ÎCCJ, Decizia nr. 3340/2005

formulă executorie  a sentinței prin care s-a admis acțiunea

în anulare a unei hotărâri

arbitrale

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Executarea silită. Titlul

executoriu

Index alfabetic:

-

executarea silită

-

investirea cu formulă executorie

-

prima instanță

-

titlul executoriu

Competența de a investi  cu formulă executorie sentința

curții de apel pronunțată  în fond,  în urma

admiterii acțiunii în anularea hotărârii arbitrale, revine

tribunalului , respectiv instanței de judecată care, în lipsa

convenției arbitrale , ar fi fost  competentă  să

judece litigiul în fond, în primă instanță.

(Secția

comercială, decizia nr.3697 din 15 nov.2007)

Tribunalul

București, Secția a VI-a Comercială, prin sentința

comercială nr.1315 din 2 februarie 2007, a admis excepția

necompetenței materiale a tribunalului, în sensul că s-a declinat

competența de soluționare a cererii privind-o pe reclamanta

SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ CFR M. SA cu

sediul social în București și pe pârâta SC F. SRL cu sediul social în

municipiul Timișoara, jud. Timiș în favoarea Curții de Apel

București , Secția a V-a Comercială.

Prin sentința arbitrală nr.105/2004, pronunțată în dosarul

nr.89/2004, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă

Camera de Comerț și Industrie a României, a respins ca

inadmisibilă cererea arbitrală formulată de SNTFM CFR M. SA, în

contradictoriu cu debitoarea  SC F. SRL, prin care s-a cerut obligarea

pârâtei la plata prestațiilor de transport neachitate și a

penalităților de întârziere facturate.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta a promovat acțiunea în

anulare,  și prin decizia comercială nr.151/2005, Curtea de Apel

București, Secția a V-a Comercială, a admis acțiunea în

anulare, a anulat sentința arbitrală și a fixat termen pentru

judecarea fondului cauzei, la 5 aprilie 2005.

Împotriva acestei decizii, debitoarea a declarat recurs. Acesta a fost anulat

ca netimbrat, prin decizia nr.3340/2005 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție .

Procedând la judecarea fondului, conform deciziei Curții de Apel

București, prin sentința comercială nr.147/2006, Curtea de Apel

București, Secția a V-a Comercială, a admis acțiunea

formulată de SNTFM – CFR M. SA și a obligat debitoarea SC F.SRL la

plata sumei pretinse, cu titlu de despăgubiri civile.

Împotriva acestei sentințe, pe rolul Înaltei Curți de Casație

și Justiție, s-a înregistrat recursul  declarat de debitoare.

Conform art.367

1

alin.(1) C.proc.civ., la cererea părții

câștigătoare, hotărârea arbitrală se investește cu

formulă executorie.

Din această dispoziție legală, rezultă că legiuitorul

a stabilit în sarcina instanței, doar posibilitatea de a investi cu formulă

executorie sentința arbitrală prin care i s-a dat câștig de

cauză, respectivului petent.

În cauză, prin sentința arbitrală acțiunea promovată a

fost respinsă ca inadmisibilă.

Potrivit dispozițiilor art.364-366 C.proc.civ., în ipoteza în care a fost

promovată o acțiune în anulare împotriva sentinței arbitrale,

dacă aceasta este admisă și dacă este necesară

administrarea de probe noi, instanța le administrează, după care

se va pronunța în fond, ca primă instanță.

Rezultă că această instanță judecă litigiul ca

instanța de fond, cum de altfel s-a și procedat în cauză,

incidente fiind, în cazul solicitării investirii acestei sentințe cu

formulă executorie, dispozițiile art.374 alin.(2) C.proc.civ., astfel

că cererea de investire se soluționează de instanța care a

pronunțat hotărârea, respectiv de Curtea de Apel București iar

nu de Tribunalul București, ca instanță căreia i-ar fi

revenit competența să investească sentința arbitrală.

Curtea de Apel București, Secția a V-a Comercială, prin

sentința comercială nr.96 din 18 aprilie 2007, a admis excepția

necompetenței materiale și a declinat competența de

soluționare a litigiului descris anterior, în favoarea Tribunalului

București, cu motivarea că sunt aplicabile dispozițiile art.2

pct.1 lit.a) C. proc.civ., prin aceea că tribunalul soluționează

în fond, ca primă instanță, această cauză dedusă

judecății.

Constatându-se ivit conflictul de competență, dosarul a fost trimis

Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru rezolvarea lui.

Este de necontestat că reclamanta, SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE

TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ CFR M. SA, a solicitat Tribunalului

București, Secția Comercială, investirea cu formulă

executorie a sentinței comerciale nr.147/19 septembrie 2006

pronunțată în dosarul nr.16783/2/2004, de Curtea de Apel

București, Secția a V-a Comercială, precizând că

această instanță s-a pronunțat pe fond.

Potrivit art.374 alin.(2) C.proc.civ. investirea hotărârilor cu

formulă executorie se face de prima instanță. Așa cum s-a

menționat în considerentele sentinței comerciale nr.96 din 18 aprilie

2007 a Curții de Apel București, conform art.367

1

alin.(2)

C.proc.civ., încheierea de investire se dă de către instanța

judecătorească prevăzută de art.342C.proc.civ., respectiv

instanța de judecată, care, în lipsa convenției arbitrale, ar fi

fost competentă să judece litigiul în fond, în primă

instanță.

Pentru aceste rațiuni juridice, apare, fără echivoc, că

investirea cu formulă executorie a sentinței comerciale nr.147 din 19

septembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București,

Secția a V-a Comercială revine Tribunalului București,

Secția a VI-a Comercială.