ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2594/2012

Asupra recursurilor de față; Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr. 5212/114/2007 din data de 13 septembrie 2011, reclamanta SC C.C. SA Buzău a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în motivarea și dispozitivul sentinței nr. 374 din 20 martie 2008 pronunțată de Tribunalului Buzău în dosar nr. 5212/114/2007, în sensul că, în locul mențiunii greșite privind numele pârâților O.S., O.G., O.V. și O.N., să fie trecut numele corect al pârâților, respectiv O.S., O.G., O.V. și O.N. Prin încheierea din data de 28 septembrie 2011, Tribunalul Buzău a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamanta SC C.C.

SA Buzău, a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul, respectiv în conținutul sentinței nr. 374 din 20 martie 2008 din dosarul nr. 5212/114/2007, în sensul că numele corect al pârâților este O.S., O.G., O.V., O.N., și nu O.S., O.G., O.V., O.N., așa cum greșit s-a reținut în sentință, menținându-se restul dispozițiilor sentinței. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, potrivit actelor dosarului și susținerilor pârâtului O.S. numele de familie, corect, al pârâților este O.E. și nu O.I. Împotriva încheierii de ședință precizată au declarat apel pârâții O.S., O.G., O.V. și O.N., solicitând, în principal, casarea acesteia și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea rejudecării, iar în subsidiar modificarea în tot a acesteia, în sensul respingerii cererii de îndreptare a erorii materiale, ca neîntemeiată.

În motivarea apelului, s-a arătat că în cauză nu au fost respectate dispozițiile art. 281 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că prima instanță nu s-a pronunțat în camera de consiliu, ci în ședință publică, astfel că hotărârea apelată este nulă, ca urmare a faptului că apelanților li s-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea acesteia, precum și că acțiunea a fost formulată în contradictoriu cu alte persoane, cu numele de „O.I.”, astfel că prin admiterea cererii de îndreptare a erorii materiale s-a creat o contradicție între motivare, dispozitiv și practicaua hotărârii. Prin decizia nr. 130 din 5 decembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Referitor la împrejurarea pronunțării încheierii apelate în ședință publică, instanța de apel a constatat că acest fapt nu afectează legalitatea încheierii, motivat de faptul că, de principiu, hotărârile judecătorești se pronunță în ședință publică, potrivit dispozițiilor art. 258 și art. 261 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., indiferent de faptul că cererile s-au judecat în ședință publică sau în camera de consiliu. În ce privește locul judecării cererii de îndreptare materială, instanța de apel a constat că încheierea apelată s-a judecat în ședință publică, deși dispozițiile art. 281 alin. (2) C. proc. civ., prevăd în mod expres că judecata se face în camera de consiliu, însă, apelanții, nu au demonstrat, concret, în ce constă vătămarea și nici nu au administrat vreo probă în dovedirea acesteia.

Instanța de apel a mai constatat că în cererea introductivă numele pârâților a fost menționat ca fiind „O.I.”, iar nu „O.E. ” – așa cum este corect și cum figurează în cărțile de identitate ale acestora, însă a apreciat că aceasta nu este decât o eroare materială, în sensul dispozițiilor art. 281 alin. (1) C. proc. civ., pârâții fiind persoanele în contradictoriu cu care s-a judecat cererea și s-a pronunțat sentința nr. 374/2008 a Tribunalului Buzău. În acest sens, instanța de apel a reținut, pe de-o parte, faptul că adresele de domiciliu coincid, iar pe de altă parte, faptul că în hotărârile pronunțate în cadrul căilor de atac exercitate împotriva sentinței nr. 374/2008 precizate, a fost consemnat numele corect al pârâților, ca fiind „O.E.

”. S-a reținut că prin decizia nr. 57 din 12 mai 2010 s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de către apelanții „O.E. ”, iar prin decizia irevocabilă a I.C.C.J. – S.C.A.F. nr. 6931/2010 s-a constatat nulitatea cererii de recurs formulată de către recurenții „O.E. ”. Instanța de apel a constatat că apelanții pârâți sunt de rea-credință prin invocarea faptului că nu sunt ei cei chemați în judecată de către reclamantă, mai ales că, anterior pronunțării acestor două decizii precizate, chiar ei au utilizat numele de „O.I.” formulând o serie de cereri și căi de atac cu acest nume, deși numele lor corect era „O.E. ”. Împotriva acestei decizii și împotriva încheierii din 28 septembrie 2011 a Tribunalului Buzău, au declarat recurs reclamanții O.S., O.G., O.V.

și O.N. aducându-i următoarele critici: 1. În ce privește încheierea din 28 septembrie 2011, aceasta a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 281 alin. (2) C. proc. civ., deoarece instanța nu s-a pronunțat în cameră de consiliu, ci în ședință publică, deoarece, prin încălcarea acestor dispoziții s-a produs reclamanților o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii. 2. În același sens și decizia nr. 130 din 5 decembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești este pronunțată cu încălcarea acelorași dispoziții legale, instanța de apel reținând, în mod greșit, faptul că reclamanților nu li s-a produs nicio vătămare prin judecarea cererii în ședință publică și nu în camera de consiliu.

Recurenții a mai arătat că acțiunea a fost formulată de intimată în contradictoriu cu alte persoane, astfel că în mod greșit s-a admis cererea de îndreptare a erorii materiale. Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: 1. În ce privește recursul declarat împotriva încheierii din 28 septembrie 2011 a Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, deoarece, potrivit dispozițiilor art. 282 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., hotărârile date în primă instanță de tribunal, sunt supuse apelului la curtea de apel, fapt ce s-a și petrecut, decizia recurată fiind pronunțată tocmai în soluționarea apelului declarat împotriva acestei încheieri, astfel încât recursul declarat împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță este inadmisibil.

2. Referitor la recursul declarat împotriva deciziei nr. 130 din 5 decembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, acesta este nefondat, cele reținute de instanța de apel fiind legale. Astfel, pe de o parte recurenții nu au dovedit vătămarea produsă lor prin faptul că judecata cererii s-a făcut în ședință publică și nu în camera de consiliu, iar pe de altă parte, chiar dispozițiile legale nu puteau fi încălcate în ce privește vătămarea, deoarece desfășurarea ședinței în mod public prezintă mai multe garanții procesuale pentru părți decât desfășurarea ei în camera de consiliu. Critica cu privire la faptul că intimata ar fi vrut să se judece cu alte persoane și nu cu recurenții-reclamanți, vizează temeinicia deciziei recurate, or, sub acest aspect, hotărârea instanței de apel nu mai poate fi analizată în calea de atac a recursului, pct. 10 și 11 ale art. 304 C. proc.

civ., fiind abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții O.S., O.G., O.V. și O.N. împotriva deciziei nr. 130 din 5 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de aceiași reclamanți împotriva încheierii din 28 septembrie 2011 dată de Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 17 mai 2012.