ÎCCJ, decizie (scj.ro #86694)

Imobil preluat în mod abuziv de stat în baza Decretului nr. 92/1950. Contestație împotriva dispoziției emisă de primar prin care se acordă măsuri reparatorii pentru o suprafață de teren pe care se află o construcție ridicată fără autorizație. Restituirea în natură a suprafeței de teren. Cuprins pe materii. Drept civil. Drept de proprietate. Imobil preluat în mod abuziv de stat în baza Decretului nr. 92/1950. Contestație împotriva dispoziției emisă de primar prin care se acordă măsuri reparatorii pentru o suprafață de teren pe care se află o construcție ridicată fără autorizație. Restituirea în natură a suprafeței de teren. Index alfabetic . Drept civil. - masuri reparatorii - restituire în natură - construcție ridicată fără autorizație.

Legea nr. 10/2001: art.10, art. 21 Art. 10 alin. (2) din Legea nr.10/2001 stabilește un principiu, și anume acela că nu se restituie terenurile pe care se află construcții noi, edificate în baza unor autorizații legale, iar art. 10 alin. (3) reglementează cazuri particulare, care se referă la restituirea în natură a terenurilor pe care se află construcții neautorizate, edificate chiar și după data de 1 ianuarie 1990, precum și construcții ușoare sau demontabile. Că interpretarea coroborată, directă sau per a contrario, a celor două texte de lege trebuie făcută în sensul că se restituie în natură terenurile pe care se află construcții ridicate fără autorizație legală înainte sau după 1 ianuarie 1990 o dovedesc și reglementările din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G.

nr. 250/2007 . Î.C.C.J, Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 3985 din 25 martie 2009. Prin sentința nr. 762 din 22 decembrie 2006, Tribunalul Gorj - Secția civilă a admis în parte contestația precizată, formulată de D.A.J.I. și S.R.V.G. în contradictoriu cu Municipiul Târgu Jiu, prin Primarul municipiului Târgu Jiu. A modificat în parte art. 1 din dispoziția nr. 3976 din 3 august 2006, emisă de Primarul municipiului Târgu Jiu, modificată prin dispoziția nr. 4763 din 4 octombrie 2006, emisă de același primar, în sensul că restituie în natură reclamanților 893 m .p. teren, în loc de 768 mp. teren. A modificat în parte și art. 2 din aceeași dispoziție, în sensul că a propus acordarea de despăgubiri reclamanților pentru terenul în suprafață de 39 m .p.

în loc de 164,3 m .p., situat în Târgu Jiu, în condițiile Legii nr. 247/2005, Titlul VII, teren ocupat de construcție. A menținut restul dispozițiilor din dispoziția nr. 3976 din 3 august 2006, modificată prin dispoziția nr. 4763 din 4 octombrie 2006. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanții sunt moștenitorii J.C., care a fost proprietara unui teren în suprafață de 932 mp., situat în municipiul Târgu Jiu, împreună cu corpul cel mic de case . Imobilul a fost preluat abuziv de stat, în baza Decretului nr. 92/1950. Prin dispoziția nr. 3976 din 3 august 2006, Primarul municipiului Târgu Jiu a restituit în natură reclamanților terenul în suprafață de 592,30 m .p. și construcțiile în suprafață de 251,445 m .p.

și a propus acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 340 m .p., reținând că acest teren este afectat de o construcție și o proprietate particulară. Prin dispoziția nr. 4763 din 4 octombrie 2006 s-a modificat dispoziția nr. 3976 din 3 august 2006, în sensul că suprafața de teren restituită în natură este de 768 m .p., iar suprafața de teren pentru care s-au stabilit măsuri reparatorii este de 164,3 m .p. Cu privire la terenul nerestituit în natură, s-a motivat că era necesar a se rezerva o suprafață aferentă construcției pentru normala funcționare și utilizare a acesteia, inclusiv o alee de 1 m care să asigure accesul în str. 22 Decembrie 1989. A mai reținut tribunalul, că reclamanții au făcut dovada că terenul în suprafață de 932 m .p.

a fost preluat abuziv de stat, fiind aplicabile dispozițiile art. 1 din Legea nr. 10/2001 și că sunt îndreptățiți la restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, pentru suprafața de 39 m .p. teren, ocupat de o construcție cu destinația de locuință socială, fiind incidente dispozițiile art. 10 pct. 2 din legea specială. Susținerile pârâtului și constatările expertului că terenul nu poate fi restituit în natură au fost înlăturate, tribunalul reținând că, deși suprafețele de teren afectate servituților legale și altor amenajări de utilitate publică își găsesc regimul juridic în art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în cauză nu este necesar accesul chiriașilor și a utilajelor de intervenție din str. 22 Decembrie 1989, pentru că mai există o cale de acces din str. Șiretului, accesul putându-se realiza pe această cale chiar și cu autovehicule de intervenție.

Tribunalul a mai reținut că este fără relevanță și nu poate constitui impediment legal la restituirea în natură a suprafeței de 53 m .p. din terenul în litigiu și nu a suprafeței de 39,7 mp., menționată în raportul de expertiză, ce a fost atribuită prin compensare numitului G.I., pentru că, potrivit art. 9 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se aflau la data cererii de restituire și libere de orice sarcini, înstrăinarea imobilelor până la soluționarea procedurii administrative și judiciare fiind interzisă, sub sancțiunea nulității absolute, conform art. 21 alin. (5) din lege. Prin decizia nr. 756 din 13 septembrie 2007, Curtea de Apel Craiova, Secția civilă a respins apelul declarat de Municipiul Târgu Jiu, prin primar.

A admis apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței, pe care a schimbat-o, în sensul că a admis contestația precizată. A modificat dispoziția nr. 3976 din 3 august 2006, modificată prin dispoziția nr. 4763 din 4 octombrie 2006, emisă de Primarul municipiului Târgu Jiu astfel: A dispus restituirea în natură către reclamanți a întregii suprafețe de 932 m .p. teren, situată în Târgu Jiu . A înlăturat mențiunile dispoziției cu privire la despăgubiri, obligând pârâtul și la plata sumei de 427,3 lei cheltuieli de judecată efectuate la fond de către reclamanți. A menținut restul dispozițiilor. A obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel, în sumă de 1000 lei. Instanța de apel a constatat că, în mod corect, prima instanță a reținut îndreptățirea reclamanților la restituirea în natură a terenului în suprafață de 125 mp.

Din această suprafață de teren, 39,7 m .p. reprezintă terenul atribuit prin compensare numitului G.I., în baza dispoziției nr. 1697 din 4 iulie 2003, teren cu privire la care sunt incidente, însă, dispozițiile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, putând fi restituit în natură, iar restul reprezintă teren liber, neafectat de utilități. În ceea ce privește suprafața de 39 m .p. teren, instanța de apel a reținut că soluția primei instanțe este nu doar greșită, ci și în contradicție cu considerentele hotărârii. Astfel, deși prima instanță a constatat că nu s-a dovedit cine a edificat construcția și dacă a existat autorizație de construire, a reținut incidența dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Dispozițiile legale menționate reglementează situația construcțiilor autorizate, dar, în cauză, așa cum rezultă și din adresa nr. 26565 din 28 august 2007, emisă de Primăria municipiului Târgu Jiu la solicitarea instanței de apel, construcția nu s-a edificat în baza unei autorizații de construire, situație în care terenul trebuie restituit în natură. A mai reținut instanța de apel, că și critica vizând neacordarea cheltuielilor de judecată este întemeiată, deoarece reclamanții au făcut dovada, în fața instanței de apel, că au efectuat cheltuieli de judecată în cuantum de 1027,3 lei, din care 427,3 lei reprezintă cheltuieli de transport. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Primarul municipiului Târgu Jiu.

Invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, recurenții au arătat că decizia este nelegală, deoarece interpretarea per a contrario a art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, raportat la prevederile art. 10 alin. (3) din lege, duce la concluzia că nu se restituie terenul ocupat de construcții edificate fără autorizație înainte de 1 ianuarie 1990. Construcția nu este demontabilă, pentru că are fundație și zidărie din cărămidă, iar terenul aferent nu poate fi restituit în natură, pentru că asigură accesul la clădire. Recurenții au mai arătat că, potrivit raportului de expertiză întocmit de ing. G.M., terenul în suprafață de 164,3 m .p. este afectat de proprietatea lui G.I.

( 39,7 m .p.), atribuită prin dispoziția nr. 1697 din 4 iulie 2003, de clădirea în suprafață de 39 m .p. și terenul în suprafață de 85,6 m .p., aferent clădirii și pe care se realizează accesul la aceasta. Era necesar a se rezerva o suprafață aferentă construcției în suprafață de 39 m .p., pentru o normală utilizare și funcționare a acesteia, inclusiv o alee cu lățimea de 1 m care să asigure accesul în str. 22 Decembrie 1989. Mai mult, construcția este închiriată unor terțe persoane, în baza contractelor de închiriere încheiate în mod legal. Au mai arătat recurenții, că reclamanții au depus notificarea prin care au solicitat despăgubiri la Prefectura județului Gorj, care a înaintat-o primăriei abia în septembrie 2005. Recurenții au considerat că expertul trebuia să refacă planul Anexa 2 la raportul de expertiză în funcție de planul de situație anexă la dispoziția nr. 4763/2006, dar demersul a rămas fără rezultate.

Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, dar nu sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare. În cauză, imobilul în discuție a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 92/1950, aspect pe care nici una dintre părți nu îl contestă. În această situație, regimul juridic al imobilului este reglementat de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent atunci când pe tren s-au edificat construcții noi, autorizate, iar potrivit art. 10 alin. (3) din lege, se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum și construcții ușoare sau demontabile.

Interpretarea per a contraria a art. 10 alin. (2), coroborată cu art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 nu duce la concluzia că terenurile pe care au fost edificate construcții fără autorizație înainte de 1 ianuarie 1990 nu se restituie, așa cum pretind recurenții. În realitate, art. 10 alin. (2) din lege stabilește un principiu, și anume acela că nu se restituie terenurile pe care se află construcții noi, edificate în baza unor autorizații legale, iar art. 10 alin. (3) reglementează cazuri particulare, care se referă la restituirea în natură a terenurilor pe care se află construcții neautorizate, edificate chiar și după data de 1 ianuarie 1990, precum și construcții ușoare sau demontabile.

Că interpretarea coroborată, directă sau per a contrario , a celor două texte de lege trebuie făcută în sensul că se restituie în natură terenurile pe care se află construcții ridicate fără autorizație legală înainte sau după 1 ianuarie 1990 o dovedesc și reglementările din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007. Astfel, pct. 10.4 din Normele metodologice prevede că dispoziția din art. 10 alin. (3) din legea specială instituie obligativitatea restituirii în natură a terenurilor, în ipoteza în care pe acestea se află edificate ilegal fie construcții, indiferent de destinația acestora, fie construcții ușoare sau demontabile, fără a distinge după cum acestea au fost edificate înainte sau după 1 ianuarie 1990. Prin urmare, în mod corect a constatat curtea de apel că terenul pe care se află construcția în suprafață de 39 m .p.

trebuie restituit în natură, deoarece aceasta a fost edificată fără autorizație. Soluția legală fiind aceea a restituirii în natură a acestei suprafețe de teren, critica referitoare la faptul că era necesar a se rezerva o suprafață aferentă construcției pentru o normală utilizare și funcționare a acesteia, inclusiv o alee cu lățimea de 1 m care să asigure accesul în str. 22 Decembrie 1989, nu este întemeiată. Nici faptul că imobilul construcție este închiriat în baza unor contracte de închiriere legal încheiate nu reprezintă un impediment la restituire, deoarece, în această situație sunt aplicabile dispozițiile art. 13 din Legea nr. 10/2001, republicată. În ceea ce privește suprafața de teren de 164,3 m .p., atribuită în compensare numitului G.I.

prin dispoziția nr. 1697 din 4 iulie 2003, se constată că, potrivit art. 9 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini, iar potrivit art. 18 lit. c din lege, măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent, numai dacă imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor legale. Or, numitul G.I. nu deține imobilul în baza unui act de înstrăinare, ci ca urmare a măsurilor compensatorii dispuse de primărie în baza Legii nr. 10/2001, după data la care recurenții - reclamanți au transmis notificarea Primăriei municipiului Târgu Jiu. Nici faptul că, inițial, prin notificare, reclamanții au solicitat despăgubiri bănești și au sesizat prefectura, nu reprezintă un argument pentru respingerea cererii de restituire în natură a diferenței de teren din suprafața avută în proprietate de autorul reclamanților.

Astfel, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 instituie principiul restituirii în natură, iar alin. (2) al aceluiași articol dă posibilitatea fostului proprietar sau moștenitorilor acestora să aleagă între diferite categorii de măsuri reparatorii doar în situația în care restituirea în natură nu mai este posibilă, potrivit legii. De altfel, chiar primarul, soluționând notificarea, a dispus restituirea în natură a unei porțiuni de teren, fără a lua în considerare că, inițial s-au solicitat doar despăgubiri bănești. Pentru aceleași rațiuni, nu prezintă relevanță nici faptul că inițial a fost sesizată prefectura, deoarece măsurile reparatorii se aplică conform legii, indiferent de persoana juridică inițial notificată.

Cât privește faptul că demersul privind refacerea planului Anexa 2 la raportul de expertiză în funcție de planul de situație anexă la dispoziția nr. 4763/2006 a rămas fără rezultat, nici această susținere nu este fondată. La instanța de fond, la termenul din 8 decembrie 2006, Municipiul Târgu Jiu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, care vizau tocmai refacerea planului anexă, obiecțiuni încuviințate de instanță și la care expertul a răspuns. La termenul următor depunerii la dosar a răspunsului expertului, reprezentantul pârâtei a declarat că nu formulează alte obiecțiuni. Față de cele expuse mai sus și în temeiul art. 312 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul declarat s-a respins ca nefondat.

Față de dispozițiile art. 274 din Codul de procedură civilă, recurenții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată către intimați, reprezentând onorariu avocat.