Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.05.2012
respins

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2338/2012

HOTĂRÂRE
15.05.2012
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2338/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 6603/2/2010 pe rolul Curții de Apel București, reclamanta Federația Sindicatelor Radiocomunicații, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea în tot a H.G. nr. 456 din 5 mai 2010, publicată în M. Of. nr. 339 din 21 mai 2010, respectiv a anexei care face parte integrantă din aceasta. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin H.G. nr. 456 din 5 mai 2010, publicată în M.O.

nr. 339 din 21 mai 2010, mai precis în anexa care face parte integrantă din hotărârea privind aprobarea Programului de modernizare, reorganizare și reducere a cheltuielilor Societății Naționale de Radiocomunicații - S.A., se urmărește declanșarea procedurii de reorganizare a Radiocom, prin aplicarea unui așa zis "program de eficientizare, pentru ca firma Radiocom să nu intre în stare de insolvență". A mai arătat reclamanta că așa cum reiese din această hotărâre de guvern, se urmărește realocarea personalului, lucru confirmat și de directorul general al Radiocom. În opinia reclamantei deși, termenul de realocare însemna mutarea salariaților în alte departamente, și nu disponibilizarea lor, aspect confirmat și de directorul general al Radiocom, aceasta este de fapt mascarea concedierii colective.

Prin notificarea înregistrată la Guvernul României sub nr. 17/7143 la 17 iunie 2010, reclamanta Federația Sindicatelor Radiocomunicații, a solicitat revocarea H.G. nr. 456 din 5 mai 2010, publicată în M.OF. NR. 339 din 21 mai 2010, notificare care se încadrează în prevederile Legii nr. 544/2004, și se constituie plângere prealabilă. La data de 28 octombrie 2010 numiții T.C.S., T.R., P.I.O. și alții, în temeiul art. 49 și art. 56 C. proc. civ.

în număr de 1068 de persoane, în calitate de membrii de Sindicat au formulat cerere de intervenție în interes propriu în acțiunea ce formează obiectul Dosarului nr. 6603/2/2010, aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, având termen de judecată la data de 15 noiembrie 2010, în care figurează ca părți: Federația Sindicatelor Radiocomunicații și Guvernul României, solicitând admiterea în principiu a cererii, urmând ca pe fond să fie admisă acțiunea așa cum a fost formulată, respectiv anularea în tot a H.G. nr. 456 din 5 mai 2010, publicată în M. Of.

nr. 339 din 21 mai 2010. La data de 11 noiembrie 2010 pârâtul Guvernul României, a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată invocând excepția nulității cererii de chemare în judecată și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, excepții respinse ca neîntemeiate prin încheierea de ședință din data de 17 ianuarie 2011, când a fost încuviințată în principiul cererea de intervenție în interes propriu formulată de către membrii de sindicat. Prin Sentința nr. 1068 din 14 februarie 2011, Curtea de Apel București a respins ca neîntemeiată cererea principală formulată de reclamanta Federația Sindicatelor Radiotelecomunicații și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienți.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut în esență următoarele. H.G. nr. 456/2010 este temeinică și legală, fiind adoptată de Executiv conform prevederilor art. 108 din Constituția României, republicată, prin însușirea proiectului inițiat de Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, care este, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 12/2009, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, ce are rolul de a realiza politica Guvernului în domeniul comunicațiilor electronice, serviciilor poștale, tehnologiei informației și al serviciilor societății informaționale și ale societății bazate pe cunoaștere, și care, potrivit art. 16 din aceeași hotărâre de Guvern, îndeplinește atribuțiile pe care statul român le are în calitate de acționar la Societatea Națională de Radiocomunicații - S.A.

La elaborarea actului au fost respectate dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, precum și cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, aprobat prin H.G.

nr. 561/2009, proiectul actului administrativ fiind avizat de către autoritățile publice interesate în aplicarea acestuia și de către Ministerul Justiției, care, potrivit art. 20 alin. (7) din Regulament, avizează proiectele de acte normative exclusiv din punct de vedere al legalității, încheind operațiunile din etapa de avizare". De asemenea s-a mai reținut că proiectul hotărârii contestate a fost avizat de Consiliul Legislativ, prin Avizul favorabil nr. 568 5 mai 2010 precum și că actul administrativ contestat a fost adoptat și cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională, din Nota sa de fundamentare reieșind faptul că societatea civilă a fost informată, prin afișarea proiectului H.G.

nr. 56/2009 pe site-ul oficial al Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale. Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel București au declarat recurs Federația Sindicatelor Radiocomunicații și 1068 persoane - membri sau salariați ai Sindicatelor Libere din Radiotelecomunicații Cluj, Iași, Timișoara și București, criticând sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursurilor formulate, practic reclamanții reiau argumentele prezentate în cererea de chemare în judecată, fără a formula critici veritabile cu privire la sentința atacată. Recursul este nefondat. Așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, cu privire la necesitatea adoptării actului administrativ contestat, în anul 1998, prin H.G.

nr. 372/1998 privind înființarea Societății Naționale de Radiocomunicații - S.A. prin reorganizarea Regiei Autonome "Radiocomunicație, s-a înființat Societatea Națională de Radiocomunicații - S.A., ca persoană juridică română, care se organizează și funcționează în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare și cu actul constitutiv. Societatea Națională de Radiocomunicații - S.A. este societate comercială pe acțiuni, care funcționează pe bază de gestiune economică și autonomie financiară. La nivelul lunii februarie 2010 a fost realizată o analiză asupra Societății Naționale de Radiocomunicații S.A. atât din punct de vedere al poziționării pe piață, cât mai ales asupra performanțelor financiare înregistrate în ultima perioadă.

Astfel, s-a ajuns la concluzia că pe segmentul de comunicații electronice, Compania se afla la data adoptării H.G. nr. 456/2010 într-o situație de dezavantaj competitiv datorat tehnologiei limitative, întrucât dezvoltarea tehnologică a capacităților de transmisie date prin radiorelee era limitată și nu permitea companiei să țină pasul cu principalii competitori, mai ales pe segmentul de transport de capacitate. Adoptarea actului normativ atacat a fost determinată de previziunile financiare pentru anul 2010 care arătau că, în lipsa unor măsuri drastice de eficientizare, Radiocom va înregistra cel mai probabil rezultate semnificativ negative. Astfel, prin adoptarea actului administrativ contestat, s-a urmărit declanșarea procedurii de reorganizare a Radiocom, prin aplicarea unui program de eficientizare, pentru ca firma Radiocom să nu intre în stare de insolvență.

Programul de modernizare, restructurare și reducere a cheltuielilor S.N. Radiocomunicații S.A. a fost aprobat de Consiliul de administrație al S.N. de Radiocomunicații S.A. prin Decizia nr. 3 din 10 martie 2010 și de Adunarea Generală a Acționarilor prin Hotărârea nr. 4 din 25 martie 2010. Susținerile recurenților reclamanți și ale recurenților intervenienți cu privire la nerespectarea dispozițiilor privind transparența decizională nu pot fi reținute, întrucât în cadrul ședinței Consiliului de administrație din data de 10 martie 2010 au participat și reprezentanții sindicatelor reprezentative la nivelul Societății Naționale de Radiocomunicații S.A. În concluzie, H.G.

nr. 456/2010 este temeinică și legală, la elaborarea actului au fost respectate dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, precum și cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, aprobat prin H.G. nr. 561/2009, proiectul actului administrativ fiind avizat de către autoritățile publice interesate în aplicarea acestuia și de către Ministerul Justiției, care, potrivit art. 20 alin. (7) din Regulament, avizează proiectele de acte normative exclusiv din punct de vedere al legalității, încheind operațiunile din etapa de avizare.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, neexistând motive de reformare a hotărârii atacate, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 sau art. 304 1 C. proc. civ.

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Federația Sindicatelor Radiocomunicații și 1068 persoane membri sau salariați ai Sindicatelor Libere din Radiotelecomunicații Cluj, Iași, Timișoara și București împotriva Sentinței nr. 1068 din 14 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2012. Procesat de GGC - DG

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-03-20
0,90
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1454/2012
își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, impunându-se astfel repunerea salariaților în situația anterioară. Cu privire la prejudiciul suferit, reclamanții au
ÎCCJ 2012-11-27
0,90
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5003/2012
, de a fi angajată inițial ca Director General Adjunct la SC la care am făcut referire, urmând ca ulterior să fie promovată în funcția de Director General lucru care s-a și întâmplat în data de 26 februarie 2010. Se mai impune aici și preci
ÎCCJ 2015-01-28
0,90
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 271/2015
de credite să aplice majorarea salarială de 15% la salariul de bază brut din luna iunie 2010 (redus cu 25%), în loc de a se aplica majorarea la salariul brut din luna octombrie 2010; - soluția nu ține seama de precedentul judiciar; se invoc
ÎCCJ 2011-08-24
0,90
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3947/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prima instanță. Sesizarea instanței de fond. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești la data de 15 martie 2011, disjunsă din dosarul
ÎCCJ 2010-06-15
0,90
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3128/2010
(1) din Legea nr. 188/1999, coroborate cu dispozițiile art. 4 din O.U.G. nr. 1/2009, privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, astfel încât nu se poate reține critica reclamantei, conform căreia mențiun
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă