ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4331/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin încheierea din camera de consiliu de la 18 martie 2011, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis cererea de îndreptare a erorilor materiale formulată de pârâta SSIF - T. SA în cauza comercială privind pe reclamanta V.M. și pârâtă SSIF T. SA București, și a dispus îndreptarea erorilor materiale din cuprinsul Sentinței comerciale nr. 10676 din 12 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială în Dosarul nr. 36555/3/2009, în sensul că denumirea corectă a societății pârâte este SC T. SA și nu T.V. SA cum din eroare s-a menționat.

Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin Decizia civilă nr. 497 din 15 decembrie 2011, a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta V.M., împotriva încheierii din 18 martie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în Dosarul nr. 36555/3/2009, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC T. SA București. A obligat reclamanta la plată cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în sumă de 2.478 RON către intimata SC T. SA. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele: În ședința publică de la 22 septembrie 2011, curtea a respins motivat excepția tardivității apelului. Instanța a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. 10011/299/2009 din 16 aprilie 2009 la Judecătoria Sectorului 1 București, reclamanta V.M.

a chemat în judecată pe pârâta SC T. SA, cu sediul în București. S-a observat că s-au operat modificări ulterioare asupra numelui pârâtei, cu altă culoare de pix, în sensul completării formei juridice și cu SRL, iar T. SA a devenit T. SA, SRL. Faptul că inițial cererea a fost formulată cu numele pârâtei SC T. SA rezultă și din citativul creat la data de 25 mai 2009, dată anterioară modificării. Curtea a reținut că cererea formulată de reclamantă vizează nulitatea contractului de prestări servicii de investiții financiare cu finanțare prin credit bancar înregistrat sub nr. L169 din 29 noiembrie 2007 la societatea de investiții financiare V. SA, societate pe care reclamanta o menționează în cererea de chemare în judecată și care are indicate datele de identificare și numărul de înmatriculare la Registrul Comerțului x. Potrivit înscrisurilor de la dosarul cauzei, a rezultat că SC V. SA, cu care a contractat reclamanta V.M.

prin contractul nr. L169 din 29 noiembrie 2007 a cărei nulitate face obiectul acțiunii, și-a schimbat denumirea în SC T. SA cu mențiunea din 12 martie 2009. Judecătoria Sectorului 1 București s-a pronunțat în sensul declinării competenței de soluționare a cauzei la Tribunalul București, prin Sentința civilă nr. 8836 din 29 iunie 2009, în dispozitivul sentinței rămasă irevocabilă prin nerecurare fiind indicată pârâta SC T. SA, potrivit înscrisurilor depuse de pârâtă și susținerilor orale din ședința publică de la 29 iunie 2009. Instanța a reținut că în Dosarul nr. 36555/3/2009, format după declinare la Tribunalul București, toate procesele-verbale de îndeplinire a procedurii de citare și toate citativele create pârâtei poartă denumirea de SC T. SA, reclamanta formulând cereri și apărări fără a contesta numele pârâtei ca fiind al altei părți decât cea cu care a semnat contractul a cărei nulitate a solicitat-o prin cererea de chemare în judecată, astfel că măsura îndreptării erorii materiale strecurate în Sentința comercială nr. 10676 din 12 noiembrie 2010, sub aspectul formei de dactilografiere a numelui pârâtei, este una ce respectă cerințele art. 281 alin. (1) C. proc.

civ. În acest context, curtea a apreciat că alegațiile apelantei nu sunt întemeiate, instanța fiind datoare să cerceteze indicarea numelui corect al părților și să ia act de orice schimbare a numelui, fără ca prin aceasta să se considere încălcat principiul disponibilității. În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., a fost obligată apelanta să plătească SC T. SA, cheltuieli de judecată în sumă de 2.478 RON, reprezentând onorariu de avocat potrivit dovezilor depuse la dosarul cauzei. Împotriva Deciziei civile nr. 497 din 15 decembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a declarat recurs reclamanta V.M., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei, admiterea apelului său și respingerea cererii pârâtei de îndreptare a erorilor materiale din cuprinsul Sentinței comerciale nr. 10676 din 12 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială.

În criticile formulate, recurenta reclamantă a susținut în esență următoarele: - Instanța de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., motiv de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 5 C. proc. civ. În acest sens recurenta a susținut că, pentru termenul de judecată la care a fost pronunțată încheierea din camera de consiliu de la 18 martie 2011, de Tribunalul București, aceasta nu a fost citată. Mai mult decât atât tribunalul, nu i-a comunicat această hotărâre, pentru a declara apel împotriva ei. Totodată a susținut că, în mod greșit persoana sa, a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în raport de art. 281 ind. 3 alin. (2) C. proc.

civ., situație în care părțile nu pot fi obligate la plata acestora. - Decizia pronunțată de instanța de apel este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta a susținut că nu a contestat datele de identificare ale S.T. SA, ci faptul că nu a înțeles să se judece cu această societate, refuzând chemarea ei în judecată, astfel că instanța a încălcat principiul disponibilității, cu atât mai mult cu cât în toate cererile sale a indicat aceeași denumire, T. SA SRL și nu S.T. SA, care nu are calitate procesuală în cauză, neexistând o cerere de introducere în cauză a acesteia și nici vreo dovadă a plății taxei de timbru la dosar.

Intimata SC T. SA prin întâmpinarea depusă la 22 ianuarie 2013 a cerut respingerea recursului reclamantei ca nefondat, pentru motivele expuse în scris. Înalta Curte, analizând decizia recurată, raportat la toate criticile aduse prin cererea de recurs de reclamantă, constată că acestea sunt nefondate, urmând a respinge recursul, pentru următoarele considerente: Pârâta S.T. SA, a solicitat în cauză îndreptarea erorii materiale strecurată în cuprinsul Sentinței comerciale nr. 10676 din 12 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială în Dosarul nr. 36555/3/2009, în sensul că denumirea corectă a societății pârâte este SC T. SA și nu T.V. SA cum din eroare s-a menționat.

Este adevărat că în condițiile art. 281 alin. (1) din C. proc. civ. erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere. Atât instanța de fond, cât și instanța de apel au apreciat corect în speță, că împrejurările evocate de pârâtă în cererea sa se circumscriu cadrului legal instituit de dispozițiile art. 281 alin. (1) din C. proc. civ, că măsura îndreptării erorii materiale strecurate în Sentința comercială nr. 10676 din 12 noiembrie 2010, sub aspectul formei de dactilografiere a numelui pârâtei, este una ce respectă cerințele legale precitate.

Astfel se constată că, așa cum a apreciat și instanța de apel prin considerentele hotărârii recurate, recurenta a identificat societatea pârâtă SC T. SA, în chiar cuprinsul cererii de chemare în judecată prin numărul de înregistrare în registrul comerțului prin codul unic de înregistrare fiscală, fiind deci fără dubiu că recurenta a înțeles să se judece cu această persoană juridică și nu cu alta.

În cauză s-a reținut corect că, prin acțiunea formulată de reclamantă s-a cerut să se constate nulitatea contractului de prestări servicii de investiții financiare cu finanțare prin credit bancar înregistrat în 29 noiembrie 2007 la societatea de investiții financiare V. SA, societate pe care reclamanta a menționat-o în cererea de chemare în judecată și care are indicate datele de identificare, iar potrivit înscrisurilor de la dosar, a rezultat că aceasta, și-a schimbat denumirea în SC T. SA cu mențiunea din 12 martie 2009. Mai mult, așa cum a constatat și Curtea de Apel București, toate procesele-verbale de îndeplinire a procedurii de citare și toate citativele create poartă denumirea de SC T. SA, reclamanta formulând cereri și apărări fără a contesta numele pârâtei ca fiind al altei părți decât cea cu care a semnat contractul a cărei nulitate a solicitat-o prin cererea de chemare în judecată.

Or, pretinsa pârâtă indicată de recurentă nu există ca persoană juridică înmatriculată în registrul comerțului, fiind deci vorba de o persoană juridică fictivă, fără date de identificare, astfel că nu se poate reține încălcarea principiului disponibilității de către instanța de judecată. Față de această situație, critica recurentei prin care a susținut că instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., întrucât pentru termenul de judecată 18 martie 2011, când a fost pronunțată încheierea din camera de consiliu de Tribunalul București, reclamanta nu a fost citată, nu poate fi primită în raport de prevederile art. 281 alin. (2) C. proc.

civ., în care se menționează că instanța se pronunță cu privire la erorile materiale, prin încheiere dată în camera de consiliu, iar părțile vor fi citate numai dacă instanța socotește că sunt necesare anumite lămuriri. Nefondată este și critica prin care recurenta a arătat că, nu i-a fost comunicată această hotărâre, pentru a declara apel împotriva ei, față de dovada de comunicare a acesteia, aflată la Dosar nr. 36555/3/2009 al Tribunalului București. Nici critica prin care recurenta reclamantă a susținut că, în mod greșit persoana sa, a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată nu poate fi reținută, avându-se în vedere că reclamanta este partea căzută în pretenții în sensul dispozițiilor art. 274 pct. 1 C. proc.

civ. și că instanța a obligat reclamanta numai la acele cheltuieli de judecată pe care partea a dovedit că le-a făcut efectiv. Pentru aceste rațiuni, urmează a respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta V.M. împotriva Deciziei civile nr. 497 din 15 decembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta V.M. împotriva Deciziei civile nr. 497 din 15 decembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 decembrie 2013. Procesat de GGC - CL