ÎCCJ, decizie (scj.ro #86694)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #86694) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Imobil preluat în mod abuziv de stat în
baza Decretului nr. 92/1950. Contestație împotriva dispoziției emisă de primar
prin care se acordă măsuri reparatorii pentru o suprafață de teren pe care se
află o construcție ridicată fără autorizație. Restituirea în natură a
suprafeței de teren.
Cuprins pe materii.
Drept civil. Drept de proprietate. Imobil preluat în mod abuziv de stat în baza
Decretului nr. 92/1950. Contestație împotriva dispoziției emisă de primar prin
care se acordă măsuri reparatorii pentru o suprafață de teren pe care se află o
construcție ridicată fără autorizație. Restituirea în natură a suprafeței de
teren.
Index alfabetic
.
Drept civil.
-
masuri reparatorii
-
restituire în natură
-
construcție ridicată fără autorizație.
Legea nr. 10/2001: art.10, art. 21
Art. 10 alin. (2)
din Legea nr.10/2001 stabilește un
principiu, și anume acela că nu se restituie terenurile pe
care
se află construcții noi, edificate în baza unor
autorizații
legale, iar art.
10 alin. (3) reglementează cazuri
particulare, care
se referă la restituirea în natură a terenurilor pe
care se află construcții neautorizate, edificate chiar și după data
de 1
ianuarie 1990, precum și construcții
ușoare sau demontabile.
Că interpretarea coroborată,
directă sau per a contrario, a
celor două texte de lege trebuie făcută în
sensul că se restituie în natură terenurile pe care se află construcții
ridicate fără autorizație legală înainte sau după 1 ianuarie 1990 o
dovedesc și reglementările
din Normele metodologice de
aplicare unitară a Legii nr. 10/2001,
aprobate prin H.G. nr. 250/2007
.
Î.C.C.J, Secția civilă și de
proprietate intelectuală, decizia nr. 3985 din 25 martie 2009.
Prin sentința nr. 762 din 22 decembrie
2006, Tribunalul Gorj - Secția civilă a admis în parte contestația precizată,
formulată
de D.A.J.I. și
S.R.V.G. în contradictoriu cu
Municipiul Târgu Jiu, prin Primarul municipiului Târgu Jiu.
A modificat în parte art. 1 din
dispoziția nr. 3976 din 3
august 2006, emisă de Primarul municipiului
Târgu
Jiu,
modificată prin dispoziția nr. 4763 din 4 octombrie 2006,
emisă de același primar, în sensul că restituie în
natură
reclamanților
893 m
.p. teren, în loc de 768
mp. teren.
A modificat în parte și art. 2
din aceeași dispoziție, în
sensul că a propus acordarea de
despăgubiri reclamanților
pentru terenul în suprafață de
39 m
.p. în loc de
164,3 m
.p.,
situat
în
Târgu
Jiu, în condițiile Legii nr.
247/2005, Titlul
VII, teren ocupat de construcție. A
menținut
restul dispozițiilor din dispoziția nr. 3976 din 3
august 2006,
modificată prin dispoziția nr. 4763 din 4 octombrie 2006.
Pentru a hotărî astfel,
tribunalul a reținut că reclamanții
sunt moștenitorii
J.C., care a fost proprietara
unui teren în suprafață de 932
mp., situat în municipiul
Târgu
Jiu,
împreună cu corpul cel mic de case
.
Imobilul a fost preluat abuziv de stat, în baza
Decretului
nr. 92/1950.
Prin dispoziția nr. 3976 din 3
august 2006, Primarul
municipiului
Târgu
Jiu a restituit în natură reclamanților terenul
în
suprafață de
592,30 m
.p.
și construcțiile în suprafață de
251,445 m
.p.
și a propus acordarea de despăgubiri pentru
terenul în suprafață
de
340 m
.p.,
reținând că acest teren este afectat de o construcție și o proprietate
particulară.
Prin dispoziția nr. 4763 din 4 octombrie
2006 s-a
modificat dispoziția nr. 3976 din 3
august 2006, în sensul că
suprafața
de teren restituită în natură este de
768 m
.p., iar
suprafața de teren pentru care s-au stabilit măsuri reparatorii
este de
164,3 m
.p. Cu privire la terenul nerestituit în
natură, s-a motivat că era necesar a se rezerva o suprafață aferentă
construcției
pentru normala funcționare și utilizare a
acesteia,
inclusiv o alee de
1 m
care să asigure accesul în str.
22 Decembrie 1989.
A mai reținut
tribunalul, că reclamanții au făcut dovada
că terenul în
suprafață de
932 m
.p.
a fost preluat abuziv de
stat, fiind aplicabile dispozițiile
art. 1 din Legea nr. 10/2001
și că sunt îndreptățiți la
restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, pentru suprafața de
39 m
.p. teren, ocupat de o
construcție cu destinația de locuință socială, fiind incidente
dispozițiile art.
10 pct. 2 din legea specială.
Susținerile pârâtului și
constatările expertului că terenul
nu poate fi restituit
în natură au fost înlăturate, tribunalul
reținând că, deși suprafețele de teren
afectate servituților
legale și altor
amenajări de utilitate publică își găsesc regimul
juridic în art. 10 alin. (2) din Legea nr.
10/2001, în cauză nu
este necesar
accesul chiriașilor și a utilajelor de intervenție
din str. 22 Decembrie 1989, pentru că mai există
o cale de
acces din str. Șiretului,
accesul putându-se realiza pe această
cale chiar și cu autovehicule de
intervenție.
Tribunalul a mai reținut că este fără
relevanță și nu
poate constitui impediment
legal la restituirea în natură a
suprafeței
de
53 m
.p.
din terenul în litigiu și nu a suprafeței
de 39,7 mp., menționată în
raportul de expertiză, ce a fost atribuită prin compensare numitului G.I., pentru
că, potrivit art. 9 din Legea nr. 10/2001,
imobilele preluate în
mod abuziv,
indiferent în posesia cui se află în prezent, se
restituie în natură în starea în care se aflau la data cererii de
restituire și libere de orice sarcini,
înstrăinarea imobilelor până la soluționarea procedurii administrative și
judiciare
fiind interzisă, sub
sancțiunea nulității absolute, conform art.
21 alin. (5) din lege.
Prin decizia nr. 756 din 13
septembrie 2007, Curtea de
Apel Craiova, Secția civilă a
respins apelul declarat de
Municipiul
Târgu
Jiu, prin primar.
A admis apelul declarat de reclamanți
împotriva sentinței, pe care a
schimbat-o, în sensul că a admis contestația
precizată.
A modificat dispoziția nr. 3976
din 3 august 2006,
modificată prin dispoziția nr. 4763 din
4 octombrie 2006,
emisă de Primarul municipiului Târgu
Jiu astfel:
A dispus restituirea
în natură către reclamanți a întregii
suprafețe de
932 m
.p. teren, situată în
Târgu Jiu
.
A înlăturat mențiunile dispoziției cu privire la
despăgubiri, obligând pârâtul și la plata sumei
de 427,3 lei
cheltuieli de judecată
efectuate la fond de către reclamanți.
A
menținut restul dispozițiilor.
A obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată
efectuate în apel, în sumă de 1000 lei.
Instanța de apel a
constatat că, în mod corect, prima
instanță a reținut
îndreptățirea reclamanților la restituirea în
natură a terenului în suprafață de
125 mp. Din această
suprafață de teren,
39,7 m
.p. reprezintă terenul
atribuit prin
compensare numitului
G.I., în baza dispoziției nr.
1697
din 4 iulie 2003, teren cu privire la care sunt incidente,
însă, dispozițiile art. 21 alin. (5) din Legea nr.
10/2001, putând
fi restituit în
natură, iar restul reprezintă teren liber, neafectat
de utilități.
În ceea ce privește
suprafața de
39 m
.p.
teren, instanța
de apel a reținut că soluția primei instanțe este nu doar
greșită, ci și în contradicție cu considerentele
hotărârii.
Astfel, deși prima instanță a
constatat că nu s-a dovedit cine a edificat construcția și dacă a existat
autorizație de construire, a reținut incidența dispozițiilor art. 10 alin. (2)
din
Legea
nr. 10/2001.
Dispozițiile legale menționate
reglementează situația
construcțiilor autorizate, dar, în
cauză, așa cum rezultă și din adresa nr. 26565 din 28 august 2007, emisă de
Primăria
municipiului Târgu Jiu la solicitarea instanței de apel, construcția nu
s-a edificat în baza unei autorizații de
construire,
situație în care terenul trebuie restituit în natură.
A mai reținut instanța de apel, că
și critica vizând
neacordarea cheltuielilor de judecată este întemeiată,
deoarece reclamanții au făcut dovada, în fața instanței de apel, că au efectuat
cheltuieli de judecată în cuantum de 1027,3 lei, din care 427,3 lei reprezintă
cheltuieli de transport.
Împotriva acestei decizii au
declarat
recurs Primarul
municipiului Târgu Jiu.
Invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul de
procedură civilă, recurenții au arătat că decizia
este nelegală,
deoarece interpretarea
per a contrario
a art. 10 alin. (2) din Legea
nr. 10/2001, raportat la prevederile art. 10
alin. (3) din lege,
duce la concluzia că nu se restituie terenul ocupat
de construcții edificate fără autorizație înainte de 1 ianuarie 1990.
Construcția nu este demontabilă, pentru că are
fundație și zidărie din cărămidă, iar terenul aferent nu poate
fi restituit în natură, pentru că asigură accesul
la clădire.
Recurenții au mai arătat că, potrivit
raportului de
expertiză
întocmit de ing. G.M.,
terenul în
suprafață de
164,3 m
.p. este afectat de
proprietatea lui
G.I. (
39,7 m
.p.), atribuită prin
dispoziția nr. 1697
din 4 iulie 2003, de clădirea în suprafață de
39 m
.p. și terenul
în
suprafață de
85,6 m
.p.,
aferent clădirii și pe care se realizează accesul la aceasta.
Era necesar a se rezerva o suprafață aferentă
construcției în suprafață de
39
m
.p., pentru o normală
utilizare
și funcționare a acesteia, inclusiv o alee cu lățimea
de
1 m
care să asigure accesul în
str. 22 Decembrie 1989.
Mai mult,
construcția este închiriată unor terțe persoane, în
baza contractelor de închiriere încheiate în mod
legal.
Au mai arătat recurenții, că reclamanții au depus
notificarea prin care au solicitat despăgubiri la
Prefectura
județului Gorj, care a
înaintat-o primăriei abia în septembrie
2005.
Recurenții au considerat că
expertul trebuia să refacă
planul Anexa 2 la raportul de
expertiză în funcție de planul
de situație anexă la dispoziția
nr. 4763/2006, dar demersul a
rămas fără rezultate.
Criticile formulate permit
încadrarea recursului în
dispozițiile
art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, dar
nu
sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
În cauză, imobilul în discuție a
fost preluat de stat în
baza Decretului nr. 92/1950, aspect pe
care nici una dintre
părți nu îl contestă.
În această situație, regimul
juridic al imobilului este reglementat de dispozițiile art. 10 din Legea nr.
10/2001.
Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea
nr. 10/2001,
republicată, măsurile
reparatorii se stabilesc prin echivalent
atunci când pe
tren s-au
edificat construcții noi, autorizate,
iar potrivit art. 10 alin. (3) din
lege, se restituie în natură
terenurile pe
care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după data de 1
ianuarie 1990, precum și
construcții ușoare sau demontabile.
Interpretarea per a
contraria
a art. 10 alin. (2), coroborată
cu art. 10
alin. (3) din Legea nr. 10/2001 nu duce la concluzia
că terenurile pe
care au fost edificate construcții fără
autorizație
înainte de 1 ianuarie 1990 nu se restituie, așa cum
pretind recurenții.
În realitate, art.
10 alin. (2) din lege stabilește un
principiu, și anume acela că nu se
restituie terenurile pe care
se află construcții noi,
edificate în baza unor autorizații
legale, iar art. 10 alin. (3) reglementează cazuri particulare, care
se
referă la restituirea în natură a terenurilor pe care se află
construcții neautorizate, edificate chiar și după data de 1
ianuarie 1990, precum și construcții ușoare sau
demontabile.
Că interpretarea
coroborată, directă sau per a contrario
,
a
celor două texte de
lege trebuie făcută în sensul că se restituie în natură terenurile pe care
se află construcții ridicate fără autorizație legală înainte sau după 1
ianuarie 1990 o dovedesc
și reglementările din
Normele metodologice de aplicare unitară
a Legii nr. 10/2001,
aprobate
prin H.G. nr. 250/2007.
Astfel, pct. 10.4 din Normele
metodologice prevede că
dispoziția din art. 10 alin. (3) din
legea specială instituie obligativitatea restituirii în natură a terenurilor,
în ipoteza în
care pe acestea se află edificate ilegal fie construcții,
indiferent de destinația acestora, fie
construcții ușoare sau
demontabile, fără a distinge după cum acestea au
fost edificate înainte sau după 1 ianuarie 1990.
Prin urmare, în mod corect a
constatat curtea de apel
că terenul pe care se află construcția
în suprafață de
39 m
.p.
trebuie
restituit în natură, deoarece aceasta a fost edificată fără autorizație.
Soluția legală fiind
aceea a restituirii în natură a acestei
suprafețe de teren,
critica referitoare la faptul că era necesar
a se rezerva o suprafață aferentă
construcției pentru o
normală utilizare și
funcționare a acesteia, inclusiv o alee cu
lățimea de
1 m
care să asigure accesul în str. 22 Decembrie
1989, nu este întemeiată.
Nici faptul că
imobilul construcție este închiriat în baza
unor contracte de
închiriere legal încheiate nu reprezintă un
impediment la
restituire, deoarece, în această situație sunt
aplicabile
dispozițiile
art. 13 din Legea nr. 10/2001, republicată.
În ceea ce privește suprafața de
teren de
164,3 m
.p.,
atribuită
în compensare numitului G.I. prin
dispoziția
nr. 1697 din 4 iulie 2003, se constată că, potrivit
art. 9 din Legea nr.
10/2001, imobilele preluate în mod
abuziv,
indiferent în posesia cui se află, se restituie în natură
în starea în care se află la data cererii de
restituire și libere de
orice
sarcini, iar potrivit art. 18 lit. c din lege, măsurile
reparatorii se stabilesc
numai în echivalent, numai dacă
imobilul a
fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor legale.
Or, numitul G.I. nu
deține imobilul în baza
unui act de înstrăinare, ci ca urmare a măsurilor
compensatorii dispuse de primărie în baza Legii nr.
10/2001,
după data la care recurenții - reclamanți au transmis
notificarea Primăriei municipiului Târgu Jiu.
Nici faptul că,
inițial, prin notificare, reclamanții au
solicitat despăgubiri
bănești și au sesizat prefectura, nu
reprezintă un argument pentru respingerea
cererii de
restituire în natură a diferenței
de teren din suprafața avută în
proprietate de autorul reclamanților.
Astfel, art. 7 alin.
(1) din Legea nr. 10/2001 instituie
principiul
restituirii în natură, iar alin. (2) al aceluiași articol dă
posibilitatea
fostului proprietar sau moștenitorilor acestora
să aleagă între diferite categorii de măsuri reparatorii doar în
situația
în care restituirea în natură nu mai este posibilă, potrivit legii.
De altfel, chiar primarul, soluționând
notificarea, a
dispus restituirea în natură
a unei porțiuni de teren, fără a lua
în considerare că, inițial s-au
solicitat doar despăgubiri bănești.
Pentru aceleași
rațiuni, nu prezintă relevanță nici faptul
că inițial a fost sesizată prefectura,
deoarece măsurile
reparatorii se aplică
conform legii, indiferent de persoana
juridică inițial notificată.
Cât privește faptul că demersul privind refacerea
planului Anexa 2 la raportul de expertiză în
funcție de planul
de situație anexă
la dispoziția nr. 4763/2006 a rămas fără
rezultat, nici această susținere nu este fondată.
La instanța de fond, la termenul
din 8 decembrie 2006,
Municipiul Târgu Jiu a formulat obiecțiuni la raportul de
expertiză, care vizau
tocmai refacerea planului anexă, obiecțiuni
încuviințate de
instanță și la care expertul a răspuns.
La termenul următor
depunerii la dosar a răspunsului
expertului,
reprezentantul pârâtei a declarat că nu formulează
alte obiecțiuni.
Față de cele expuse
mai sus și în temeiul art. 312 alin. (1)
din Codul de procedură civilă, recursul
declarat s-a respins ca nefondat.
Față de dispozițiile art. 274 din Codul de
procedură civilă, recurenții au fost obligați la plata cheltuielilor de
judecată către intimați, reprezentând onorariu
avocat.