ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 943/2014

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 1 martie

2012 pe rolul Tribunalului Buzău, sub nr. 1001/114/2012, revizuienta C.E. a

solicitat, în contradictoriu cu intimatele C.V., Comisia locală Băilești pentru

aplicarea legilor fondului funciar și Comisia județeană Dolj pentru stabilirea

dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, revizuirea Deciziei civile

nr. 131 din 15 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Buzău în Dosarul nr.

2012/63/2010.

Prin Decizia nr. 281

din 23 martie 2012, Tribunalul Buzău, secția I civilă a respins, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta C.E., reținând că,

prin Decizia civilă nr. 131 din 15 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul

Buzău în Dosarul nr. 2012/63/2010, strămutat la această instanță de la

Tribunalul Dolj prin Încheierea nr. 6372 din 25 noiembrie 2010 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 2653/1/2010, a fost

respinsă, ca nefondată, contestația în anulare promovată de contestatoarea C.E.

împotriva Deciziei civile nr. 1680 din 5 octombrie 2009 pronunțată de

Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 1146/183/2008, în contradictoriu cu intimații

C.V., Comisia locală Băilești pentru aplicarea legilor fondului funciar și

Comisia județeană Dolj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată

asupra terenurilor.

În ce privește calea

extraordinară de atac de retractare a revizuirii, reglementată prin

dispozițiile C. proc. civ., s-a constatat că, potrivit art. 322 alin. (1) se

poate cere "revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel

sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs

atunci când evocă fondul".

Potrivit art. 326

alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea

revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Or, în speță,

tribunalul a constatat că se cere revizuirea unei decizii care nu a fost dată

de o instanță de recurs cu evocarea fondului, ci se cere revizuirea unei

decizii pronunțate în cadrul altei căi extraordinare de atac a contestației în

anulare speciale (întemeiată pe art. 318 C. proc. civ.).

În consecință, examinând

admisibilitatea cererii de revizuire prin prisma dispozițiilor art. 326 alin.

(3) corelat cu art. 322 alin. (1) C. proc. civ., tribunalul a observat, pe de o

parte, că revizuenta nu are deschisă potrivit textului de lege sus citat o altă

cale extraordinară de atac împotriva deciziei pronunțate în calea de atac

extraordinară a contestației în anulare, aceasta nefiind reglementată prin

legea în vigoare, iar pe de alta, că faptele pe care se întemeiază cererea sunt

- potrivit pct. 2 al art. 322 - plus petita dar care nu are nicio legătură cu

Decizia nr. 131 din 15 februarie 2012 de respingere ca nefondată a contestației

în anulare speciale, pct. 5 al art. 322 existența unor înscrisuri noi dar care

nu sunt nici acte noi (regăsindu-se între probele dosarului), nici înscrisuri

reținute de partea potrivnică, nici probe care nu au putut fi produse pe

parcursul ciclurilor procesuale din vreo împrejurare mai presus de voința

părților, respectiv pct. 7 al art. 322 - contrarietatea de hotărâri, fără ca

partea să-și indice cu nr. de hotărâre și cu nr. de dosar care ar fi în

viziunea acesteia deciziile potrivnice, text care, de altfel, privește

existența a două hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același

grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași

persoane, având aceeași calitate, nicidecum aplicabil în privința deciziei în

discuție, pronunțată în cadrul altei căi extraordinare de atac - a contestației

în anulare, fără să se indice cărei alte hotărâri definitive pronunțată în una

și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, îi este

potrivnică.

Fiind prioritară

examinarea admisibilității revizuirii în speța de față, tribunalul a respins,

ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 131 din 15

februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Buzău în Dosarul nr. 2012/63/2010,

reținând că decizia de respingere ca nefondată a contestației în anulare nu se

include în sfera hotărârilor supuse revizuirii, care sunt strict și limitativ

prevăzute prin normele legale menționate.

Prin Decizia nr. 2585

din 20 iunie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă s-a respins ca

inadmisibil recursul formulat de revizuenta C.E. împotriva Deciziei civile nr.

281 din 23 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Buzău.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de recurs a reținut că, în conformitate cu prevederile art.

299, coroborate cu art. 377 C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs numai

hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum și

hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute

de lege.

Față de aceste

dispoziții, s-a constatat că, în speță, hotărârea recurată este irevocabilă,

fiind pronunțată de o instanță de recurs, astfel că recursul declarat împotriva

acesteia este inadmisibil.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs revizuenta C.E., criticând soluția pentru

nelegalitate, prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Recursul a fost

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la

data de 9 iulie 2012, sub nr. 1001/114/2012.

Prin încheierea de

ședință din data de 31 ianuarie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția I civilă a suspendat judecata recursului declarat de revizuenta C.E.

împotriva Deciziei nr. 2585 din 20 iunie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția

I civilă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.,

constatând că la strigarea cauzei nu a răspuns niciuna dintre părți și că nu

s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La data de 19

februarie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu, a repus cauza

pe rol în vederea discutării perimării.

Pentru următoarele

considerente, se va constata că cererea de recurs este perimată.

Potrivit art. 248

alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație,

apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se

perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din

vina părții timp de un an.

Partea nu se

socotește în vină, atunci când actul de procedură urma să fie îndeplinit din

oficiu.

Termenul de perimare

începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar

cauzele de întrerupere și suspendare a acestui termen sunt prevăzute de art.

249 și 250 C. proc. civ.

În prezenta cauză,

judecata recursului a fost suspendată la data de 31 ianuarie 2013, conform

dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar de la data

suspendării procesul a rămas în nelucrare până la data de 19 februarie 2014,

fiind repus pe rol, din oficiu, pentru perimare.

Deoarece procesul a

rămas în nelucrare mai mult de un an din vina recurentei, care, după ce s-a

dispus suspendarea pentru lipsa părților, nu a îndeplinit niciun act de

procedură în vederea judecării pricinii, potrivit art 252 alin. (1) C. proc.

civ., se va constata perimat recursul declarat de revizuenta C.E.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată

perimat recursul declarat de revizuenta C.E. împotriva Deciziei nr. 2585 din 20

iunie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 martie 2014.

Procesat de GGC - CL