ÎCCJ, decizie (scj.ro #83991)

Favorizarea infractorului. Elemente constitutive. Complicitate la infracțiunea de luare de mită Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni care aduc atingere unor activități de interes public sau altor activități reglementate de lege. Infracțiuni care împiedică înfăptuirea justiției Indice alfabetic: Drept penal - favorizarea infractorului - complicitate la infracțiunea de luare de mită C. pen., art. 26, art. 254, art. 264 Legea nr. 78/2000, art. 17 lit. a) 1. Fapta de a avertiza, prin intermediul telefonului, persoana care are calitatea de complice la săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută în art. 254 alin. (1) C. pen., să părăsească locul unde urma să fie surprinsă de organele judiciare în flagrant, primind suma de bani pretinsă ca mită, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizare a infractorului, prevăzută în art. 264 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

2. Complicitatea la săvârșirea infracțiunii de luare de mită nu presupune întrunirea de către complice, ci numai de către autorul infracțiunii de luare de mită, a calității de funcționar cu atribuții în îndeplinirea actului în legătură cu care se pretind sau se primesc banii ori foloasele necuvenite. I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 1978 din 27 mai 2009 I. Prin sentința nr. 492/D din 11 octombrie 2006 a Tribunalului Bacău, Secția penală, au fost condamnați următorii inculpați: - Ș.G. la 3 ani și 6 luni închisoare și interzicerea timp de 2 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută în art. 254 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 1 din Legea nr. 78/2000, modificată și completată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, fixându-se termen de încercare de 5 ani și 6 luni începând cu data rămânerii definitive a hotărârii. - Z.C. și Ș.Ș. la câte 2 ani închisoare și interzicerea timp de un an a drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la luare de mită prevăzută în art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 1 din Legea nr. 78/2000, modificată și completată, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și a art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate fiecăruia dintre acești doi inculpați, fixându-se termen de încercare de 4 ani cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii.

- L.C. la 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului prevăzută în art. 264 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000, modificată și completată, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și a art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate acestui inculpat, fixându-se termen de încercare de 2 ani și două luni cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii. A fost reținută, în esență, următoarea situație de fapt: Prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Bacău nr. 104 din 31 martie 2003, inculpata Ș.G., care fusese anterior director în cadrul Direcției Sociale Bacău, a fost numită în funcția de director al Serviciului Public de Asistență Socială al Municipiului Bacău, îndeplinind această funcție până la 12 ianuarie 2005, când a solicitat încetarea raporturilor de muncă prin acordul părților.

La rândul său, inculpatul Z.C. a fost angajat în post de conducător auto la Primăria Municipiului Bacău începând de la 15 septembrie 1999, iar inculpatul Ș.Ș. a fost încadrat, la data de 1 august 2003, în funcția de inspector treapta a II-a în cadrul Serviciului Public de Asistență Socială al Municipiului Bacău condus de inculpata Ș.G. În realizarea atribuțiilor ce-i reveneau în calitate de director al Serviciului Public de Asistență Socială al Municipiului Bacău, inculpata Ș.G. avea obligația de a asigura încheierea anchetelor sociale care stăteau la baza analizei Consiliului Local al Municipiului Bacău cu privire la cazurile de repartizare a locuințelor sociale, pentru stabilirea repartițiilor de principiu și întocmirea listelor de priorități.

- Acționând în acest sens încă din perioada în care a îndeplinit funcția de director la Direcția Socială Bacău, inculpata Ș.G. a primit în vara anului 2002, de la H.V., un buchet de flori și bunuri alimentare în valoare de aproximativ 80 lei (RON), pentru a facilita fiicei acesteia (C.I.) să obțină o locuință socială. Ulterior, inculpata Ș.G. a mai primit de la H.V., în același scop, suma de 500 lei (RON) și o pungă cu 10 kg piept de pui. După trecerea unui interval mai mare de timp, neliniștită de faptul că fiicei sale nu i se repartizase încă locuință, H.V. a mers din nou la biroul inculpatei Ș.G., înmânându-i de această dată suma de 500 euro pentru a i se soluționa mai repede cererea de atribuire a locuinței promise.

Ulterior, H.V. a căutat-o telefonic, în mai multe rânduri, pe inculpată și, atunci când a găsit-o, aceasta i-a cerut de fiecare dată să mai aibă răbdare, iar în iulie 2004, după ce a fost suspendată din funcție, i-a comunicat că îi va restitui banii pentru că nu mai are posibilitate să faciliteze repartizarea locuinței promise. - Un alt solicitant, P.N., pensionar, a făcut demersuri repetate pentru a obține o locuință socială. Cu ocazia unui demers, în luna aprilie 2003, lui P.N. i s-a recomandat să se prezinte, pentru întocmirea documentației necesare, la directorul Ș.G. Aflând de la unele persoane, în timp ce aștepta să intre în audiență, că ar fi necesar să se prezinte cu o „atenție”, P.N.

a procurat suma de 350 euro și, după 3 zile, când a fost primit și a aflat că fusese înscris pe lista de priorități, a lăsat această sumă de bani inculpatei Ș.G. Ulterior, la 25 mai 2003, cu ocazia zilei de naștere a inculpatei Ș.G., P.N. s-a prezentat din nou la biroul acesteia, oferindu-i, într-un plic, suma de 900 lei (RON), o brățară din aur, mai multe sticle cu băuturi alcoolice, cafea, țigări și alte produse. Fiind suspendată din funcție în luna iulie 2004, astfel că nu mai avea posibilitate să avantajeze obținerea de locuințe sociale, inculpata Ș.G. a fost nevoită să restituie personal lui P.N., la data de 4 august 2004, suma de 350 euro, pe care acesta a predat-o organelor de urmărire penală ce fuseseră sesizate prin denunțul pe care-l făcuse anterior.

- Aflând de la mama sa că inculpatul Z.C. ar putea să-i faciliteze obținerea unei locuințe sociale, Ș.M. a intrat în legătură cu acesta și, în urma discuțiilor pe care le-au avut, a convenit cu el să-i dea suma de 1.300 euro pentru a i se repartiza o astfel de locuință. În baza acestei înțelegeri, cei doi s-au întâlnit în luna iunie 2003, unde Ș.M. i-a înmânat inculpatului Z.C. suma de 1.300 euro. După trecerea unei perioade de timp, în care inculpatul Z.C. i-a spus de mai multe ori că încă nu i se poate soluționa solicitarea de locuință socială, Ș.M. a reușit să-l întâlnească și să discute cu el în vara anului 2004. Cu acest prilej, fiind de față și soțul ei, Ș.A., care a înregistrat convorbirea folosind un reportofon pe suport magnetic, au aflat că pentru obținerea repartiției pe locuință trebuia să intervină și inculpatul Ș.Ș., iar banii urmau să ajungă la inculpata Ș.G.

Ulterior, desfășurându-se activități specifice pentru descoperirea faptelor, au fost interceptate și înregistrate convorbirile ce s-au purtat în vederea restituirii sumei de 1.300 euro care fusese predată de Ș.M. inculpatului Z.C. Ca urmare, au fost înregistrate și discuțiile ce au avut loc în seara zilei de 18 august 2004, în momentul în care inculpații Ș.Ș. și Z.C. i-au restituit fiecare câte 150 euro denunțătoarei Ș.M. din suma de 1.300 euro care fusese înmânată lui Z.C. Apoi, tot cu ocazia acestei întâlniri, inculpatul Ș.Ș. s-a deplasat la apartamentul unde locuia inculpata Ș.G., de unde a revenit cu suma de 20.000.000 lei (ROL), pe care i-a predat-o denunțătoarei Ș.M., ca echivalent al sumei de 500 euro, spunându-i că diferența de 500 euro i-o va remite ulterior.

Până la urmă, pe baza dosarului ce i se formase, Ș.M. a obținut repartiție pentru locuință socială. Aflând despre aceasta, inculpatul Ș.Ș. a încercat să recupereze sumele de bani restituite denunțătoarei Ș.M. și a stabilit, împreună cu ea, locul unde să se întâlnească în seara zilei de 25 octombrie 2004, pentru a primi de la aceasta 2.000 lei (RON). - La ora și locul fixat pentru întâlnire, în timpul derulării procedurii de surprindere în flagrant ce fusese organizată din timp, inculpatul L.C., agent procedural în cadrul unui birou de executor judecătoresc, a făcut apel la telefonul mobil al inculpatului Ș.Ș. și, în scurta convorbire pe care au purtat-o, l-a avertizat să părăsească imediat locul respectiv, acesta conformându-se.

După acest anunț, inculpatul L.C. a comunicat, telefonic, soției coinculpatului Ș.Ș. despre cele întâmplate, subliniindu-i că a reușit să-l ajute pe soțul ei să nu fie surprins, în flagrant, primind banii. II. Prin decizia nr. 135 din 19 iunie 2007 a Curții de Apel Bacău, Secția penală, cu opinie separată, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de procuror și de inculpații Ș.G. și Ș.Ș. și, admițându-se apelul declarat, între alții, de inculpatul L.C., s-a făcut aplicarea art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc. pen., cu referire la art. 18 1 C. pen., s-a dispus achitarea inculpatului L.C. pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului prevăzută în art. 264 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000, modificată și completată, iar în baza art. 91 și a art. 18 1 alin. (3) C. pen., s-a aplicat acestui inculpat sancțiunea cu caracter administrativ de 500 lei amendă.

III. Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, prin decizia nr. 798 din 4 martie 2008, a admis recursurile declarate de procuror și, între alții, de inculpații Ș.G., Ș.Ș. și L.C., a casat în totalitate decizia atacată și a trimis cauza la Curtea de Apel Bacău, în vederea rejudecării apelurilor. IV. Rejudecând în limitele sesizării sale prin decizia de trimitere a instanței de recurs, Curtea de Apel Bacău, Secția penală, cauze minori și familie, prin decizia nr. 99 din 23 iulie 2008, a admis apelurile declarate de Ministerul Public - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Bacău și inculpații Ș.G. și Ș.Ș. împotriva sentinței, cu privire la greșita aplicare față de inculpata Ș.G.

a prevederilor art. 6 1 din Legea nr. 78/2000 în loc de cele ale art. 6 din aceeași lege, la greșita reținere pentru inculpatul Ș.Ș. a circumstanțelor atenuante, la cuantumul pedepselor principale și a conținutului celor complementare stabilite inculpaților Ș.G. și Ș.Ș., precum și la durata termenelor de încercare ce li s-au fixat. Totodată, au fost extinse efectele căii de atac a apelului și cu privire la inculpatul Z.C., referitor la conținutul pedepsei complementare ce i s-a aplicat. Ca urmare, desființându-se sentința sub aceste aspecte, s-a reținut cauza spre rejudecare, iar în fond: - au fost aplicate, față de inculpata Ș.G., prevederile art. 6 din Legea nr. 78/2000, în locul celor ale art. 6 1 din aceeași lege; - s-a majorat cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatei Ș.G.

de la 3 ani și 6 luni închisoare la 4 ani închisoare, precum și a termenului de încercare de la 5 ani și 6 luni la 6 ani; - a fost înlăturată aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și a art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. față de inculpatul Ș.Ș., majorându-se cuantumul pedepsei principale de la 2 ani închisoare la 3 ani închisoare; - în temeiul art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicate inculpatului Ș.Ș., fixându-se termen de încercare de 5 ani; - a fost înlăturată interzicerea exercițiului dreptului prevăzut în art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen. din pedepsele complementare aplicate inculpaților Ș.G., Ș.Ș. și Z.C. De asemenea, a fost admis apelul declarat de inculpatul L.C.

și, desființându-se sentința cu privire la condamnarea acestui inculpat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., prin rejudecarea în fond, s-a dispus achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului prevăzută în art. 264 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000. Împotriva acestei din urmă decizii, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău, precum și, între alții, inculpații Ș.G. și Ș.Ș. 1. Prin unul din motivele de casare formulate de Serviciul Teritorial Bacău din cadrul Direcției Naționale Anticorupție s-a susținut că soluția de achitare a inculpatului L.C.

pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului prevăzută în art. 264 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000, este nelegală și netemeinică, decizia fiind supusă cazului de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. 2. Pentru inculpata Ș.G. s-a susținut, în cadrul unui motiv de casare întemeiat pe dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., că infracțiunea de luare de mită reținută în sarcina acesteia este consecința unei erori grave de fapt. 3. La rândul său, inculpatul Ș.Ș., invocând printr-un motiv de casare temeiul înscris în art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., a susținut că a dobândit calitatea de inspector în cadrul Primăriei Municipiului Bacău abia la 1 august 2003, astfel că nu putea să o ajute anterior pe Ș.G., în cursul lunii iunie din același an, să obțină sume de bani de la Ș.M.

Tot în sprijinul acestui motiv s-a arătat că nu corespunde realității faptul că inculpatul ar fi participat la remiterea sumei de 20.000.000 lei (ROL) denunțătoarei Ș.M. la data de 18 august 2004, astfel că a fost condamnat în mod greșit pentru complicitate la infracțiunea de luare de mită. - Prin alt motiv de casare, invocat de inculpatul Ș.Ș. în temeiul art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., se susține că dacă s-ar considera, totuși, că la data de 18 august 2004, s-a implicat în restituirea unei părți din banii primiți de la Ș.M., acea faptă nu ar putea fi încadrată în complicitate la luare de mită, pentru că în iunie 2003, când s-ar fi dat banii pentru inculpata Ș.G., el încă nu era angajat la serviciul condus de aceasta, astfel încât fapta pe care a comis-o putea fi calificată cel mult ca o favorizare a infractorului.

Examinându-se decizia atacată, în raport cu motivele de recurs ce s-au invocat, se constată următoarele: - Cu privire la criticile formulate de inculpații Ș.G. și Ș.Ș. în cadrul motivelor de casare întemeiate pe dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct.18 C. proc. pen., prin care s-a susținut în esență că soluția pronunțată în apel este consecința comiterii unor erori grave de fapt: Sub acest aspect, este de observat că, prin această din urmă decizie, instanța de apel a făcut o analiză completă a materialului probator administrat, astfel încât concluziile la care s-a ajuns reflectă coroborarea în ansamblu a tuturor probelor administrate și a apărărilor ce particularizează poziția adoptată de fiecare inculpat în cursul procesului penal, precum și aprecierile impuse de examinarea comparată a susținerilor celor trei denunțători.

Este semnificativ că ansamblul înregistrărilor pe bază magnetică, realizate succesiv într-o perioadă îndelungată de timp, pe bază de autorizări legale, confirmă până la detaliu implicarea celor doi inculpați menționați, ca și a inculpatului Z.C., în faptele de luare de mită comise de Ș.G. și mai ales participarea fiecăruia în cadrul derulării actelor de restituire a sumelor de bani sub presiunea unor denunțători nemulțumiți de nesoluționarea solicitărilor. Așa cum s-a relevat în considerentele deciziei atacate, relatările făcute de H.V., P.N.

și Ș.M., fiind confirmate de conținutul numeroaselor înregistrări pe bandă magnetică, efectuate cu autorizarea necesară, precum și de martorii audiați în cauză, au fost de natură a forma convingerea realității faptelor reținute de prima instanță, apărările pe care inculpații le-au formulat neavând suportul probator necesar infirmării concluziilor la care a ajuns instanța de control judiciar cu prilejul rejudecării apelurilor declarate în cauză. Transcrierile înregistrărilor de convorbiri ce s-au depus în dosar învederează prin conținutul lor implicarea neîndoielnică a inculpatei Ș.G. în obținerea sumelor de bani și a celorlalte foloase materiale în sensul reținut prin ultima decizie, ca și ajutorul ce s-a reținut că i-a fost dat de către coinculpații Z.C.

și Ș.Ș. în primirea sumei de bani pretinse de la Ș.M. În această privință, este incontestabilă relevanța pe care o prezintă conținutul transcrierii înregistrării pe bandă magnetică a discuțiilor ce s-au purtat în legătură cu realizarea inițiativei inculpatului Ș.Ș. de a recupera de la Ș.M., după ce i s-a repartizat legal locuința solicitată, suma de bani ce i se restituise anterior, când devenise evident că inculpata Ș.G. nu mai avea posibilitate să examineze cererile pentru locuințe sociale, după ce, potrivit declarațiilor fostului viceprimar B.A. și ale martorelor G.L. și D.G., deținuse atribuții de natură a influența decisiv soluționarea unor asemenea cereri.

Tot astfel, așa cum s-a motivat corect de instanța de apel, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de luare de mită nu este necesară, ca în cazul autorului, calitatea calificată de funcționar cu aptitudinea de a îndeplini actul pentru care se pretind sau se primesc foloasele, astfel încât nu are nicio relevanță susținerea inculpatului Ș.Ș. că, la data reținută ca moment al prestării ajutorului, el încă nu devenise funcționar în cadrul serviciului condus de inculpata Ș.G. Așa fiind, motivele de casare prin care inculpații Ș.G. și Ș.Ș. au susținut că s-ar fi comis erori grave de fapt urmează să fie respinse ca nefondate. - Cu privire la criticile formulate de procuror în cadrul motivului de casare întemeiat pe dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc.

pen., prin care s-a susținut că soluția de achitare a inculpatului L.C. este determinată de comiterea unei erori grave de fapt: În adevăr, coroborarea firească a împrejurărilor de fapt ce reies neîndoielnic din materialul probator administrat în cauză confirmă că inculpatul menționat a comis infracțiunea de favorizare a infractorului prevăzută în art. 264 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000. În această privință, se impune, mai întâi, să se aibă în vedere că însuși inculpatul L.C. a recunoscut, în fața primei instanțe, că l-a avertizat pe Ș.Ș., telefonic, să plece dintr-un anumit loc.

Susținerea sa că a făcut aceasta doar în scopul de a-l îndepărta de la consumul de băuturi alcoolice, după ce la urmărirea penală a pretins că nici nu-și amintește dacă la acea dată avea cartela telefonică la el, nu poate fi corespunzătoare adevărului cât timp ansamblul înregistrărilor magnetice făcute cu acel prilej îi infirmă explicația pe care a încercat să o dea intervenției sale, iar Z.C., care a recunoscut faptele, a subliniat că, după începerea urmăririi penale, inculpații Ș.Ș. și L.C. au venit la el și au încercat să-l determine să-și schimbe declarațiile de recunoaștere. Or, cât timp înregistrarea convorbirii telefonice pe care inculpatul L.C. a avut-o după puțin timp cu soția inculpatului Ș.Ș.

confirmă, prin conținutul ei, că el l-a avertizat pe acesta din urmă să părăsească locul unde urma să fie constatat flagrantul, nu se poate considera că situația de fapt, reținută și avută în vedere prin sentință, nu ar corespunde realității. De altfel, sub acest aspect, prin decizia atacată s-a motivat că, din transcrierea înregistrării convorbirii telefonice cu inculpatul Ș.Ș., din data de 25 octombrie 2004, rezultă în mod cert că inculpatul L.C. i-a telefonat inculpatului Ș.Ș., cerându-i să părăsească locul în care se afla. Or, dacă se ține seama de zona în care se afla în acel moment Ș.Ș., unde era așteptat pentru a fi surprins în flagrant, apărarea pe care inculpatul L.C.

a încercat să și-o facă apare inconsistentă, astfel că nu a reușit să infirme că scopul vădit urmărit de el a fost tocmai acela de a-și salva prietenul din situația periculoasă în care se implicase, ceea ce reiese evident și din conținutul convorbirii telefonice ce a avut-o ulterior cu soția acestuia. În aceste condiții, aprecierea din decizia atacată că fapta inculpatului L.C. ar constitui doar „un simplu ajutor dat unui infractor, prin care nu se urmărește nici îngreunarea sau zădărnicirea urmăririi penale, a judecății ori executarea pedepsei” și că „nu poate constitui elementul material al infracțiunii de favorizare a infractorului”, este contrazisă vădit de conținutul materialului probator administrat, din care rezultă voința neîndoielnică a acelui inculpat de a-l îndepărta pe Ș.Ș.

de la locul unde urma să fie surprins în flagrant, ceea ce a și reușit. Așa fiind, din moment ce inculpatul L.C. a acționat, atunci când l-a avertizat pe Ș.Ș. să părăsească locul unde se afla, cu intenția frauduloasă de a împiedica cercetările declanșate de autorități pentru a descoperi actele de luare de mită comise de inculpata Ș.G. cu ajutorul coinculpaților Z.C. și Ș.Ș., se impunea să se constate de instanța de apel că L.C. a săvârșit infracțiunea de favorizare a infractorului prevăzută în art. 264 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 și să nu-i admită apelul ce l-a declarat, în sensul de a-l achita pentru această infracțiune. Ca urmare, soluția instanței de apel de achitare a inculpatului L.C.

pentru infracțiunea menționată, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., nu poate fi decât consecința unei erori grave de fapt, comise prin aprecierea greșită și incompletă a probelor din dosar. - Cu privire la criticile formulate de inculpatul Ș.Ș., în cadrul motivului de casare întemeiat pe dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., prin care s-a susținut că fapta acestui inculpat trebuia încadrată în infracțiunea de favorizarea infractorului, iar nu în complicitate la infracțiunea de luare de mită: Sub acest aspect, este de relevat că însăși derularea faptelor în care inculpatul menționat s-a implicat, astfel cum ele rezultă din materialul probator administrat, confirmă justețea încadrării juridice, determinată de poziția lui subiectivă în cadrul ajutorului pe care l-a dat coinculpatei Ș.G.

în obținerea sumei de bani pretinse pentru acordarea locuinței sociale lui Ș.M. Conținutul transcrierii înregistrării convorbirii telefonice prin care L.C. l-a prevenit să părăsească locul unde se afla înainte de momentul programat pentru realizarea surprinderii în flagrant, ca și al tuturor celorlalte discuții înregistrate pe bandă magnetică, demonstrează participarea nemijlocită a inculpatului Ș.Ș. atât la transmiterea sumei de bani convenite cu Ș.M. în schimbul acordării locuinței sociale solicitate, cât și încercarea sa de a recupera de la aceasta banii ce i se restituiseră după ce inculpata Ș.G. a fost lipsită de atribuțiile ce-i dădeau posibilitate să-i satisfacă solicitarea. Așa cum corect s-a argumentat prin considerentele deciziei atacate, dobândirea de către inculpatul Ș.Ș.

a calității de funcționar în serviciul condus de inculpata Ș.G. după consumarea faptei de transmitere a sumei de bani ce provenea de la Ș.M. nu are relevanța ce i se atribuie în apărarea acestui inculpat câtă vreme, în cazul complicității la luare de mită, nu este necesar ca subiectul activ să aibă calitatea necesară îndeplinirii actului pentru care se pretinde sau se oferă folosul, o atare calitate trebuind să fie întrunită doar de autorul infracțiunii de luare de mită. De altfel, așa cum s-a învederat în considerentele deciziei, Z.C. a declarat că inculpatul Ș.Ș. i-a spus încă din vara anului 2003 că lucra, în cadrul Primăriei Municipiului Bacău, ca inspector ce se ocupa cu repartiția locuințelor sociale.

Ca urmare, față de implicarea neîndoielnică a inculpatului Ș.Ș. în transmiterea sumei de bani ce a făcut obiectul înțelegerii pentru repartizarea de către inculpata Ș.G. a locuinței sociale solicitate de denunțătoarea Ș.M., se constată că atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective, sunt realizate pe deplin cerințele necesare încadrării faptei sale în infracțiunea de complicitate la luare de mită, astfel încât și acest motiv de casare apare nefondat. În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău împotriva deciziei penale nr. 99 din 23 iulie 2008, a casat în parte decizia penală atacată și sentința penală nr. 492/D din 11 octombrie 2006 și, rejudecând, în baza art. 264 alin. (1), cu referire la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe inculpatul L.C.

la o pedeapsă de 8 luni închisoare și a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 81 - 82 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 8 luni, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare. A menținut celelalte dispoziții ale ambelor hotărâri și a respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații Ș.G. și Ș.Ș.