ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2572/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prima instanță a) Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC " A&I E.-S.P. " SRL Focșani a solicitat anularea prevederilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 977/2003 privitor la obligativitatea taxei pentru serviciul public de radiodifuziune. În motivarea acțiunii sale, acesta a susținut că întrucât nu beneficiază de serviciul de radiodifuziune, neavând niciun receptor, nu datorează taxa care este nelegală în raport de prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 41/1993. b) Întâmpinările formulate în cauză Prin întâmpinare S.R.R.

a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că prevederile art. 3 din H.G. nr. 977/2003 sunt conforme cu prevederile art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994, în executarea cărora au fost adoptate. S-a explicat că prin textul criticat s-a instituit o prezumție legală că toate persoanele juridice sunt beneficiare ale serviciului public de radiodifuziune, fiind o aplicare a dispozițiilor constituționale privind dreptul la informare al cetățenilor și asigurarea surselor de finanțare a principalelor mijloacelor de informare în masă. Guvernul României a invocat, în întâmpinare, lipsa plângerii prealabile prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii, deoarece art. 3 alin. (1) din H.G.

nr. 977/2003 a fost modificat prin H.G. nr. 1012/2009. c) Sentința și motivarea primei instanțe Prin Sentința nr. 164 din 22 iunie 2010 Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei SC " A&I E.-S.P. " SRL Focșani, în contradictoriu cu pârâții S.R.R., și Guvernul României, având ca obiect anulare act administrativ, ca fiind rămasă fără obiect. Soluția primei instanțe a fost motivată prin referire la împrejurarea că reclamanta nu a răspuns susținerilor pârâților că nu și-a modificat și completat obiectul acțiunii, astfel că acțiunea a rămas fără obiect. 2. Instanța de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta. a) Motivele de recurs În motivele de recurs, reclamanta a susținut că nu i-au fost comunicate întâmpinările depuse la dosar, astfel că nu a fost în situația de a răspunde susținerilor pârâților.

Au fost reluate criticile de fond aduse în acțiune pentru a se demonstra nelegalitatea actului administrativ normativ. b) Întâmpinarea formulată în cauză S.R.R. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, cu motivarea că H.G. nr. 977/2003 este adoptată cu respectarea prevederilor art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994. c) Analiza motivelor de recurs Instanța de fond a respins acțiunea ca fiind rămasă fără obiect, pentru că reclamanta nu și-a modificat și completat obiectul acțiunii în raport de susținerile pârâților. Înalta Curte, arată că obiectul unei acțiuni este ceea ce se cere prin acțiune, pretenția concretă a reclamantului. În cauză, obiectul acțiunii l-a constituit anularea prevederilor art. 3 alin. (1) din H.G.

nr. 977/2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune. Reclamanta a susținut că acest text dintr-un act administrativ normativ este nelegal în raport de conținutul art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 și art. 2 pct. 40 din Legea nr. 500/2007, motivând în cuprinsul acțiunii aspectele de nelegalitate. Din examinarea hotărârii primei instanțe, se constată că aceasta nu este motivată, așa cum prevede art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Potrivit textului precizat, hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept, care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat apărările părților. Așa cum s-a precizat mai sus, hotărârea pronunțată de prima instanță nu este motivată cu privire la îndeplinirea condițiilor de legalitate a actului administrativ.

În lipsa motivării, Înalta Curte nu poate efectua controlul legalității și temeiniciei hotărârii primei instanțe, potrivit argumentelor ce se vor expune în continuare. Căile de atac se exercită de partea nemulțumită de hotărârea instanței și reprezintă mijlocul procesual prin care se realizează pe calea justiției, protecția dreptului subiectiv sau al interesului. În sistemul de drept procesual civil român căile de atac constituie un remediu pentru eventualele erori ce se pot strecura într-o hotărâre judecătorească. Motivarea în fapt și în drept este o condiție de esență a hotărârii judecătorești, legiuitorul stabilind în sarcina judecătorului această obligație legală, întrucât în hotărâre trebuie să se explice părților, atât în fapt, cât și în drept care au fost rațiunile care au determinat adoptarea soluției.

Înalta Curte mai precizează că, prin nemotivarea hotărârii, se aduce atingere și prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, respectiv dreptului la un proces echitabil, așa cum a fost consolidat textul în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Potrivit jurisprudenței Curții, care se regăsește și în cauza Albina contra României, noțiunea de proces echitabil este înfrântă atunci când o instanță a motivat pe scurt hotărârea, fără a examina în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse spre analiză. În baza prevederilor art. 11 din Constituția României, tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.

Convenția Europeană a Drepturilor Omului a fost ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, așa încât de la data ratificării face parte din dreptul intern, motiv pentru care judecătorul național are obligația legală de a aplica atât prevederile Convenției, cât și cele ale jurisprudenței Curții, care împreună se constituie în blocul de convenționalitate. Față de considerentele expuse mai sus, Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt întemeiate, ceea ce va conduce la casarea cu trimitere a sentinței, pentru ca instanța de fond să cerceteze fondul litigiului, urmând ca hotărârea să fie motivată corespunzător cu cerințele legii, în sensul analizării apărărilor formulate de toate părțile implicate în litigiu.

De altfel, instanța de fond și-a motivat soluția prin lipsa unui răspuns la întâmpinări, ori întâmpinările nu au fost comunicate reclamantei, așa cum rezultă din actele și comunicările aflate la dosarul cauzei. Având în vedere, atât prevederile art. 261 C. proc. civ., cât și prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Înalta Curte reține că hotărârea primei instanțe este nemotivată, așa încât în baza art. 312 C. proc. civ. și art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recursul va fi admis, se va casa sentința primei instanțe, cu trimitere pentru rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC " A&I E.-S.P. " SRL Focșani împotriva Sentinței nr. 164 din 22 iunie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 mai 2011.