ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 943/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 1 martie 2012 pe rolul Tribunalului Buzău, sub nr. 1001/114/2012, revizuienta C.E. a solicitat, în contradictoriu cu intimatele C.V., Comisia locală Băilești pentru aplicarea legilor fondului funciar și Comisia județeană Dolj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, revizuirea Deciziei civile nr. 131 din 15 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Buzău în Dosarul nr. 2012/63/2010.

Prin Decizia nr. 281 din 23 martie 2012, Tribunalul Buzău, secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta C.E., reținând că, prin Decizia civilă nr. 131 din 15 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Buzău în Dosarul nr. 2012/63/2010, strămutat la această instanță de la Tribunalul Dolj prin Încheierea nr. 6372 din 25 noiembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 2653/1/2010, a fost respinsă, ca nefondată, contestația în anulare promovată de contestatoarea C.E. împotriva Deciziei civile nr. 1680 din 5 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 1146/183/2008, în contradictoriu cu intimații C.V., Comisia locală Băilești pentru aplicarea legilor fondului funciar și Comisia județeană Dolj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.

În ce privește calea extraordinară de atac de retractare a revizuirii, reglementată prin dispozițiile C. proc. civ., s-a constatat că, potrivit art. 322 alin. (1) se poate cere "revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul". Potrivit art. 326 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază. Or, în speță, tribunalul a constatat că se cere revizuirea unei decizii care nu a fost dată de o instanță de recurs cu evocarea fondului, ci se cere revizuirea unei decizii pronunțate în cadrul altei căi extraordinare de atac a contestației în anulare speciale (întemeiată pe art. 318 C. proc.

civ.). În consecință, examinând admisibilitatea cererii de revizuire prin prisma dispozițiilor art. 326 alin. (3) corelat cu art. 322 alin. (1) C. proc.

civ., tribunalul a observat, pe de o parte, că revizuenta nu are deschisă potrivit textului de lege sus citat o altă cale extraordinară de atac împotriva deciziei pronunțate în calea de atac extraordinară a contestației în anulare, aceasta nefiind reglementată prin legea în vigoare, iar pe de alta, că faptele pe care se întemeiază cererea sunt - potrivit pct. 2 al art. 322 - plus petita dar care nu are nicio legătură cu Decizia nr. 131 din 15 februarie 2012 de respingere ca nefondată a contestației în anulare speciale, pct. 5 al art. 322 existența unor înscrisuri noi dar care nu sunt nici acte noi (regăsindu-se între probele dosarului), nici înscrisuri reținute de partea potrivnică, nici probe care nu au putut fi produse pe parcursul ciclurilor procesuale din vreo împrejurare mai presus de voința părților, respectiv pct. 7 al art. 322 - contrarietatea de hotărâri, fără ca partea să-și indice cu nr. de hotărâre și cu nr. de dosar care ar fi în viziunea acesteia deciziile potrivnice, text care, de altfel, privește existența a două hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, nicidecum aplicabil în privința deciziei în discuție, pronunțată în cadrul altei căi extraordinare de atac - a contestației în anulare,

fără să se indice cărei alte hotărâri definitive pronunțată în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, îi este potrivnică. Fiind prioritară examinarea admisibilității revizuirii în speța de față, tribunalul a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 131 din 15 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Buzău în Dosarul nr. 2012/63/2010, reținând că decizia de respingere ca nefondată a contestației în anulare nu se include în sfera hotărârilor supuse revizuirii, care sunt strict și limitativ prevăzute prin normele legale menționate. Prin Decizia nr. 2585 din 20 iunie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă s-a respins ca inadmisibil recursul formulat de revizuenta C.E.

împotriva Deciziei civile nr. 281 din 23 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Buzău. Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 299, coroborate cu art. 377 C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. Față de aceste dispoziții, s-a constatat că, în speță, hotărârea recurată este irevocabilă, fiind pronunțată de o instanță de recurs, astfel că recursul declarat împotriva acesteia este inadmisibil. Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuenta C.E., criticând soluția pentru nelegalitate, prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 9 iulie 2012, sub nr. 1001/114/2012. Prin încheierea de ședință din data de 31 ianuarie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a suspendat judecata recursului declarat de revizuenta C.E. împotriva Deciziei nr. 2585 din 20 iunie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că la strigarea cauzei nu a răspuns niciuna dintre părți și că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. La data de 19 februarie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării perimării.

Pentru următoarele considerente, se va constata că cererea de recurs este perimată. Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, atunci când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu. Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cauzele de întrerupere și suspendare a acestui termen sunt prevăzute de art. 249 și 250 C. proc. civ. În prezenta cauză, judecata recursului a fost suspendată la data de 31 ianuarie 2013, conform dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., iar de la data suspendării procesul a rămas în nelucrare până la data de 19 februarie 2014, fiind repus pe rol, din oficiu, pentru perimare. Deoarece procesul a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina recurentei, care, după ce s-a dispus suspendarea pentru lipsa părților, nu a îndeplinit niciun act de procedură în vederea judecării pricinii, potrivit art 252 alin. (1) C. proc. civ., se va constata perimat recursul declarat de revizuenta C.E.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de revizuenta C.E. împotriva Deciziei nr. 2585 din 20 iunie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2014. Procesat de GGC - CL