ÎCCJ, decizie (scj.ro #85090)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #85090) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Numirea
în funcția de judecător fără concurs. Respingerea cererii de numire. Instanță
competentă să judece litigiul.
Legea
nr
. 303/2004,
art
. 33 alin. (7)
Legea
nr
. 317/2004,
art
. 29 alin. (5) și (7)
Codul de procedură civilă art.3 pct.1
Potrivit art.29 alin. (5) și (7) din
Legea
nr
. 317/2004 privind Consiliul Superior al
Magistraturii, republicată, normă specială,
derogativă
de la dispozițiile Legii
nr
. 554/2004, hotărârile
Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera și drepturile
judecătorilor și procurorilor, pot fi atacate cu recurs de orice persoană
interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la
secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și
Justiție.
Litigiul având ca obiect anularea
hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a respins cererea
de numire fără concurs în funcția de judecător în condițiile
art
. 33 alin. (7) din Legea
nr
.
303/2004, se judecă potrivit dreptului comun în materie, reglementat prin Legea
nr
. 554/2004
art
. 10, în
considerarea faptului că reclamantul nu deține calitatea de judecător sau
procuror.
Î.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal,
Decizia
nr
.
3444 din 17 octombrie 2006
Plenul Consiliului Superior al
Magistraturii, prin Hotărârea nr.149 din 1 martie 2006, printre alte măsuri
dispuse, a respins cererea de numire în funcția de judecător, fără concurs, în
condițiile art.33 alin. (5)-(8) din Legea nr.303/2004, republicată, a doamnei
OC.
În motivarea acestei decizii s-a reținut că
doamna OC, după ce s-a constatat în prealabil că îndeplinește condițiile
prevăzute de lege pentru numirea fără concurs în funcția de judecător, a
susținut un interviu în fața Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în
urma căruia s-a decis respingerea cererii sale, ocazie cu care a fost analizat
și conținutul documentelor aflate în mapa sa profesională.
Împotriva Hotărârii nr.148/1 martie 2006 a Plenului Consiliului Superior al
Magistraturii, în termen legal, în temeiul Legii nr.303/2004, republicată, OC a
formulat recurs.
Recurenta, a precizat că hotărârea de respingere a cererii sale de numire în
funcția de judecător este lipsită de o motivare pertinentă și corespunzătoare
prevederilor art.33 din Legea nr.304/2004.
Recurenta a mai arătat că în condițiile în care hotărârea criticată nu conține
decât mențiuni sumare, și nu se întemeiază pe motive obiective, explicite, este
profund nelegală mai cu seamă că anterior susținerii interviului, în ședința
secției pentru judecători din 7 februarie 2006 s-a constatat că îndeplinește
condițiile prevăzute de lege pentru numirea în funcție fără concurs și nu s-au
formulat alte obiecțiuni.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata Consiliul Superior al
Magistraturii a invocat excepția de
necompetență
materială a Înaltei Curți, motivat de faptul că Hotărârea nr.149/2006 atacată,
nu privește cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, în sensul
prevederilor art.29 alin.(5) din Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior
al Magistraturii întrucât doamna OC nu este la acest moment judecător în
funcție, ci avocat în Baroul
Timiș
.
S-a mai arătat că art.29 alin. (7) din Legea nr.317/2004 privind
Consiliul Superior al
Magistraturii, republicată, prevede o
competență materială specială, neaplicabilă însă în cauza de față, care urmează
a fi soluționată conform art.3 pct.1 din Codul de procedură civilă
pe baza normelor de drept comun.
Înalta Curte analizând excepția invocată, conform prevederilor art.137 Cod
procedură civilă, reține că aceasta este întemeiată și admisibilă, conducând la
trimiterea cauzei spre soluționare în primă instanță, la Curtea de Apel
Timișoara, Secția de contencios administrativ, pentru următoarele
considerațiuni.
Potrivit art.29 alin.
(5) și (7) din Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii,
republicată, hotărârile Plenului privind cariera și drepturile judecătorilor și
procurorilor și care se comunică de îndată, pot fi atacate cu recurs de orice
persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare,
la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și
Justiție.
Cum din actele dosarului rezultă neechivoc că recurenta OC nu deține calitatea
de judecător sau procuror, fiind avocat în Baroul
Timiș
,
Înalta Curte reține că în adevăr, aceasta nu poate uza de procedura de recurs
reglementată în art.29 alin.(5) și (7) din Legea nr.317/2004, republicată, cu
caracter special operantă numai în situațiile expres și limitativ prevăzute,
respectiv cele ce vizează cariera și drepturile judecătorilor și ale
procurorilor.
Așa fiind, litigiul a fost trimis spre soluționare, pe calea, contenciosului
administrativ, potrivit Legii nr.554/2004 la instanța competentă determinată
potrivit normelor generale de competență prevăzute de art.3 din Codul de
procedură civilă, respectiv Secția de contencios administrativ a Curții de Apel
Timișoara.