ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2572/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

a) Cererea de chemare

în judecată

Prin acțiunea

înregistrată la Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și

fiscal, reclamanta SC

"

A&I E.-S.P.

"

SRL Focșani a

solicitat anularea prevederilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 977/2003 privitor

la obligativitatea taxei pentru serviciul public de radiodifuziune.

În motivarea acțiunii

sale, acesta a susținut că întrucât nu beneficiază de serviciul de

radiodifuziune, neavând niciun receptor, nu datorează taxa care este nelegală

în raport de prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 41/1993.

b) Întâmpinările

formulate în cauză

Prin întâmpinare

S.R.R. a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că prevederile art. 3 din

H.G. nr. 977/2003 sunt conforme cu prevederile art. 40 alin. (3) din Legea nr.

41/1994, în executarea cărora au fost adoptate.

S-a explicat că prin

textul criticat s-a instituit o prezumție legală că toate persoanele juridice

sunt beneficiare ale serviciului public de radiodifuziune, fiind o aplicare a

dispozițiilor constituționale privind dreptul la informare al cetățenilor și

asigurarea surselor de finanțare a principalelor mijloacelor de informare în

masă.

Guvernul României a

invocat, în întâmpinare, lipsa plângerii prealabile prevăzută de art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii,

deoarece art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 977/2003 a fost modificat prin H.G. nr.

1012/2009.

c) Sentința și

motivarea primei instanțe

Prin Sentința nr. 164

din 22 iunie 2010 Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și

fiscal, a respins acțiunea reclamantei SC

"

A&I E.-S.P.

"

SRL Focșani, în

contradictoriu cu pârâții S.R.R., și Guvernul României, având ca obiect anulare

act administrativ, ca fiind rămasă fără obiect.

Soluția primei instanțe

a fost motivată prin referire la împrejurarea că reclamanta nu a răspuns

susținerilor pârâților că nu și-a modificat și completat obiectul acțiunii,

astfel că acțiunea a rămas fără obiect.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta.

a) Motivele de recurs

În motivele de

recurs, reclamanta a susținut că nu i-au fost comunicate întâmpinările depuse

la dosar, astfel că nu a fost în situația de a răspunde susținerilor pârâților.

Au fost reluate

criticile de fond aduse în acțiune pentru a se demonstra nelegalitatea actului

administrativ normativ.

b) Întâmpinarea

formulată în cauză

S.R.R. a formulat

întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, cu motivarea că H.G. nr. 977/2003

este adoptată cu respectarea prevederilor art. 40 alin. (3) din Legea nr.

41/1994.

c) Analiza motivelor

de recurs

Instanța de fond a

respins acțiunea ca fiind rămasă fără obiect, pentru că reclamanta nu și-a

modificat și completat obiectul acțiunii în raport de susținerile pârâților.

Înalta Curte, arată

că obiectul unei acțiuni este ceea ce se cere prin acțiune, pretenția concretă

a reclamantului.

În cauză, obiectul

acțiunii l-a constituit anularea prevederilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr.

977/2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune.

Reclamanta a susținut

că acest text dintr-un act administrativ normativ este nelegal în raport de

conținutul art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 și art. 2 pct. 40 din Legea

nr. 500/2007, motivând în cuprinsul acțiunii aspectele de nelegalitate.

Din examinarea

hotărârii primei instanțe, se constată că aceasta nu este motivată, așa cum

prevede art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Potrivit textului

precizat, hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept, care au

format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat apărările

părților.

Așa cum s-a precizat

mai sus, hotărârea pronunțată de prima instanță nu este motivată cu privire la

îndeplinirea condițiilor de legalitate a actului administrativ.

În lipsa motivării,

Înalta Curte nu poate efectua controlul legalității și temeiniciei hotărârii

primei instanțe, potrivit argumentelor ce se vor expune în continuare.

Căile de atac se

exercită de partea nemulțumită de hotărârea instanței și reprezintă mijlocul

procesual prin care se realizează pe calea justiției, protecția dreptului

subiectiv sau al interesului.

În sistemul de drept

procesual civil român căile de atac constituie un remediu pentru eventualele

erori ce se pot strecura într-o hotărâre judecătorească.

Motivarea în fapt și

în drept este o condiție de esență a hotărârii judecătorești, legiuitorul

stabilind în sarcina judecătorului această obligație legală, întrucât în

hotărâre trebuie să se explice părților, atât în fapt, cât și în drept care au

fost rațiunile care au determinat adoptarea soluției.

Înalta Curte mai

precizează că, prin nemotivarea hotărârii, se aduce atingere și prevederilor

art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, respectiv dreptului la un

proces echitabil, așa cum a fost consolidat textul în jurisprudența Curții

Europene a Drepturilor Omului.

Potrivit

jurisprudenței Curții, care se regăsește și în cauza Albina contra României,

noțiunea de proces echitabil este înfrântă atunci când o instanță a motivat pe

scurt hotărârea, fără a examina în mod real problemele esențiale care i-au fost

supuse spre analiză.

În baza prevederilor

art. 11 din Constituția României, tratatele ratificate de Parlament, potrivit

legii, fac parte din dreptul intern.

Convenția Europeană a

Drepturilor Omului a fost ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, așa

încât de la data ratificării face parte din dreptul intern, motiv pentru care

judecătorul național are obligația legală de a aplica atât prevederile

Convenției, cât și cele ale jurisprudenței Curții, care împreună se constituie

în blocul de convenționalitate.

Față de

considerentele expuse mai sus, Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt

întemeiate, ceea ce va conduce la casarea cu trimitere a sentinței, pentru ca

instanța de fond să cerceteze fondul litigiului, urmând ca hotărârea să fie

motivată corespunzător cu cerințele legii, în sensul analizării apărărilor

formulate de toate părțile implicate în litigiu.

De altfel, instanța

de fond și-a motivat soluția prin lipsa unui răspuns la întâmpinări, ori

întâmpinările nu au fost comunicate reclamantei, așa cum rezultă din actele și

comunicările aflate la dosarul cauzei.

Având în vedere, atât

prevederile art. 261 C. proc. civ., cât și prevederile art. 6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, Înalta Curte reține că hotărârea primei

instanțe este nemotivată, așa încât în baza art. 312 C. proc. civ. și art. 304

pct. 7 C. proc. civ., recursul va fi admis, se va casa sentința primei

instanțe, cu trimitere pentru rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta SC

"

A&I E.-S.P.

"

SRL Focșani

împotriva Sentinței nr. 164 din 22 iunie 2010 a Curții de Apel Galați, secția

contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 6 mai 2011.