ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4619/2012

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele: Prin decizia nr. 165 din 28 februarie 2011 pronunțată de

Tribunalul

Buzău, secția comercială și de contencios administrativ, s-a

admis recursul declarat de A.D.S. împotriva sentinței nr. 3259 din 27 aprilie

2010 a Judecătoriei Buzău; a fost

modificată

încheierea din 23 martie

2010

a Judecătoriei Buzău în sensul

respingerii

excepției prescripției; a fost modificată sentința recurată, în

sensul admiterii acțiunii în parte și a obligat

pârâta la plata către reclamantă a sumei de 25.363,52 lei, respingându-se

cererea de actualizare a sumei. Totodată, a fost respins recursul declarat de

SC T. SRL.

Împotriva

acestei decizii, SC T.V. SA a formulat cerere de

revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

înregistrată pe

rolul Tribunalului Buzău.

Prin decizia nr.

655 din 25 noiembrie 2011, Tribunalul Buzău,

secția

a ll-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, a disjuns judecarea

cererii de revizuire întemeiată

pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. A

admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Buzău și a

declinat

competența de soluționare a

cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Totodată, a fost respinsă, ca neîntemeiată,

cererea de revizuire întemeiată pe

prevederile art. 322 pct. l, 2 și 4

C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți

de Casației și Justiție

, secția a ll-a civilă.

Prin

precizările depuse la dosarul cauzei, la data de 26 septembrie

2012, revizuenta a arătat că solicită revizuirea

deciziei nr. 165/2011 a

Tribunalului

Buzău pronunțată în dosarul nr. 4401/114/2010 și a sentinței

nr. 924/2002 a Tribunalului Buzău pronunțată în

dosarul nr. 102/2002, în

temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc.

civ.

Înalta Curte,

în temeiul dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., a luat în

examinare excepția necompetenței materiale a Înaltei

Curți și a reținut

următoarele:

Dispozițiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ.,

stabilesc că, „în cazul

art. 322 pct. 7, cererea de revizuire se va

îndrepta la instanța mai mare în

grad față

de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice. Când cele

două instanțe care au dat hotărârile potrivnice fac parte din

circumscripții judecătorești deosebite, instanța

mai mare în grad la care

urmează să

se îndrepte cererea de revizuire va fi aceea a instanței care a dat

prima

hotărâre”.

În speță, se

constată că hotărârile judecătorești indicate ca fiind

potrivnice, în raport de care SC T. SA Buzău a formulat cerere de

revizuire

în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., au fost pronunțate de

Tribunalul Buzău, motiv pentru care competența de

soluționare a prezentei revizuiri în raport de prevederile art. 323 alin.

(2)

C. proc. civ., revine instanței

imediat următoare, respectiv Curtea de Apel

Ploiești.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 158 alin.

(3) C. proc. civ., cu

referire la art.

159 raportat la art. 323 alin. (2) din același cod, se va admite

excepția

necompetenței materiale a Înaltei Curți, urmând a se stabili

competența de soluționare a prezentei cereri de

revizuire în favoarea Curții

de Apel Ploiești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei

Curți de Casație și

Justiție invocată

de revizuenta SC T. SA Buzău.

Stabilește competența de soluționare a cererii de

revizuire formulată

de revizuenta SC

T. SA BUZĂU împotriva deciziei nr. 165 din 28

februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Buzău, în favoarea Curții de

Apel

Ploiești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie

2012.