ÎCCJ, decizie (scj.ro #84601)

Furt. Consecințe deosebit de grave. Perturbare deosebit de gravă a activității Pentru a se reține agravanta consecințelor deosebit de grave ale infracțiunii de furt, în modalitatea perturbării activității, este necesar să se facă dovada că perturbarea deosebit de gravă s-a produs efectiv, iar nu că ea s-ar fi putut produce, infracțiunea fiind, în toate formele ei, una de rezultat, iar nu de pericol. Secția penală, decizia nr.1865 din 10 aprilie 2003 Prin sentința nr.23 din 18 februarie 2002, Tribunalul Militar Teritorial București a condamnat pe inculpatul B.C. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută în art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.g și alin.4 C.pen. Instanța a reținut că, în noaptea de 6 aprilie 1998, inculpatul a sustras o porțiune de cablu al instalației de balizaj a aerodromului militar din orașul Titu.

În urma acestei fapte aparatura instalației de balizaj a aerodromului a devenit nefuncțională, find pusă în pricol activitatea de zbor, misiunile de zbor care erau planificate nemaifiind executate până când instalația a devenit diponibilă. Curtea Militară de Apel a respins, prin decizia nr.88 din 1 octombrie 2002, apelurile declarate de procuror și de inculpat. Recursul declarat de inculpat este fondat. Potrivit art.209 alin.4 C.pen., furtul care a produs consecințe deosebit de grave se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani. Textul face trimitere implicită la prevederile art.146 din același cod, potrivit căruia prin „consecințe deosebit de grave” se înțelege fie producerea unui prejudiciu de peste 2 miliarde de lei, fie o perturbare deosebit de gravă a activității cauzată unor autorități publice sau oricăreia dintre unitățile la care se referă art.145 C.pen.

În cauză instanțele au avut în vedere că prin tăierea cablului a fost afectată instalația de balizaj a aerodromului militar, fiind necesară replanificarea activităților de zbor pe o durată de 2 zile. Nu s-a făcut, însă, dovada că zborurile urmau să aibă efectiv loc, dacă erau planificate misiuni de zbor și dacă acestea aveau o importanță strategică atât de mare încât să se poată considera că s-a produs o perturbare deosebit de gravă a activității aerodromului, în condițiile în care activitățile de zbor aveau un caracter de antrenament, iar planificarea lor nu s-a dovedit a avea consecințele unei perturbări în sensul art.146 C.pen. În acest sens, din adresa unității militare, depusă la dosar, rezultă că în urma producerii furtului activitățile de zbor planificate nu s-au mai executat, replanificându-se pentru o dată când instalația de balizaj a devenit disponibilă, durata necesară înlocuirii cablului și reparației necesare punerii în funcțiune fiind de două zile.

S-a concluzionat că programul de pregătire în zbor a fost perturbat, consecințele ce ar fi decurs prin indisponibilizarea aerodromului fiind importante. Din aceste precizări nu rezultă dacă s-au produs, efectiv, consecințe deosebit de grave prin perturbarea activității aerodromului, ținând seama că potrivit alin.4 al art.209 C.pen., consecințele deosebit de grave trebuie să se producă efectiv, iar nu să existe numai posibilitatea producerii lor. Așa fiind, în cauză probele administrate trebuie completate cu dovezi certe privind zborurile planificate în acea perioadă de două zile necesară repunerii în funcțiune a instalației de balizaj, dacă au existat misiuni de zbor și care era importanța lor strategică, sau dacă ele constituiau activități de antrenament, în scopul de a se putea face o apreciere corectă cu privire la existența unor consecințe deosebit de grave, care să atragă incidența prevederilor din art.209 alin.4 C.pen.

Pentru aceste considerente recursul a fost admis și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.