ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.05.2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2338/2012

HOTĂRÂRE
15.05.2012
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2338/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Prin acțiunea

înregistrată sub nr. 6603/2/2010 pe rolul Curții de Apel București, reclamanta

Federația Sindicatelor Radiocomunicații, a solicitat în contradictoriu cu

pârâtul Guvernul României, anularea în tot a H.G. nr. 456 din 5 mai 2010,

publicată în M. Of. nr. 339 din 21 mai 2010, respectiv a anexei care face parte

integrantă din aceasta.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că prin H.G. nr. 456 din 5 mai 2010, publicată în

M.O. nr. 339 din 21 mai 2010, mai precis în anexa care face parte integrantă

din hotărârea privind aprobarea Programului de modernizare, reorganizare și

reducere a cheltuielilor Societății Naționale de Radiocomunicații - S.A., se

urmărește declanșarea procedurii de reorganizare a Radiocom, prin aplicarea

unui așa zis "program de eficientizare, pentru ca firma Radiocom să nu

intre în stare de insolvență".

A mai arătat

reclamanta că așa cum reiese din această hotărâre de guvern, se urmărește

realocarea personalului, lucru confirmat și de directorul general al Radiocom.

În opinia reclamantei

deși, termenul de realocare însemna mutarea salariaților în alte departamente,

și nu disponibilizarea lor, aspect confirmat și de directorul general al

Radiocom, aceasta este de fapt mascarea concedierii colective.

Prin notificarea

înregistrată la Guvernul României sub nr. 17/7143 la 17 iunie 2010, reclamanta

Federația Sindicatelor Radiocomunicații, a solicitat revocarea H.G. nr. 456 din

5 mai 2010, publicată în M.OF. NR. 339 din 21 mai 2010, notificare care se

încadrează în prevederile Legii nr. 544/2004, și se constituie plângere

prealabilă.

La data de 28 octombrie 2010 numiții T.C.S., T.R.,

P.I.O. și alții, în temeiul art. 49 și art. 56 C. proc. civ. în număr de 1068

de persoane, în calitate de membrii de Sindicat au formulat cerere de

intervenție în interes propriu în acțiunea ce formează obiectul Dosarului nr.

6603/2/2010, aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, având termen de judecată la data de 15

noiembrie 2010, în care figurează ca părți: Federația Sindicatelor

Radiocomunicații și Guvernul României, solicitând admiterea în principiu a

cererii, urmând ca pe fond să fie admisă acțiunea așa cum a fost formulată,

respectiv anularea în tot a H.G. nr. 456 din 5 mai 2010, publicată în M. Of.

nr. 339 din 21 mai 2010.

La data de 11

noiembrie 2010 pârâtul Guvernul României, a formulat întâmpinare la cererea de

chemare în judecată invocând excepția nulității cererii de chemare în judecată

și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, excepții

respinse ca neîntemeiate prin încheierea de ședință din data de 17 ianuarie

2011, când a fost încuviințată în principiul cererea de intervenție în interes

propriu formulată de către membrii de sindicat.

Prin Sentința nr.

1068 din 14 februarie 2011, Curtea de Apel București a respins ca neîntemeiată

cererea principală formulată de reclamanta Federația Sindicatelor

Radiotelecomunicații și cererea de intervenție în interes propriu formulată de

intervenienți.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a reținut în esență următoarele.

H.G. nr. 456/2010

este temeinică și legală, fiind adoptată de Executiv conform prevederilor art.

108 din Constituția României, republicată, prin însușirea proiectului inițiat

de Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, care este, potrivit

Hotărârii Guvernului nr. 12/2009, organ de specialitate al administrației

publice centrale, cu personalitate juridică, ce are rolul de a realiza politica

Guvernului în domeniul comunicațiilor electronice, serviciilor poștale,

tehnologiei informației și al serviciilor societății informaționale și ale societății

bazate pe cunoaștere, și care, potrivit art. 16 din aceeași hotărâre de Guvern,

îndeplinește atribuțiile pe care statul român le are în calitate de acționar la

Societatea Națională de Radiocomunicații - S.A.

La elaborarea actului

au fost respectate dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică

legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, precum și cele

cuprinse în Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru

elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici

publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în

vederea adoptării/aprobării, aprobat prin H.G. nr. 561/2009, proiectul actului

administrativ fiind avizat de către autoritățile publice interesate în aplicarea

acestuia și de către Ministerul Justiției, care, potrivit art. 20 alin. (7) din

Regulament, avizează proiectele de acte normative exclusiv din punct de vedere

al legalității, încheind operațiunile din etapa de avizare".

De asemenea s-a mai

reținut că proiectul hotărârii contestate a fost avizat de Consiliul

Legislativ, prin Avizul favorabil nr. 568 5 mai 2010 precum și că actul

administrativ contestat a fost adoptat și cu respectarea dispozițiilor Legii

nr. 52/2003 privind transparența decizională, din Nota sa de fundamentare

reieșind faptul că societatea civilă a fost informată, prin afișarea

proiectului H.G. nr. 56/2009 pe site-ul oficial al Ministerului Comunicațiilor

și Societății Informaționale.

Împotriva sentinței

pronunțată de Curtea de Apel București au declarat recurs Federația

Sindicatelor Radiocomunicații și 1068 persoane - membri sau salariați ai

Sindicatelor Libere din Radiotelecomunicații Cluj, Iași, Timișoara și

București, criticând sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursurilor formulate, practic reclamanții reiau argumentele prezentate în

cererea de chemare în judecată, fără a formula critici veritabile cu privire la

sentința atacată.

Recursul este

nefondat.

Așa cum în mod corect

a reținut instanța de fond, cu privire la necesitatea adoptării actului

administrativ contestat, în anul 1998, prin H.G. nr. 372/1998 privind

înființarea Societății Naționale de Radiocomunicații - S.A. prin reorganizarea

Regiei Autonome "Radiocomunicație, s-a înființat Societatea Națională de

Radiocomunicații - S.A., ca persoană juridică română, care se organizează și

funcționează în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare și cu actul

constitutiv. Societatea Națională de Radiocomunicații - S.A. este societate

comercială pe acțiuni, care funcționează pe bază de gestiune economică și

autonomie financiară.

La nivelul lunii

februarie 2010 a fost realizată o analiză asupra Societății Naționale de

Radiocomunicații S.A. atât din punct de vedere al poziționării pe piață, cât

mai ales asupra performanțelor financiare înregistrate în ultima perioadă.

Astfel, s-a ajuns la

concluzia că pe segmentul de comunicații electronice, Compania se afla la data

adoptării H.G. nr. 456/2010 într-o situație de dezavantaj competitiv datorat

tehnologiei limitative, întrucât dezvoltarea tehnologică a capacităților de

transmisie date prin radiorelee era limitată și nu permitea companiei să țină

pasul cu principalii competitori, mai ales pe segmentul de transport de

capacitate.

Adoptarea actului

normativ atacat a fost determinată de previziunile financiare pentru anul 2010

care arătau că, în lipsa unor măsuri drastice de eficientizare, Radiocom va

înregistra cel mai probabil rezultate semnificativ negative.

Astfel, prin

adoptarea actului administrativ contestat, s-a urmărit declanșarea procedurii

de reorganizare a Radiocom, prin aplicarea unui program de eficientizare,

pentru ca firma Radiocom să nu intre în stare de insolvență.

Programul de

modernizare, restructurare și reducere a cheltuielilor S.N. Radiocomunicații

S.A. a fost aprobat de Consiliul de administrație al S.N. de Radiocomunicații

S.A. prin Decizia nr. 3 din 10 martie 2010 și de Adunarea Generală a

Acționarilor prin Hotărârea nr. 4 din 25 martie 2010.

Susținerile

recurenților reclamanți și ale recurenților intervenienți cu privire la

nerespectarea dispozițiilor privind transparența decizională nu pot fi

reținute, întrucât în cadrul ședinței Consiliului de administrație din data de

10 martie 2010 au participat și reprezentanții sindicatelor reprezentative la

nivelul Societății Naționale de Radiocomunicații S.A.

În concluzie, H.G.

nr. 456/2010 este temeinică și legală, la elaborarea actului au fost respectate

dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru

elaborarea actelor normative, republicată, precum și cele cuprinse în

Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea,

avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a

proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea

adoptării/aprobării, aprobat prin H.G. nr. 561/2009, proiectul actului

administrativ fiind avizat de către autoritățile publice interesate în

aplicarea acestuia și de către Ministerul Justiției, care, potrivit art. 20

alin. (7) din Regulament, avizează proiectele de acte normative exclusiv din

punct de vedere al legalității, încheind operațiunile din etapa de avizare.

Având în vedere

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul, ca nefondat, neexistând motive de reformare a

hotărârii atacate, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art.

304 sau art. 304

1

Respinge recursurile

declarate de Federația Sindicatelor Radiocomunicații și 1068 persoane membri

sau salariați ai Sindicatelor Libere din Radiotelecomunicații Cluj, Iași,

Timișoara și București împotriva Sentinței nr. 1068 din 14 februarie 2011 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 mai 2012.

Procesat de GGC - DG

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-03-20
0,90
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1454/2012
își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, impunându-se astfel repunerea salariaților în situația anterioară. Cu privire la prejudiciul suferit, reclamanții au
ÎCCJ 2012-11-27
0,90
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5003/2012
, de a fi angajată inițial ca Director General Adjunct la SC la care am făcut referire, urmând ca ulterior să fie promovată în funcția de Director General lucru care s-a și întâmplat în data de 26 februarie 2010. Se mai impune aici și preci
ÎCCJ 2015-01-28
0,90
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 271/2015
de credite să aplice majorarea salarială de 15% la salariul de bază brut din luna iunie 2010 (redus cu 25%), în loc de a se aplica majorarea la salariul brut din luna octombrie 2010; - soluția nu ține seama de precedentul judiciar; se invoc
ÎCCJ 2011-08-24
0,90
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3947/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prima instanță. Sesizarea instanței de fond. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești la data de 15 martie 2011, disjunsă din dosarul
ÎCCJ 2010-06-15
0,90
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3128/2010
(1) din Legea nr. 188/1999, coroborate cu dispozițiile art. 4 din O.U.G. nr. 1/2009, privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, astfel încât nu se poate reține critica reclamantei, conform căreia mențiun
Sursă