ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2213/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 144/2011 din 06 iunie

2011, Tribunalul Buzău a respins apelul declarat de intervenientul C.C. și

reclamanta P.D., a schimbat în parte sentința civilă nr. 6005 din 24 noiembrie

2003 a Judecătoriei Buzău în sensul că a admis acțiunea completată formulată de

reclamantă, dispunând obligarea pârâților S.C., M.G. și intervenienților C.C.

și Cabinetul Individual de Avocatură B.V. să lase reclamantei în deplină

proprietate și posesie imobilul cu destinație de locuință situat în Buzău; a

dispus evacuarea din imobilul menționat a pârâților S.C. și M.G.; a respins

cererea de intervenție formulată de Cabinetul Individual de Avocatură B.V.,

menținând restul dispozițiilor sentinței, cu cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei

sentinței pârâtul M.G. și intervenientul C.C. au declarat recurs, care a fost

soluționat prin decizia nr. 912 din

25 octombrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția

I civilă, în sensul că s-a constatat nulitatea recursurilor, hotărârea fiind

irevocabilă.

La data de 02

noiembrie 2001,

intervenientul

C.C. a declarat recurs împotriva deciziei instanței de recurs, solicitând

casarea deciziei atacate.

Conform art. 137 C.

proc. civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură

și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea

în fond a pricinii, context în care va fi analizată

excepția

inadmisibilității.

Analizând actele și

lucrările dosarului Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 912 din

25 octombrie 2011 a

Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, este irevocabilă, fiind pronunțată în

calea de atac a recursului exercitat împotriva hotărârii instanței de fond, cu

aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (6) din Legea nr. 221/2009 privind

condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora,

pronunțată în perioada 06 martie 1945-22 decembrie

1989

.

Textul de lege menționat

prevede că cererea formulată de persoanele condamnate penal în

perioada 06 martie 1945-22

decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2), este

supusă recursului, care este de competența Curții de apel.

Conform art. 299

alin. (1) C. proc. civ., nu pot fi atacate cu recurs decât hotărârile date fără

drept de apel, hotărârile pronunțate în apel, precum și, în condițiile prevăzute

de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, aceste dispoziții

fiind de referință în verificarea admisibilității recursului.

Raportând recursul declarat

în cauză la prevederile art. 299 alin. (1) C. proc. civ. se constată că acesta nu

se încadrează în niciuna din ipotezele prevăzute limitativ de textul de lege menționat,

împotriva hotărârii atacate prin recursul de față neputând fi exercitată nicio cale

de atac, în legislația noastră fiind exclusă posibilitatea legală a declarării recursului

la recurs.

Dând eficiență acestor

reglementări legale elaborate în scopul asigurării soluționării cu celeritate a

cauzelor, a principiului unicității recursului, precum și principiului constituțional

al egalității în fața legii și autorităților și constatând că în cauză, Înalta Curte

a fost sesizată cu recursul declarat împotriva deciziei nr. 912 din

25 octombrie 2011 a Curții

de Apel Ploiești, secția I civilă, care, conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C.

proc. civ., este ivebocabilă, fiind pronunțată într-o altă cale de atac a recursului,

astfel că nu mai poate fi supusă unui nou control judiciar specific căii de reformare,

așa încât în raport cu aceste dispoziții legale, recursul declarat apare ca fiind

inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de intervenientul

C.C.

împotriva deciziei

nr. 912 din 25 octombrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția

I civilă, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 mai 2012.