ÎCCJ, Decizia nr. 3340/2005

14. Conflict de competență. Investirea cu formulă executorie a sentinței prin care s-a admis acțiunea în anulare a unei hotărâri arbitrale Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Executarea silită. Titlul executoriu Index alfabetic: - executarea silită - investirea cu formulă executorie - prima instanță - titlul executoriu Competența de a investi cu formulă executorie sentința curții de apel pronunțată în fond, în urma admiterii acțiunii în anularea hotărârii arbitrale, revine tribunalului , respectiv instanței de judecată care, în lipsa convenției arbitrale , ar fi fost competentă să judece litigiul în fond, în primă instanță.

(Secția comercială, decizia nr.3697 din 15 nov.2007) Tribunalul București, Secția a VI-a Comercială, prin sentința comercială nr.1315 din 2 februarie 2007, a admis excepția necompetenței materiale a tribunalului, în sensul că s-a declinat competența de soluționare a cererii privind-o pe reclamanta SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ CFR M. SA cu sediul social în București și pe pârâta SC F. SRL cu sediul social în municipiul Timișoara, jud. Timiș în favoarea Curții de Apel București , Secția a V-a Comercială. Prin sentința arbitrală nr.105/2004, pronunțată în dosarul nr.89/2004, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, a respins ca inadmisibilă cererea arbitrală formulată de SNTFM CFR M. SA, în contradictoriu cu debitoarea SC F. SRL, prin care s-a cerut obligarea pârâtei la plata prestațiilor de transport neachitate și a penalităților de întârziere facturate.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta a promovat acțiunea în anulare, și prin decizia comercială nr.151/2005, Curtea de Apel București, Secția a V-a Comercială, a admis acțiunea în anulare, a anulat sentința arbitrală și a fixat termen pentru judecarea fondului cauzei, la 5 aprilie 2005. Împotriva acestei decizii, debitoarea a declarat recurs. Acesta a fost anulat ca netimbrat, prin decizia nr.3340/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție . Procedând la judecarea fondului, conform deciziei Curții de Apel București, prin sentința comercială nr.147/2006, Curtea de Apel București, Secția a V-a Comercială, a admis acțiunea formulată de SNTFM – CFR M. SA și a obligat debitoarea SC F.SRL la plata sumei pretinse, cu titlu de despăgubiri civile.

Împotriva acestei sentințe, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a înregistrat recursul declarat de debitoare. Conform art.367 1 alin.(1) C.proc.civ., la cererea părții câștigătoare, hotărârea arbitrală se investește cu formulă executorie. Din această dispoziție legală, rezultă că legiuitorul a stabilit în sarcina instanței, doar posibilitatea de a investi cu formulă executorie sentința arbitrală prin care i s-a dat câștig de cauză, respectivului petent. În cauză, prin sentința arbitrală acțiunea promovată a fost respinsă ca inadmisibilă. Potrivit dispozițiilor art.364-366 C.proc.civ., în ipoteza în care a fost promovată o acțiune în anulare împotriva sentinței arbitrale, dacă aceasta este admisă și dacă este necesară administrarea de probe noi, instanța le administrează, după care se va pronunța în fond, ca primă instanță.

Rezultă că această instanță judecă litigiul ca instanța de fond, cum de altfel s-a și procedat în cauză, incidente fiind, în cazul solicitării investirii acestei sentințe cu formulă executorie, dispozițiile art.374 alin.(2) C.proc.civ., astfel că cererea de investire se soluționează de instanța care a pronunțat hotărârea, respectiv de Curtea de Apel București iar nu de Tribunalul București, ca instanță căreia i-ar fi revenit competența să investească sentința arbitrală. Curtea de Apel București, Secția a V-a Comercială, prin sentința comercială nr.96 din 18 aprilie 2007, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a litigiului descris anterior, în favoarea Tribunalului București, cu motivarea că sunt aplicabile dispozițiile art.2 pct.1 lit.a) C. proc.civ., prin aceea că tribunalul soluționează în fond, ca primă instanță, această cauză dedusă judecății.

Constatându-se ivit conflictul de competență, dosarul a fost trimis Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru rezolvarea lui. Este de necontestat că reclamanta, SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ CFR M. SA, a solicitat Tribunalului București, Secția Comercială, investirea cu formulă executorie a sentinței comerciale nr.147/19 septembrie 2006 pronunțată în dosarul nr.16783/2/2004, de Curtea de Apel București, Secția a V-a Comercială, precizând că această instanță s-a pronunțat pe fond. Potrivit art.374 alin.(2) C.proc.civ. investirea hotărârilor cu formulă executorie se face de prima instanță.

Așa cum s-a menționat în considerentele sentinței comerciale nr.96 din 18 aprilie 2007 a Curții de Apel București, conform art.367 1 alin.(2) C.proc.civ., încheierea de investire se dă de către instanța judecătorească prevăzută de art.342C.proc.civ., respectiv instanța de judecată, care, în lipsa convenției arbitrale, ar fi fost competentă să judece litigiul în fond, în primă instanță. Pentru aceste rațiuni juridice, apare, fără echivoc, că investirea cu formulă executorie a sentinței comerciale nr.147 din 19 septembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a V-a Comercială revine Tribunalului București, Secția a VI-a Comercială.