ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 955/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București , Secția a IV - a civilă, la data de 03 decembrie 2008, reclamanta K.M.R. , în contradictoriu cu pârâtul municipiul București prin primar general, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună restituirea imobilului situat în București, str. Avrig, sector 2, ce a aparținut autorilor săi. La data de 21 ianuarie 2009, reclamanta a formulat cerere completatoare prin care a solicitat instanței ca, în cazul în care nu va fi posibilă restituirea în natură a imobilului menționat în acțiunea introductivă, să se pronunțe o hotărâre prin care să îi fie acordate despăgubiri în cuantumul stabilit de instanță la valoarea de circulație a pieței imobiliare.

Reclamanta a depus la dosar cerere precizatoare la termenul din data de 04 martie 2009, prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului sau pronunțarea unei hotărâri prin care să se propună acordarea de măsuri reparatorii, în situația în care restituirea în natură nu mai este posibilă, dar pentru cota de 1/7 din imobilul compus din teren în suprafață de 1775 mp și construcție formată din două corpuri de clădire, situat în București, str. Avrig, așa cum este menționat și în procesul verbal de carte funciară nr. 199772/1940 din 17 septembrie 1940. Prin sentința civilă nr. 1608 din 5 noiembrie 2010, Tribunalul București – Secția a IV-a civilă a admis în parte cererea reclamantei, astfel cum a fost precizată; a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri acordate în condițiile Legii nr. 247/2005 către reclamanta K.M.R.

pentru cota indiviza de 1/7 din imobilul situat în București, str. Avrig, sector 2, compus din teren in suprafața de 1.140 mp astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză topo efectuat de expert E.B. și construcția situata pe acest teren, astfel cum a fost identificată prin raportul de expertiză construcții efectuat de expert M.O. Pentru a adopta această soluție, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente: Prin notificarea nr. 1029/2001 formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, s-a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în București, str. Avrig, sector 2, compus din teren și construcție.

Numiții D . Ș . J . , D . Ș . A . , D . Ș . N . , D . Ș . D . , A . O . O . N . (născută D . ), R . N . Ș . E . (născuta D . ) și E . Ș . Ș . M . au dobândit imobilul situat in București, str. Avrig, sector 1 prin moștenire de la tatăl lor, D . Ș . decedat la data de 8 februarie 1937, care la rândul său deținea imobilul în baza contractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 09 aprilie 1938 și autentificat sub nr. 14146/1938.

Imobilul, compus din teren în suprafață de 1.775 mp și două corpuri de clădire, a fost împărțit în cote egale de 1/7 potrivit procesului verbal de carte funciara nr. 19772/1940 din data de 17 septembrie 1940. În ceea ce privește calitatea reclamantei de persoană îndreptățită, tribunalul a reținut că la data de 09 august 1971, D . N . a decedat, lăsând ca moștenitor pe reclamanta K . M . R . , în calitate de fiică, așa cum a rezultat din certificatul de moștenitor nr. 329/1976 eliberat de Notariatul de Stat al Raionului Lenin, în dosarul nr. 329/1976. Din adresa Direcției de evidență imobiliară și cadastrală nr. 828495/6750 din 05 iunie 2009 a rezultat că în cartea funciară din anul 1940 a fost înscris cu procesul verbal nr. 19772/1940, imobilul cu adresele str. Avrig, colț cu str. Chiristigiilor.

Acest imobil a fost consemnat în evidențele cadastrale ale orașului București din anul 1986 pe adresele str. Avrig, str. Chiristigiilor , sector 2. Referitor la imobilul cu adresa str. Avrig, sector 2 a rezultat că în conformitate cu prevederile Decretului nr. 303/1948 pentru naționalizarea industriei cinematografice și reglementarea comerțului cu produse cinematografice publicat în M. Of. nr. 256 din 03 noiembrie 1948, cinematograful din str. Avrig a fost naționalizat.

Ulterior, acest imobil s-a transmis de la Întreprinderea cinematografică de stat a orașului București, în administrarea teatrului Nottara sala de spectacole și gradina Donca Simo, conform deciziei 3021 din 30 septembrie 1963. Potrivit raportului de expertiză topografică întocmit în cauză de expert B . E . , s-a procedat la identificarea terenului ce face obiectul notificării și s-a constatat că suprafața imobilului situat în București, str. Avrig, sector 2 este de 1.140 mp, suprafața imobilului situat în București, str. Chiristigiilor este de 215 mp, iar suprafața imobilului situat în str. Chiristigiilor este de 270 mp. S-a stabilit faptul că terenul este ocupat de construcția supraterană Corpul 1 „din dreapta” cu S+P+E nivele cu suprafața de 1.007,1 mp, suprafața neconstruită de 137,5 mp are o canalizare cu cele trei capace de vizitare reprezentate pe planul cadastral sc.1:500.

Prin urmare, conform raportului de expertiză topografie suprafața de 1775 mp înscrisă în procesul verbal nr. 19772/1940 din 17 septembrie 1940 reprezintă în prezent trei imobile. Din adresa Direcției patrimoniu din cadrul Primăriei municipiului București nr. 929077/8002 din 12 octombrie 2010 a rezultat că imobilul notificat și identificat potrivit raportului de expertiză topografică întocmit în cauză de expert B.E. reprezintă imobilul înscris în evidențele cadastrale ale orașului București din anul 1986 pe adresa str. Avrig, sector 2, cu suprafața de 1.144 mp teren din care construcții în suprafață de 1.084 mp, categoria de folosință depozite, proprietate de stat cu posesor de parcelă la data întocmirii evidențelor teatrul Nottara.

Conform raportului de expertiză construcții efectuat de expert M.O. , pe terenul notificat există o clădire veche, denumită C1, subsol, parter și etaj din zidărie de cărămidă. Această clădire este utilizată în prezent de teatrul Nottara ca atelier de tâmplărie și croitorie iar partea din terasă este destinată spectacolelor de teatru. Suprafața ocupată de clădiri este de 1.007,1 mp. Tribunalul a reținut că în cauză nu se poate dispune restituirea în natură a imobilului, terenul fiind ocupat de clădirea C1 utilizată în prezent de teatrul Nottara, iar parte din teren neconstruită fiind ocupată de rețele edilitare.

Pentru construcția edificată pe terenul notificat tribunalul a apreciat că nu s-a dovedit identitatea dintre aceasta și cea descrisă în procesul verbal, ipoteza restituirii în natură a construcțiilor nedemolate sau demolate parțial și a terenului liber având scopul de a limita restituirea în natură numai la acele suprafețe de teren care nu sunt ocupate de noi construcții ori nu sunt afectate servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților. Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta K.M.R. iar prin decizia civilă nr. 234-A din data de 28 mai 2012 a Curții de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a fost respinsă, ca nefondată, calea de atac.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Atât la fond, cât și la apel s-au administrat probe pentru corecta stabilire a situației de fapt. Din expertiza efectuată în fața instanței de fond, dar și cea de la apel, rezultă că cele „trei cămine”, construcție și teren în litigiu, fac parte integrantă din imobil și deservesc funcționarea acestuia, iar pe unul din ele este montată conducta de alimentare cu apă. Or, este cert, reține instanța, că imobilul ce se cere a fi retrocedat în natură este afectat de utilități, ceea ce implică incidența art. 10 al in . ( 2 ) din Legea nr. 10/2001 în sensul că, nu se pot acorda decât măsuri reparatorii. Împotriva menționatei decizii a declarat recurs reclamanta K.M.R.

în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., solicitând modificarea în tot a deciziei atacate, admiterea apelului reclamantei și schimbarea în tot a sentinței instanței de fond în sensul admiterii acțiunii și dispunerii restituirii în natură a cotei de 1/7 din imobilul în litigiu. În dezvoltarea criticilor de recurs formulate, reclamanta a invocat, în esență, încălcarea art. 10 din Legea nr. 10/2001 și a normelor metotologice de aplicare unitară a legii în temeiul cărora ar fi trebuit să se dispună restituirea în natură a cotei de 1/7 din imobilul solicitat. În opinia recurentei reclamante hotărârea atacată cuprinde motive străine de natura pricinii motivat de faptul că instanța de apel a considerat în mod nelegal că gurile de vizitare sunt de utilitate publică deși rapoartele de expertiă arată contrariul.

Astfel, susține recurenta, instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecații, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, respectiv dispozițiile Legii nr. 10/2001 privind imobilele care pot fi restituite în natură și ale Normelor metodologice de aplicare unitară a legii. Sub acest aspect recurenta reclamantă a arătat că probatoriul administrat în cauză, atât în fața instanței de fond cât și în fața instanței de apel, este de natura a demonstra faptul că imobilul solicitat nu este afectat de amenajări sau utilități de interes public, putând fi restituit în natura în temeiul Legii nr. 10/2001 moștenitorilor foștilor proprietari. Recursul este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce succed: Reformarea unei hotărâri în recurs se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., nu și pentru motive de netemeinicie. Așadar, instanța de recurs nu are competența de a cenzura situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată și de a reevalua în acest scop probele, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situația de fapt pe care aceasta o constată. De aceea, la situația de fapt deja stabilită, urmează a fi analizate din perspectiva disp. art. 304 pct. 9 C. proc. civ. , susținerile recurentei reclamante privind încălcarea de către instanța de apel a prevederilor art. 10 din Legea nr. 10/2001, față de principiul restituirii în natură a imobilelor prevăzut de acest act normativ.

Sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului solicitat, instanța de apel, coroborând întregul material probator administrat a constatat că nu poate fi restituit în natură întrucât „cele trei cămine”, construcție și teren în litigiu fac parte integrantă din imobil și deservesc funcționarea acestuia, iar pe unul dintre ele este montată conducta de alimentare cu apă. Având în vedere aceste considerente, instanța de apel a constatat că în mod corect prima instanță a dispus acordarea de măsuri reparatorii, respingând solicitarea reclamantei de restituire în natură. Analizând criticile formulate de reclamantă prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că, la situația de fapt pe deplin stabilită, instanța de apel a făcut o corectă interpretare și aplicare a prevederilor art. 10 din Legea nr. 10/2001 și ale pct. 10 din normele metodologice de aplicare unitară a legii.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent. Alin. (2) reglementează situația terenurilor pe care au fost edificate construcții noi, autorizate, prevăzând restituirea în natură către persoana îndreptățită a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent. Iar alin. (3) dispune restituirea în natură a terenurilor pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum și construcții ușoare și demontabile.

Așa cum în mod corect susține recurenta reclamantă, Legea nr. 10/2001 consacră prin art. 1 alin. (1), art. 7 și art. 9, principiul prevalenței restituirii în natură a imobilelor pentru care s-au depus notificări și numai în cazul în care această măsură nu este posibilă sau este expres înlăturată de la aplicare, prevede acordarea celorlalte măsuri reparatorii. Însă, principiul prevalenței restituirii în natură a imobilelor ce fac obiectul Legii nr. 10/2001 nu poate fi interpretat în sensul că orice suprafață de teren liberă de construcții trebuie restituită în natură. Chiar Legea nr. 10/2001 instituie anumite excepții prin care limitează aplicarea principiului restituirii în natură, în acest sens fiind și dispozițiile art. 10, mai sus enunțate, care prevăd situațiile în care restituirea se dispune prin măsuri reparatorii în echivalent.

Față de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001 și a normelor metodologice de punere în aplicare a acestor prevederi, este necesar să se facă distincția între noțiunile de „teren liber” și „teren liber ce poate fi restituit în natură”, știut fiind că posibilitatea restituirii în natură a terenului liber este subordonată afectațiunii sale. Legea are în vedere restituirea în natură a suprafețelor care nu sunt supuse niciunei afectațiuni, respectiv construcții terestre noi autorizate, căi de acces, amenajări subterane sau care sunt necesare accesului ori utilizării normale a amenajărilor, precum și spații verzi ce reprezintă o amenajare de utilitate publică, ce are în vedere nevoile comunității.

Or, în speță, instanța de apel nu a identificat, în baza probelor de la dosar, suprafețe de teren ce pot fi restituite în natură, întrucât ar fi libere în sensul Legii nr. 10/2001. Astfel, s-a constatat că suprafețele de teren a cărei restituire în natură se solicită sunt afectate de amenajări în accepțiunea legii speciale și întregul imobil constituie un ansamblu funcțional, motiv pentru care în mod corect, cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001 s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru întreg imobilul solicitat . Drept urmare, sunt nefondate și nu pot fi reținute criticile formulate de recurenta reclamantă privind încălcarea prevederilor art. 10 din Legea nr. 10/2001.

Se constată, totodată că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. a fost indicat de recurentă numai formal întrucât aceasta nu a dezvoltatat nicio critică ce poate fi circumscrisă ipotezelor pe care acest motiv le reglementează. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. reglementează situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii și vizează nemotivarea unei hotărâri judecătorești. Motivarea hotărârii înseamnă că aceasta trebuie să cuprindă în considerentele sale motivele de fapt și de drept care au condus la soluția pronunțată, care au legătură directă cu aceasta și susțin decizia adoptată.

Or, în cauză nu se verifică niciuna din ipotezele prevăzute de acest text legal motivat de împrejurarea că instanța de apel a argumentat care sunt considerentele de fapt și de drept avute în vedere la pronunțarea soluției. De asemenea nu se pot reține nici elemente de contrarietate sau străine de natura pricinii. Prin urmare, este nefondată critica formulată de recurenta reclamantă în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., acest motiv de recurs nefiind aplicabil în speță. Recurenta reclamantă a invocat și motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., arătând că instanța de apel a interpretat în mod eronat probatoriul administrat în cauză, atât în fața instanței de fond cât și în fața instanței de apel, probatoriu ce în opinia acesteia demonstrează faptul că imobilul solicitat nu este afectat de amenajări sau utilități de interes public.

Însă, această critică nu poate fi încadrată în prevederile legale enunțate, deoarece ipoteza reglementată de pct. 8 al art. 304 C. proc. civ. se referă la interpretarea greșită a actului dedus judecății, iar nu a probelor administrate. Pentru argumentele ce preced și în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta K.M.R. împotriva deciziei nr. 234-A din data de 28 mai 2012 a Curții de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2013.