ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4595/2010

Obiectul acțiunii. Reclamanta SC V.R. SA a chemat în judecată Guvernul României, solicitând instanței ca în contradictoriu cu acesta să dispună anularea în tot a H.G. nr. 61/2008 și în subsidiar anularea art. 3 din același act administrativ.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării cererii. Reclamanta a arătat că H.G. nr. 61/2008, care privește procedura de selecție pentru acordarea unei licențe naționale de utilizare a frecvențelor radio în vederea furnizării de rețele de date și servicii de comunicații electronice mobile în anumite benzi de frecvențe, este emisă cu exces de putere, interzicând operatorilor autorizați care mai au o licență să participe la procedura de atribuire în cauză. În ședința publică din 11 noiembrie 2008, instanța a respins cererile de intervenție în interes propriu formulate de SC O.R. SA și SC T. SA, constatând că aceste societăți nu au justificat un interes pentru intervenirea în cauză. Au fost încuviințate în principiu cererile de intervenție accesorii, în interesul pârâtului, formulate de Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației și SC R. SA. Intervenientele au solicitat respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect și ca lipsită de interes.

Hotărârea instanței de fond. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 390 din 03 februarie 2009 a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de obiect și a admis excepția lipsei de interes.

Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței de fond. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele: Lipsa de obiect a acțiunii nu poate fi reținută de vreme ce actul administrativ a cărui anulare se solicită nu a fost desființat. Referitor la excepția lipsei de interes s-a reținut că reclamanta nu a susținut și nu a justificat interesul practic în susținerea cererii de anulare a unui act administrativ referitor la o procedură de selecție, față de care societatea are calitatea de terț.

Recursul formulat de reclamanta SC V.R. SA împotriva sentinței nr. 390 din 03 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 304 1 C. proc. civ. 5.1. Recurenta arată că în motivarea sumară a admiterii excepției lipsei de interes în promovarea acțiunii nu se regăsește temeiul de drept pe care se întemeiază soluția. 5.2. Considerentele se limitează la aprecieri de ordin general, conform cărora criticile puteau fi formulate numai în cadrul procedurii de selecție, în termenele și condițiile procedurale. Criteriile de selecție, singurele care puteau fi contestate în cadrul procedurii de atribuire, sunt stabilite printr-un act normativ distinct, decizia nr. 241/2008 a Președintelui A.N.C.O.M. (fost A.N.R.C.T.I.). Interdicția de plano a participării la procedura de atribuire a licenței statuată prin art. 3 al H.G. nr. 61/2008 face să apară ca superfluă soluția de admitere a excepției lipsei de interes, concluzia instanței de fond fiind aceea că singurul mod în care recurenta putea face dovada interesului în promovarea acțiunii era de a recurge la o conduită contrară legii și interzisă printr-un act normativ în vigoare. 5.3. Vătămarea susceptibilă a genera dreptul la acțiunea în contencios administrativ, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, derivă din restrângerea de către autoritatea publică, cu exces de putere, a unui drept fundamental, dreptul de a participa la o procedură de atribuire deschisă în condiții de liberă concurență. 5.4. Împrejurarea că acțiunea a fost introdusă pe rolul Curții de Apel București la data de 19 august 2008 nu poate fi apreciată ca făcând dovada lipsei de interes în promovarea acțiunii, chiar în condițiile în care procedura de selecție comparativă a început la data de 20 iulie 2008, iar recurenta și-a manifestat, anterior fazei de depunere a ofertelor, interesul pentru participarea la procedură.

Întâmpinarea formulată de intimata-intervenientă SC R. SA, prin care se solicită respingerea recursului ca nefondat. 6.1. Susținerile recurentei-reclamante referitoare la pretinsa încălcare a prevederilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., sunt neîntemeiate. Potrivit prevederilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., instanța are obligația de a arăta în concret, în cuprinsul hotărârii, care sunt considerentele avute în vedere, însă motivarea în drept a soluției nu înseamnă în mod necesar și încălcarea unui anume text de lege. Cerința existenței unui interes pentru promovarea acțiunii nu este reglementată expres într-un anume text de lege, ea rezultând din ansamblul reglementării procesual civile și, implicit, din cuprinsul dispozițiilor art. 109 C. proc. civ. 6.2. În mod corect prima instanță a admis excepția lipsei de interes, întrucât SC V.R. SA nu a participat la procedura de selecție comparativă, nedepunând oferte proprii în temeiul prevăzut de caietul de sarcini. Pentru a demonstra interesul în cauză, reclamanta avea obligația să arate că ar fi avut șanse reale de a fi declarată câștigătoare a licenței de utilizare a frecvenței radio și că a fost descalificată pentru că nu îndeplinea condiția prevăzută de art. 3 din H.G. nr. 61/2008. În lipsa oricărei manifestări concrete a intenției de a participa la procedură, formularea plângerii prealabile împotriva actului administrativ nu este suficientă pentru a se face dovada interesului reclamantei, întrucât în lipsa participării la procedură, lipsește folosul practic care ar putea fi obținut în urma eliminării unei condiții mai restrictive pentru participarea la respectiva procedură.

Întâmpinarea formulată de intervenientul Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale. Intervenientul solicită respingerea recursului ca nefondat, deoarece reclamanta nu a invocat un interes născut și actual, ci unul pur virtual. Reclamanta-recurentă nu a făcut dovada intenției sale de a participa la procedură, iar la momentul pronunțării sentinței recurate, această procedură era finalizată. II. Considerentele instanței de recurs. Recursul este nefondat. 1.1. Recurenta-reclamantă a solicitat anularea H.G. nr. 61/2008 privind procedura de selecție pentru acordarea unei licențe naționale de utilizare a frecvențelor radio în vederea furnizării de rețele de date și servicii de comunicații electronice mobile în benzile de frecvență 410-415/420-425 MHz. Prin actul administrativ atacat nu s-a permis participarea la procedura de selecție a operatorilor care dețin cel puțin o licență națională de utilizare a frecvențelor radio în vederea furnizării de rețele și servicii de comunicații electronice mobile, inclusiv de bandă largă și care furnizează sau pot furniza rețele și servicii de comunicații electronice mobile substituibile cu cele ce pot fi furnizate prin utilizarea bunurilor de frecvențe 410-415/420-425 MHz. Recurenta-reclamantă se găsește în această ultimă situație. 1.2. Una dintre condițiile de exercițiu ale acțiunii civile este interesul. Interesul nu este definit în C. proc. civ., astfel încât a revenit doctrinei misiunea de a arăta ce se înțelege prin interes. Astfel, prin interes se înțelege folosul practic, imediat, pe care îl are reclamantul pentru a justifica formularea acțiunii în justiție. 1.3. Contestarea în justiție a H.G. nr. 61/2008 poate avea un folos practic pentru recurenta-reclamantă numai în situația în care aceasta și-a exprimat opțiunea de a participa la procedura de selecție și ar fi contestat însăși procedura aprobată prin decizia nr. 241/2008 a Președintelui A.N.R.C.T.I. 1.4. O altă situație în care recurenta-reclamantă poate obține un folos practic din acțiunea formulată împotriva H.G. nr. 81/2008 este aceea în care acest act normativ nu ar fi fost urmat de declanșarea procedurii de selecție. Or, recurenta-reclamantă a contestat în instanță numai prevederile H.G. nr. 61/2008, iar acțiunea a fost formulată în luna august 2008, după ce procedura de selecție începuse. În atare împrejurări, întrucât reclamanta nu și-a manifestat intenția de a participa la procedură, simpla contestare a H.G. nr. 61/2008 nu îndeplinește cerința interesului, a folosului practic ce s-ar obține dacă, în final, s-ar dispune anularea actului. În data de 08 septembrie 2008 s-a desemnat câștigătorul procedurii, recurenta nu a cumpărat caietul de sarcini, nu și-a exprimat intenția de a participa, de unde rezultă că, și în prezent, acțiunea formulată este lipsită de interes. 1.5. Nu se poate afirma că instanța de fond, prin admiterea excepției lipsei de interes în promovarea acțiunii, a îndemnat la a se recurge la o conduită contrară legii, interzisă printr-un act normativ nerevocat și neanulat. Astfel, cum recurenta-reclamantă a înțeles să conteste actul normativ, H.G. nr. 61/2008, prin care i s-a interzis participarea la procedura de selecție, în același mod, pentru a obține un folos practic în urma promovării unei acțiuni în justiție, avea obligația să formuleze acele acțiuni care sunt apte să conducă la pronunțarea unei soluții în sensul urmărit. 1.6. Vătămarea susceptibilă a genera dreptul la acțiunea în contencios administrativ, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004 nu se confundă cu îndeplinirea condiției interesului în promovarea acțiunii, ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, în sens larg. H.G. nr. 61/2008 reglementează doar principiile de organizare a procedurii de selecție, detaliile sunt reglementate prin decizia nr. 241/2008 a Președintelui A.N.R.C.T.I., de unde rezultă că eventuala anulare numai a H.G. nr. 61/2008 nu conduce la abținerea niciunui folos practic. 2. În drept, nefiind întrunite motivele de recurs invocate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, urmează a se respinge recursul ca nefondat.