ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4595/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Reclamanta SC V.R. SA

a chemat în judecată Guvernul României, solicitând instanței ca în contradictoriu

cu acesta să dispună anularea în tot a H.G. nr. 61/2008 și în subsidiar anularea

art. 3 din același act administrativ.

de drept care au stat la baza formulării cererii.

Reclamanta a arătat că

H.G. nr. 61/2008, care privește procedura de selecție pentru acordarea unei licențe

naționale de utilizare a frecvențelor radio în vederea furnizării de rețele de date

și servicii de comunicații electronice mobile în anumite benzi de frecvențe, este

emisă cu exces de putere, interzicând operatorilor autorizați care mai au o licență

să participe la procedura de atribuire în cauză.

În ședința publică din

11 noiembrie 2008, instanța a respins cererile de intervenție în interes propriu

formulate de SC O.R. SA și SC T. SA, constatând că aceste societăți nu au justificat

un interes pentru intervenirea în cauză.

Au fost încuviințate în

principiu cererile de intervenție accesorii, în interesul pârâtului, formulate de

Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației și SC R. SA.

Intervenientele au solicitat

respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect și ca lipsită de interes.

de fond.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 390

din 03 februarie 2009 a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de obiect și a admis

excepția lipsei de interes.

de drept care au format convingerea instanței de fond.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut următoarele:

Lipsa de obiect a acțiunii

nu poate fi reținută de vreme ce actul administrativ a cărui anulare se solicită

nu a fost desființat.

Referitor la excepția

lipsei de interes s-a reținut că reclamanta nu a susținut și nu a justificat interesul

practic în susținerea cererii de anulare a unui act administrativ referitor la o

procedură de selecție, față de care societatea are calitatea de terț.

reclamanta SC V.R. SA împotriva sentinței nr. 390 din 03 februarie 2009 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru motivul

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 304

1

C. proc. civ.

5.1. Recurenta arată că

în motivarea sumară a admiterii excepției lipsei de interes în promovarea acțiunii

nu se regăsește temeiul de drept pe care se întemeiază soluția.

5.2. Considerentele se

limitează la aprecieri de ordin general, conform cărora criticile puteau fi formulate

numai în cadrul procedurii de selecție, în termenele și condițiile procedurale.

Criteriile de selecție,

singurele care puteau fi contestate în cadrul procedurii de atribuire, sunt stabilite

printr-un act normativ distinct, decizia nr. 241/2008 a Președintelui A.N.C.O.M.

(fost A.N.R.C.T.I.).

Interdicția de plano a

participării la procedura de atribuire a licenței statuată prin art. 3 al H.G.

nr. 61/2008 face să apară ca superfluă soluția de admitere a excepției lipsei de

interes, concluzia instanței de fond fiind aceea că singurul mod în care recurenta

putea face dovada interesului în promovarea acțiunii era de a recurge la o conduită

contrară legii și interzisă printr-un act normativ în vigoare.

5.3. Vătămarea susceptibilă

a genera dreptul la acțiunea în contencios administrativ, în sensul art. 1 din Legea

nr. 554/2004, derivă din restrângerea de către autoritatea publică, cu exces de

putere, a unui drept fundamental, dreptul de a participa la o procedură de atribuire

deschisă în condiții de liberă concurență.

5.4. Împrejurarea că acțiunea

a fost introdusă pe rolul Curții de Apel București la data de 19 august 2008 nu

poate fi apreciată ca făcând dovada lipsei de interes în promovarea acțiunii, chiar

în condițiile în care procedura de selecție comparativă a început la data de 20

iulie 2008, iar recurenta și-a manifestat, anterior fazei de depunere a ofertelor,

interesul pentru participarea la procedură.

de intimata-intervenientă SC R. SA, prin care se solicită respingerea recursului

ca nefondat.

6.1. Susținerile recurentei-reclamante

referitoare la pretinsa încălcare a prevederilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ.,

sunt neîntemeiate.

Potrivit prevederilor

art. 261 pct. 5 C. proc. civ., instanța are obligația de a arăta în concret, în

cuprinsul hotărârii, care sunt considerentele avute în vedere, însă motivarea în

drept a soluției nu înseamnă în mod necesar și încălcarea unui anume text de lege.

Cerința existenței unui

interes pentru promovarea acțiunii nu este reglementată expres într-un anume text

de lege, ea rezultând din ansamblul reglementării procesual civile și, implicit,

din cuprinsul dispozițiilor art. 109 C. proc. civ.

6.2. În mod corect prima

instanță a admis excepția lipsei de interes, întrucât SC V.R. SA nu a participat

la procedura de selecție comparativă, nedepunând oferte proprii în temeiul prevăzut

de caietul de sarcini.

Pentru a demonstra interesul

în cauză, reclamanta avea obligația să arate că ar fi avut șanse reale de a fi declarată

câștigătoare a licenței de utilizare a frecvenței radio și că a fost descalificată

pentru că nu îndeplinea condiția prevăzută de art. 3 din H.G. nr. 61/2008.

În lipsa oricărei manifestări

concrete a intenției de a participa la procedură, formularea plângerii prealabile

împotriva actului administrativ nu este suficientă pentru a se face dovada interesului

reclamantei, întrucât în lipsa participării la procedură, lipsește folosul practic

care ar putea fi obținut în urma eliminării unei condiții mai restrictive pentru

participarea la respectiva procedură.

de intervenientul Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale.

Intervenientul solicită

respingerea recursului ca nefondat, deoarece reclamanta nu a invocat un interes

născut și actual, ci unul pur virtual.

Reclamanta-recurentă nu

a făcut dovada intenției sale de a participa la procedură, iar la momentul pronunțării

sentinței recurate, această procedură era finalizată.

II. Considerentele instanței

de recurs.

Recursul este nefondat.

1.1. Recurenta-reclamantă

a solicitat anularea H.G. nr. 61/2008 privind procedura de selecție pentru acordarea

unei licențe naționale de utilizare a frecvențelor radio în vederea furnizării de

rețele de date și servicii de comunicații electronice mobile în benzile de frecvență

410-415/420-425 MHz.

Prin actul administrativ

atacat nu s-a permis participarea la procedura de selecție a operatorilor care dețin

cel puțin o licență națională de utilizare a frecvențelor radio în vederea furnizării

de rețele și servicii de comunicații electronice mobile, inclusiv de bandă largă

și care furnizează sau pot furniza rețele și servicii de comunicații electronice

mobile substituibile cu cele ce pot fi furnizate prin utilizarea bunurilor de frecvențe

410-415/420-425 MHz.

Recurenta-reclamantă se

găsește în această ultimă situație.

1.2. Una dintre condițiile

de exercițiu ale acțiunii civile este interesul.

Interesul nu este definit

în C. proc. civ., astfel încât a revenit doctrinei misiunea de a arăta ce se înțelege

prin interes.

Astfel, prin interes se

înțelege folosul practic, imediat, pe care îl are reclamantul pentru a justifica

formularea acțiunii în justiție.

1.3. Contestarea în justiție

a H.G. nr. 61/2008 poate avea un folos practic pentru recurenta-reclamantă numai

în situația în care aceasta și-a exprimat opțiunea de a participa la procedura de

selecție și ar fi contestat însăși procedura aprobată prin decizia nr. 241/2008

a Președintelui A.N.R.C.T.I.

1.4. O altă situație în

care recurenta-reclamantă poate obține un folos practic din acțiunea formulată împotriva

H.G. nr. 81/2008 este aceea în care acest act normativ nu ar fi fost urmat de declanșarea

procedurii de selecție.

Or, recurenta-reclamantă

a contestat în instanță numai prevederile H.G. nr. 61/2008, iar acțiunea a fost

formulată în luna august 2008, după ce procedura de selecție începuse.

În atare împrejurări,

întrucât reclamanta nu și-a manifestat intenția de a participa la procedură, simpla

contestare a H.G. nr. 61/2008 nu îndeplinește cerința interesului, a folosului practic

ce s-ar obține dacă, în final, s-ar dispune anularea actului.

În data de 08

septembrie 2008 s-a desemnat câștigătorul procedurii, recurenta nu a cumpărat caietul

de sarcini, nu și-a exprimat intenția de a participa, de unde rezultă că, și în

prezent, acțiunea formulată este lipsită de interes.

1.5. Nu se poate afirma

că instanța de fond, prin admiterea excepției lipsei de interes în promovarea acțiunii,

a îndemnat la a se recurge la o conduită contrară legii, interzisă printr-un act

normativ nerevocat și neanulat.

Astfel, cum recurenta-reclamantă

a înțeles să conteste actul normativ, H.G. nr. 61/2008, prin care i s-a interzis

participarea la procedura de selecție, în același mod, pentru a obține un folos

practic în urma promovării unei acțiuni în justiție, avea obligația să formuleze

acele acțiuni care sunt apte să conducă la pronunțarea unei soluții în sensul urmărit.

1.6. Vătămarea susceptibilă

a genera dreptul la acțiunea în contencios administrativ, în sensul art. 1 din Legea

nr. 554/2004 nu se confundă cu îndeplinirea condiției interesului în promovarea

acțiunii, ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, în sens larg.

H.G. nr. 61/2008 reglementează

doar principiile de organizare a procedurii de selecție, detaliile sunt reglementate

prin decizia nr. 241/2008 a Președintelui A.N.R.C.T.I., de unde rezultă că eventuala

anulare numai a H.G. nr. 61/2008 nu conduce la abținerea niciunui folos practic.

motivele de recurs invocate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, urmează

a se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC V.R. SA București împotriva sentinței civile nr. 390 din 03 februarie 2009

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 octombrie 2010.