ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2594/2012

Asupra recursurilor

de față;

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr. 5212/114/2007 din data de 13

septembrie 2011, reclamanta SC C.C. SA Buzău a solicitat îndreptarea erorii

materiale strecurate în motivarea și dispozitivul sentinței nr. 374 din 20

martie 2008 pronunțată de Tribunalului Buzău în dosar nr. 5212/114/2007, în

sensul că, în locul mențiunii greșite privind numele pârâților O.S., O.G., O.V.

și O.N., să fie trecut numele corect al pârâților, respectiv O.S., O.G., O.V.

și O.N.

Prin încheierea din

data de 28 septembrie 2011, Tribunalul Buzău a admis cererea de îndreptare a

erorii materiale formulată de reclamanta SC C.C. SA Buzău, a dispus îndreptarea

erorii materiale strecurate în dispozitivul, respectiv în conținutul sentinței

nr. 374 din 20 martie 2008 din dosarul nr. 5212/114/2007, în sensul că numele

corect al pârâților este O.S., O.G., O.V., O.N., și nu O.S., O.G., O.V., O.N.,

așa cum greșit s-a reținut în sentință, menținându-se restul dispozițiilor

sentinței.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că, potrivit actelor dosarului și susținerilor

pârâtului O.S. numele de familie, corect, al pârâților este O.E. și nu O.I.

Împotriva încheierii

de ședință precizată au declarat apel pârâții O.S., O.G., O.V. și O.N.,

solicitând, în principal, casarea acesteia și trimiterea cauzei la instanța de

fond în vederea rejudecării, iar în subsidiar modificarea în tot a acesteia, în

sensul respingerii cererii de îndreptare a erorii materiale, ca neîntemeiată.

În motivarea

apelului, s-a arătat că în cauză nu au fost respectate dispozițiile art. 281 alin.

(2) C. proc. civ., în sensul că prima instanță nu s-a pronunțat în camera de

consiliu, ci în ședință publică, astfel că hotărârea apelată este nulă, ca

urmare a faptului că apelanților li s-a produs o vătămare ce nu poate fi

înlăturată altfel decât prin anularea acesteia, precum și că acțiunea a fost

formulată în contradictoriu cu alte persoane, cu numele de „O.I.”, astfel că

prin admiterea cererii de îndreptare a erorii materiale s-a creat o

contradicție între motivare, dispozitiv și practicaua hotărârii.

Prin decizia nr. 130

din 5 decembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Referitor la

împrejurarea pronunțării încheierii apelate în ședință publică, instanța de

apel a constatat că acest fapt nu afectează legalitatea încheierii, motivat de

faptul că, de principiu, hotărârile judecătorești se pronunță în ședință

publică, potrivit dispozițiilor art. 258 și art. 261 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ., indiferent de faptul că cererile s-au judecat în ședință publică sau în

camera de consiliu.

În ce privește locul

judecării cererii de îndreptare materială, instanța de apel a constat că

încheierea apelată s-a judecat în ședință publică, deși dispozițiile art. 281 alin.

(2) C. proc. civ., prevăd în mod expres că judecata se face în camera de

consiliu, însă, apelanții, nu au demonstrat, concret, în ce constă vătămarea și

nici nu au administrat vreo probă în dovedirea acesteia.

Instanța de apel a

mai constatat că în cererea introductivă numele pârâților a fost menționat ca

fiind „O.I.”, iar nu „O.E. ” – așa cum este corect și cum figurează în cărțile

de identitate ale acestora, însă a apreciat că aceasta nu este decât o eroare

materială, în sensul dispozițiilor art. 281 alin. (1) C. proc. civ., pârâții

fiind persoanele în contradictoriu cu care s-a judecat cererea și s-a pronunțat

sentința nr. 374/2008 a Tribunalului Buzău.

În acest sens, instanța

de apel a reținut, pe de-o parte, faptul că adresele de domiciliu coincid, iar

pe de altă parte, faptul că în hotărârile pronunțate în cadrul căilor de atac

exercitate împotriva sentinței nr. 374/2008 precizate, a fost consemnat numele

corect al pârâților, ca fiind „O.E. ”.

S-a reținut că prin

decizia nr. 57 din 12 mai 2010 s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de

către apelanții „O.E. ”, iar prin decizia irevocabilă a I.C.C.J. – S.C.A.F. nr.

6931/2010 s-a constatat nulitatea cererii de recurs formulată de către

recurenții „O.E. ”.

Instanța de apel a

constatat că apelanții pârâți sunt de rea-credință prin invocarea faptului că

nu sunt ei cei chemați în judecată de către reclamantă, mai ales că, anterior

pronunțării acestor două decizii precizate, chiar ei au utilizat numele de „O.I.”

formulând o serie de cereri și căi de atac cu acest nume, deși numele lor

corect era „O.E. ”.

Împotriva acestei

decizii și împotriva încheierii din 28 septembrie 2011 a Tribunalului Buzău, au declarat recurs reclamanții O.S., O.G., O.V. și O.N. aducându-i

următoarele critici:

încheierea din 28 septembrie 2011, aceasta a fost dată cu încălcarea

dispozițiilor art. 281 alin. (2) C. proc. civ., deoarece instanța nu s-a

pronunțat în cameră de consiliu, ci în ședință publică, deoarece, prin

încălcarea acestor dispoziții s-a produs reclamanților o vătămare ce nu poate

fi înlăturată decât prin anularea hotărârii.

decizia nr. 130 din 5 decembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești este pronunțată

cu încălcarea acelorași dispoziții legale, instanța de apel reținând, în mod

greșit, faptul că reclamanților nu li s-a produs nicio vătămare prin judecarea

cererii în ședință publică și nu în camera de consiliu.

Recurenții a mai

arătat că acțiunea a fost formulată de intimată în contradictoriu cu alte

persoane, astfel că în mod greșit s-a admis cererea de îndreptare a erorii

materiale.

Analizând decizia

recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte a constatat că

recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

recursul declarat împotriva încheierii din 28 septembrie 2011 a Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, acesta

urmează a fi respins ca inadmisibil, deoarece, potrivit dispozițiilor art. 282 alin.

(1) teza a II-a C. proc. civ., hotărârile date în primă instanță de tribunal,

sunt supuse apelului la curtea de apel, fapt ce s-a și petrecut, decizia

recurată fiind pronunțată tocmai în soluționarea apelului declarat împotriva

acestei încheieri, astfel încât recursul declarat împotriva hotărârii

pronunțate de prima instanță este inadmisibil.

recursul declarat împotriva deciziei nr. 130 din 5 decembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, acesta

este nefondat, cele reținute de instanța de apel fiind legale.

Astfel, pe de o parte

recurenții nu au dovedit vătămarea produsă lor prin faptul că judecata cererii

s-a făcut în ședință publică și nu în camera de consiliu, iar pe de altă parte,

chiar dispozițiile legale nu puteau fi încălcate în ce privește vătămarea,

deoarece desfășurarea ședinței în mod public prezintă mai multe garanții

procesuale pentru părți decât desfășurarea ei în camera de consiliu.

Critica cu privire la

faptul că intimata ar fi vrut să se judece cu alte persoane și nu cu recurenții-reclamanți,

vizează temeinicia deciziei recurate, or, sub acest aspect, hotărârea instanței

de apel nu mai poate fi analizată în calea de atac a recursului, pct. 10 și 11

ale art. 304 C. proc. civ., fiind abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanții O.S., O.G., O.V. și O.N. împotriva

deciziei nr. 130 din 5 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția

a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de aceiași reclamanți împotriva încheierii din

28 septembrie 2011 dată de Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 17 mai 2012.