratură din perioada 7 februarie - 22 mai 2017 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj prin raportare la dispozițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

Așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, din inscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă că recurentul a desfășurat activități juridice, având o vechime în funcția de avocat și procuror stagiar de 5 ani și 8 luni, din care 4 luni în funcția de avocat și 5 ani și 4 luni în funcția de procuror stagiar.

La data de 01.05.2004, recurentul a fost eliberat din funcția de procuror stagiar în temeiul dispozițiilor art. 51 alin. (3) și art. 63 alin. (5) din Legea nr. 92/1992, prin Ordinul ministrului justiției nr. 1016/C/08.04.2004 pentru nepromovarea examenului de capacitate.

Raportat la dispozițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, în mod corect s-a apreciat de către instanța de fond că eliberarea din funcția de procuror stagiar pentru nepromovarea examenului de capacitate constituie un motiv imputabil de încetare a activității de procuror stagiar a recurentului A..

Scopul examenului de capacitate îl constituie verificarea însușirii, în perioada de stagiu, a cunoștințelor și aptitudinilor profesionale necesare exercitării funcției de judecător sau procuror. Or, nepromovarea examenului de capacitate prin neprezentare sau obținerea unei note sub nota minimă legală este o împrejurare care poate fi asimilată necorespunderii profesionale din dreptul comun și care este reglementată ca un caz de concediere pentru motive care țin de persoana salariatului.

Astfel nepromovarea examenului de capacitate atrage pierderea calității de judecător sau procuror stagiar, caracterul de imputabilitate urmărit de legiuitor rezultând și din prevederea expresă în actualul cadru normativ (art. 21 alin. (1

1

) din Legea nr. 303/2004).

Pe cale de consecință, perioada în care recurentul a deținut funcția de procuror stagiar nu poate intra în calculul vechimii necesare pentru participarea la concursul de admitere în magistratură organizat în condițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

În ceea ce privește critica în sensul că recurentului nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 21 alin. (1

1

) din Legea nr. 303/2004, care se referă la auditorii de justiție numiți în funcție de către Consiliul Superior al Magistraturii, întrucât acesta a exercitat doar funcția de procuror, instanta de control judiciar apreciaza că aceasta nu poate fi reținuta întrucât instanța de fond nu a făcut nicio referire în cuprinsul hotărârii atacate la aceste dispoziții legale, condițiile de participare la concurs ale recurentului fiind analizate în conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, aplicabile la data organizării concursului.

De asemenea, nici critica recurentului referitoare la aplicarea unui tratament discriminatoriu prin imputarea nepromovării examenului de capacitate față de alte categorii socio profesionale, cum ar fi ofițerii de poliție, grefierii etc, care nu au obligația susținerii unui examen similar pentru numirea în funcție, nu poate fi reținută de către instanța de recurs.

În cauză, conform dispozițiilor Legii nr. 303/2004 (art. 25, art. 31) după încheierea perioadei de stagiu, judecătorii și procurorii stagiari sunt obligați să se prezinte la examenul de capacitate, iar judecătorii și procurorii care au promovat examenul de capacitate sunt numiți de Președintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. De asemenea, lipsa nejustificată de la examenul de capacitate sau respingerea candidatului la două sesiuni atrage pierderea calității de judecător stagiar sau de procuror stagiar.

Este adevărat că obligativitatea susținerii unui examen de capacitate pentru numirea în funcție nu este prevăzută în cazul tuturor categoriilor profesionale prevăzute de art. 33 alin. (1) din aceeași lege, însă stabilirea de către legiuitor a unor cerințe distincte de numire în funcție pentru magistrați și pentru alte categorii socio profesionale este determinată de statutul diferit al acestor categorii, de atribuțiile specifice și de natura activității efectiv desfășurate de fiecare din aceste categorii profesionale.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinței nr. 566 din 26 octombrie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ ți Fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 martie 2020.