ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1454/2012

Cererea de chemare în judecată, apărările pârâților și derularea procedurilor în fața instanței de fond. Prin acțiunea formulată la Curtea de Apel Pitești, reclamanții B.F., C.B., D.S., D.M., D.M., G.A., I.G., L.M., L.C., L.L., M.M., M.A., N.G., O.D., O.S., P.I., R.R.G., L.G., S.A. și V.A.I., salariați ai Agenției Nucleare pentru Deșeuri Radioactive, au chemat în judecată Guvernul României, M.E.C.M.A. și Agenția Nucleară pentru Deșeuri Radioactive, pentru a se dispune: 1. anularea H.G. nr. 1437/2009 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Agenției Nucleare pentru Deșeuri Radioactive; 2. recunoașterea drepturilor prevăzute de art. 13 alin. (2) din O.G. nr. 11/2003, republicată și modificată și a drepturilor salariaților de a avea relații sau raporturi de muncă încheiate cu un angajator, persoană juridică, ce a fost înființată cu respectarea dispozițiilor legale; 3. repunerea părților în situația anterioară emiterii H.G. nr. 1437/2009 și reintegrarea salariaților în funcția avută anterior, conform contractelor individuale de muncă încheiate de către salariați cu Agenția Națională Nucleară pentru Deșeuri Radioactive; 4. repararea prejudiciului produs prin emiterea hotărârii de Guvern mai susmenționată și a actelor administrative subsecvente, cu obligarea solidară a pârâților la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, conform contractelor individuale de muncă și contractului colectiv de muncă al Agenției Naționale pentru Deșeuri Radioactive – A.N.D.R.A.D., pentru anii 2009-2011, înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială Argeș cu nr. 5885/217 din 22 decembrie 2008 (prime de vacanță, prime de Paște și de Crăciun, alimentație de protecție pentru muncă în condiții deosebite), despăgubiri calculate până la punerea efectivă în aplicare a hotărârii; 5. constatarea nelegalității și anularea contractelor individuale de muncă: nr. 16 din 28 decembrie 2009, nr. 6 din 28 decembrie 2009, nr. 10 din 28 decembrie 2009, nr. 14 din 28 decembrie 2009; nr. 17 din 28 decembrie 2009, nr. 9 din 28 decembrie 2009, nr. 11 din 28 decembrie 2009 și nr. 12 din 28 decembrie 2009. Reclamanții au arătat că întrucât litigiul, în ce privește capetele 2-5 din cerere, depinde de legalitatea actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise în temeiul și executarea H.G. nr. 1437/2009, se impune soluționarea excepțiilor de nelegalitate cu privire la: 1. Ordinul Ministrului Economiei nr. 2162 din 11 decembrie 2009, privind numirea în funcția de președinte al Agenției Nucleare pentru Deșeuri Radioactive a domnului I.N.;

Ordinul nr. 10/28 decembrie 2009, privind preluarea și reîncadrarea personalului Agenției Naționale pentru Deșeuri Radioactive și a personalului acesteia;

Ordinul nr. 11 din 28 decembrie 2009, privind aprobarea organigramei departamentului pentru promovarea, dezvoltarea și monitorizarea activității nucleare și a organigramei departamentului pentru administrare a deșeurilor radioactive și al aprobării statului de personal al A.N.D.R., emis de președintele agenției;

Ordinele: nr. 24 din 28 decembrie 2009, nr. 35 din 28 decembrie 2009, nr. 18 din 28 decembrie 2009, nr. 19 din 28 decembrie 2009, nr. 20 din 28 decembrie 2009; nr. 15 din 28 decembrie 2009, nr. 56 din 28 decembrie 2009, nr. 30 din 28 decembrie 2009, nr. 34 din 28 decembrie 2009, nr. 27 din 28 decembrie 2009, nr. 25 din 28 decembrie 2009, nr. 16 din 28 decembrie 2009, nr. 21 din 28 decembrie 2009, nr. 38 din 28 decembrie 2009, nr. 37 din 28 decembrie 2009, nr. 33 din 28 decembrie 2009, nr. 23 din 28 decembrie 2009, nr. 26 din 28 decembrie 2009, nr. 36 din 28 decembrie 2009 și nr. 31 din 28 decembrie 2009, emise de președintele agenției;

Ordinul nr. 1 din 6 ianuarie 2010, privind reîncadrarea personalului Agenției Nucleare și pentru Deșeuri Radioactive. În motivarea acțiunii s-a arătat că se impune anularea H.G. nr. 1437/2009, deoarece aceasta a fost adoptată în lipsa avizului Curții de Conturi, cu încălcarea prevederilor art. 117 alin. (2) din Constituția României, art. 11 lit. o) și art. 42 din Legea nr. 90/2001, privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a Ministerelor, a art. 41 lit. b) din Legea nr. 94/1992. S-a mai arătat că înființarea agenției nu a fost aprobată prin hotărâre de guvern, fiind încălcate și dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 329/2009, că hotărârea de Guvern atacată a fost adoptată cu încălcarea procedurii de adoptare a actelor normative emise de Guvern, fără avizul Consiliului Legislativ, prevăzut de art. 4 din Legea nr. 73/1993 și a art. 24 alin. (2) din H.G. nr. 561/2009, prin faptul că avizul din 24 noiembrie 2009 este ulterior datei adoptării hotărârii atacate, respectiv cu încălcarea art. 110 alin. (4) din Constituție, Guvernul fiind demis prin retragerea de către Parlament a încrederii acordate, la data adoptării acestei hotărâri. Reclamanții au apreciat că H.G. nr. 1437/2009 încalcă și prevederile art. 10 alin. (3) din O.G. nr. 11/2003, raportat la art. 57 lit. m) și n) din Legea nr. 329/2009, de vreme ce la data intrării în vigoare a hotărârii atacate singurele modificări produse în cuprinsul celor două ordonanțe de Guvern sunt relative la titulatura instituției, precum și dispozițiile art. 10 alin. (3) și (5) din O.G. nr. 11/2003, dispunând că sediul agenției este în București, sector 1, în timp ce O.G. menționată prevede sediul la Mioveni, județul Argeș. În motivarea cererii de chemare în judecată se mai arată că în urma publicării H.G. nr. 1437/2009 nu au mai fost recunoscute contractele individuale de muncă ale reclamanților, schimbându-li-se statutul juridic, unii fiind transformați în funcționari publici, iar alții în personal contractual salarizat și, prin urmare, reclamanții nu au mai putut beneficia de prevederile art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, care prevede că în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009, își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, impunându-se astfel repunerea salariaților în situația anterioară. Cu privire la prejudiciul suferit, reclamanții au invocat faptul că la data de 28 decembrie 2009, în temeiul art. 14 alin. (4) din H.G. nr. 1437/2009, au fost modificate salariile reclamanților în sensul diminuării lor, nemaifiind posibilă păstrarea salariilor de la 30 decembrie 2009, prejudiciul constând și în diminuarea veniturilor datorită neacordării drepturilor prevăzute în contractul colectiv de muncă. Agenția Nucleară și pentru Deșeuri Radioactive a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată și obligarea pârâților în solidar la cheltuieli de judecată. Pârâta a invocat excepția lipsei procedurii prealabile în raport de anularea H.G. nr. 1437/2009, arătând că plângerea nu îndeplinește prevederile art. 7 alin. (1) și alin. (11) din Legea nr. 554/2004, nearătându-se expres actul prin care au fost lezate drepturile petenților și respectiv revocarea actului administrativ. De asemenea, s-a arătat că plângerea prealabilă a fost îndreptată numai către instituția pârâtă, nu și către Guvernul României și M.E.C.M.A., față de care nu s-a îndeplinit procedura prealabilă și, pe de altă parte, plângerea este formulată de Sindicatul Național al Funcționarilor Publici, petenții nefiind menționați în plângere, astfel că reclamanții nefiind toți membri de sindicat, urmează să facă fiecare dovada calității de membru pentru a se folosi de plângerea prealabilă. Se solicită astfel respingerea cererii ca inadmisibilă. Pârâta a invocat și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților I.G., M.A., N.G., S. fostă Ș.A., V.A.I., motivat de faptul că aceștia nu se mai află în raporturi de muncă sau de serviciu cu instituția pârâtă, arătând că aceste persoane pot formula acțiune împotriva actului cu caracter administrativ individual, respectiv ordinul prin care li s-a stabilit raporturi de serviciu și doar în subsidiar contra actului normativ, H.G. nr. 1437/2009. De asemenea, pârâta a arătat că menționații pârâți nu au interes să atace în contencios hotărârea de Guvern, că I.G. nu a depus jurământul de funcționar public, M.A. și N.G. sunt pensionari, S.A. și V.A.I. și-au încetat raporturile de serviciu. Pârâta a mai invocat și excepția lipsei calității procesuale active a tuturor reclamanților în raport de H.G. nr. 1437/2009, motivat de faptul că reclamanții nu arată cum a fost afectat interesul public pe care tind să-l protejeze prin acțiune, prin încălcarea intereselor lor private, nearătând legătura de cauzalitate între încălcarea dreptului subiectiv sau interesului privat și apărarea interesului public. Pe fondul cauzei, pârâta Agenția Nucleară și pentru Deșeuri Radioactive a arătat că în ce privește Decizia Curții Constituționale nr. 1414 din 4 noiembrie 2009 și adresa din 9 octombrie 2009, emisă de Guvern, acestea nu relevă situația expusă de reclamanți, că înființarea A.N.D.R. este o înființare prin act de dispoziție a organului de stat competent, în speță H.G. nr. 1437/2009, potrivit art. 28 lit. a) din Decretul nr. 38/1954, iar avizele nr. 129280 din 18 noiembrie 2009, nr. 131927 din 30 noiembrie 2009 și nr. 1379 din 24 noiembrie 2009, probează nerealitatea susținerilor reclamanților, că expunerea de motive a Legii nr. 329/2009 justifică adoptarea acestui act normativ, fiind incident un interes superior celui al reclamanților, că repararea prejudiciului nu se poate admite în condițiile în care nu există un astfel de prejudiciu, reclamanții necontestând raporturile stabilite prin ordine, sau contractele individuale de muncă pe care le-au semnat, iar funcționarii, cu excepția reclamantului I.G., au depus jurământul specific funcționarilor. Guvernul României a formulat întâmpinare, invocând excepția tardivității acțiunii, actele atacate fiind comunicate, recursul grațios fiind exercitat, dar cererea de chemare în judecată a fost formulată cu depășirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004. Publicarea în M. Of. a hotărârii de guvern atacată este 11 decembrie 2009, în timp ce sesizarea instanței de contencios administrativ s-a făcut cu depășirea termenului prevăzut de lege. Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea cererii, arătând că H.G. nr. 1437/2009 a fost adoptată de către Guvern în temeiul art. 108 din Constituția României și art. 5 alin. (1) din Legea nr. 329/2009, prin însușirea proiectului inițiat de Ministerul Economiei, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu atribuții în domeniul reglementat. M.E.C.M.A. a formulat întâmpinare, invocând excepția de inadmisibilitate a acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile cu privire la anularea H.G. nr. 1437/ 2009, a Ordinului nr. 2162 din 11 decembrie 2009, necompetența teritorială a instanței, având în vedere că toți pârâții au domiciliul în București, necompetența materială în ce privește legalitatea contractelor de muncă. Pârâtul a subliniat faptul că reclamanții nu au contestat niciodată Ordinul Ministrului nr. 2162 din 11 decembrie 2009, astfel că cererea este inadmisibilă. Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea cererii în ce privește capătul relativ la repararea prejudiciului produs prin adoptarea H.G. nr. 1437/2009, de vreme ce reclamanții au acceptat funcțiile publice fără să le conteste în vreun fel, au încheiat contractele de muncă și au primit remunerațiile specifice. 2. Hotărârile instanței de fond, atacate prin calea de atac exercitată Prin Încheierea din 15 aprilie 2011, instanța a dispus următoarele: - disjungerea capetelor de cerere privind: nelegalitatea și anularea contractelor individuale de muncă (capătul 5 al acțiunii), formându-se un nou dosar (nr. 518/46/2011) cu termen la 15 aprilie 2011; - disjungerea excepțiilor de nelegalitate: a Ordinului Ministrului Economiei nr. 2162 din 11 decembrie 2009, a Ordinului nr. 10 din 28 decembrie 2009, a Ordinului nr. 11 din 28 decembrie 2009, a Ordinelor de reîncadrare a reclamanților din 28 decembrie 2009, a Ordinului nr. 1 din 06 ianuarie 2010, formându-se dosare distincte. Au fost astfel constituite șapte dosare, în cauza de față instanța rămânând învestită cu cererea de anulare a H.G. nr. 1437/2009 și a cererilor privind acordarea de despăgubiri (capetele de cerere 1, 2, 3 și 4 ale acțiunii). Prin Încheierea din 13 mai 2011, instanța a dispus amânarea pronunțării la data de 17 mai 2011. Prin Sentința nr. 281/F-CONT din 17 mai 2011 Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: - s-a respins excepția inadmisibilității cererii, invocată de Agenția Nucleară și pentru Deșeuri Radioactive și de Ministerul Economiei; - s-a respins excepția tardivității cererii, invocată de Guvern; - s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocată de Agenția Nucleară și pentru Deșeuri Radioactive; - s-a respins cererea formulată de reclamanții B.F., C.B., D.S., D.M., D.M., G.A., I.G., L.M., L.C., L.L., M.M., M.A., N.G., O.D., O.S., P.I., R.R.G., L. (fostă S.) G., S. (fostă Ș.) A. și V.A.I., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, M.E.C.M.A. și Agenția Nucleară și pentru Deșeuri Radioactive, de anulare a H.G. nr. 1437/2009; - s-a respins cererea de recunoaștere a drepturilor prevăzute la art. 13 (2) din O.G. nr. 11/2003, cererea de repunere a părților în situația anterioară emiterii hotărârii de Guvern atacată și cererea de despăgubiri; - au fost obligați reclamanții la plata sumei de 2.000 lei, cheltuieli de judecată către A.N.D.R. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: 1. În ceea ce privește capătul de cerere referitor la anularea H.G. nr. 1437/2009, privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare și a structurii organizatorice ale Agenției Nucleare și pentru Deșeuri Radioactive: Asupra excepției lipsei procedurii prealabile ridicată de Agenția Nucleară și pentru Deșeuri Radioactive și de M.E.C.M.A., instanța a reținut în primul rând că plângerea prealabilă trebuia formulată numai în raport cu autoritatea emitentă, respectiv Guvernul României, față de disp. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar nu față de autoritatea rezultată din reorganizarea fostelor agenții, respectiv Agenția Nucleară și pentru Deșeuri Radioactive sau față de Ministerul în subordinea căruia s-a aflat ori care i-a coordonat activitatea. Pe de altă parte instanța a reținut că reclamanții s-au adresat Agenției Nucleare și pentru Deșeuri Radioactive, cu plângere, prin Sindicatul Național al Funcționarilor Publici, vizând drepturile salariale ale acestora, însă în strânsă legătură cu H.G. nr. 1437/2009 atacată, neindicarea acestuia în mod expres în plângere neputând constitui motiv pentru susținerea excepției. În ce privește faptul că numele reclamanților nu au fost menționate în plângere, instanța a constatat că nu se contestă calitatea acestora de membri ai sindicatului, astfel că în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a considerat îndeplinită această procedură. Asupra excepției tardivității acțiunii, invocată de către Guvernul României în întâmpinare, instanța a apreciat că aceasta nu este întemeiată, de vreme ce art. 7 alin. (1) 1 din Legea nr. 554/2004 prevede că, în cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând, cu consecințe și asupra sesizării instanței. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a tuturor reclamanților pentru anularea H.G. nr. 1437/2009, invocată de către Agenția Nucleară pentru Deșeuri Radioactive, instanța a apreciat că aceasta nu poate fi reținută, deoarece reclamanții nu invocă un interes public pe care tind să-l protejeze prin acțiune, ci un interes privat determinat de schimbarea încadrării în funcție, urmare a reorganizării Agenției Naționale pentru Deșeuri Radioactive, respectiv a Agenției Nucleare și sursa reîncadrării acestora este determinată tocmai de adoptarea H.G. nr. 1437/2009, în temeiul art. 5 din Legea nr. 329/2009 și a Anexei nr. 1 pct. 33 și 34 la acest act normativ. Asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților I.G., M.A., N.G., S. fostă Ș.A., V.A.I., deoarece nu se mai află în raporturi de muncă sau de serviciu cu instituția pârâtă, instanța a reținut că persoanele menționate sunt prevăzute atât în Anexele Ordinelor nr. 10 din 28 decembrie 2009 și nr. 11 din 28 decembrie 2009, cât și în ordinele individuale emise ca urmare a adoptării hotărârii atacate, ceea ce relevă faptul că acestora trebuie să li se recunoască legitimare pentru atacarea actului administrativ. Totodată, în capetele de cerere 2, 3 și 4 reclamanții au solicitat drepturile bănești care li se cuvin, deoarece hotărârea atacată a fost adoptată cu încălcarea prevederilor legale. Ca atare, încetarea raporturilor de serviciu cu Agenția nu afectează nici interesul acestora în atacarea actului administrativ, pentru efectele produse pentru perioada de timp în care aceste persoane și-au menținut calitatea de angajat al agenției, cu atât mai mult cu cât nu s-a dovedit data la care au încetat raporturile între părți. Pe fondul cererii de chemare în judecată, instanța a reținut că temeiul pentru adoptarea hotărârii de Guvern atacate este reprezentat de art. 108 din Constituția României, republicată, și art. 5 alin. (1) din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional. S-a mai reținut că în cazul de față, prin Legea nr. 329/2009, nu s-a reglementat numai competența Guvernului și ministerelor de a înființa organe de specialitate, ci s-a dispus însăși reorganizarea unor asemenea organe de specialitate ale administrației publice centrale, de regulă prin comasarea celor existente, cu consecința apariției unei noi entități, în scopul raționalizării cheltuielilor publice și, ca atare, nu se poate reține aplicarea textului constituțional sus menționat, organul de specialitate în discuție fiind „înființat” prin lege, H.G. nr. 1437/2009, fiind adoptată în conformitate cu art. 108 alin. 2 din Constituție, numai în scopul executării dispoziției legale. Instanța a apreciat că nu este cazul unei înființări a agenției în sensul constituirii sale pentru prima dată în domeniul analizat, ci de reorganizare a două organe de specialitate preexistente, pentru care la momentul înființării acestora s-ar fi solicitat în temeiul art. 117 alin. (2) din Legea fundamentală, avizul conform al Curții de Conturi, aviz necesar în ipoteza înființării organelor de specialitate, iar nu al reorganizării celor deja existente. S-a arătat că nici H.G. nr. 1631/2003, privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Deșeuri Radioactive și nici H.G. nr. 267/2007 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare și a structurii organizatorice ale Agenției Nucleare, abrogate prin H.G. nr. 1437/2009, nu utilizează expres termenul de „înființare”, în ce privește cele două agenții preexistente și că lipsa mențiunii de „înființare”, consemnată în punctele de vedere privind avizul Ministerului de Justiție și al Consiliului legislativ nu poate fi reținută drept cauză de nulitate, ci ține de acuratețea tehnicii legislative utilizate, în condițiile în care din înscrisurile depuse de Guvern rezultă că proiectul de hotărâre a fost avizat favorabil, observațiile făcute în raport cu proiectul având în vedere chiar dispozițiile prevăzute în Anexa nr. 1 pct. 33 și 34 ale Legii nr. 329/2009. S-a mai reținut în considerentele hotărârii atacate că avizul Consiliului legislativ s-a raportat în mod corect la rigoarea tehnicii legislative, care, sub același aspect, nu a caracterizat însă nici actele normative anterioare sus menționate și abrogate prin hotărârea de Guvern atacată, care au produs efecte în special în ce îi privește pe reclamanți. În ceea ce privește faptul că art. 11 și 12 din H.G. nr. 1437/2009 încalcă art. 17 din O.G. nr. 11/2003 și H.G. nr. 1080/2007, instanța a constatat mai întâi lipsa unor motive concrete în susținerea acestei afirmații, reținând că dispozițiile menționate nu se exclud reciproc și nu se contrazic, de vreme ce actul normativ atacat trimite expres la H.G. nr. 1080/2007, iar art. 17 din O.G. nr. 11/2003 se referă numai la modul de constituire a resurselor, iar nu la destinația fondurilor pentru gospodărirea deșeurilor radioactive. Instanța nu a reținut argumentele invocate la pct. I.4 din cerere, relativ la încălcarea dispozițiilor unor acte normative de grad superior în temeiul art. 56 din Legea nr. 24/2000, apreciind că reorganizarea a operat prin lege, cu forță juridică superioară Ordonanței de Guvern nr. 11/2003, iar faptul că prin H.G. atacată s-a modificat sediul principal, fiind însă menținut cel inițial, dar ca sediu secundar, în Mioveni, Argeș, nu poate determina concluzia încălcării O.G. nr. 11/2003, de vreme ce un act normativ cu forță juridică superioară Ordonanței nr. 11/2003 a dispus asupra reorganizării organelor de specialitate preexistente, impunând adoptarea unei hotărâri de Guvern în acest sens. Asupra capetelor de cerere privind obligarea pârâților la repararea prejudiciului produs prin adoptarea actului normativ atacat, instanța a constatat că au calitate pasivă atât emitentul actului, cât și A.N.D.R., ca angajator, respectiv Ministerul Economiei ca ordonator de credite. S-a apreciat că nu se poate reține încălcarea art. 13 alin. (2) din O.G. nr. 11/2003, rap. la O.G. nr. 14/1998, de către art. 14 alin. (4) din H.G. nr. 1437/ 2009, deoarece cel din urmă text menționat prevede că salarizarea personalului Agenției se va face potrivit prevederilor legale în vigoare privind salarizarea personalului bugetar, iar art. 13 alin. (2) din O.G. nr. 11/ 2003 prevede că salarizarea personalului se face în condițiile prevăzute de legislația în vigoare privind salarizarea personalului din instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii. Ca atare, ar deveni incidentă O.G. nr. 14/1998 privind utilizarea veniturilor realizate de instituțiile publice finanțate integral din venituri extrabugetare, în vigoare la data adoptării hotărârii de Guvern atacată, art. 48 pct. 30 din Legea nr. 330/2009, prin care a fost abrogată, întrând în vigoare abia la 01 ianuarie 2010. Având în vedere că anexa I la Legea nr. 329/2009, pct. 33 și 34, prevede că entitatea rezultată - Agenția Nucleară și pentru Deșeuri Radioactive - este finanțată din venituri proprii și din subvenții de la bugetul de stat, bugetul Ministerului Economiei, fiind astfel schimbată sursa de finanțare a Agenției rezultate din reorganizarea celor două agenții preexistente, instanța a apreciat că nu mai era aplicabilă O.G. nr. 14/1998, care se referea exclusiv la instituțiile publice finanțate integral din venituri extrabugetare. S-a reținut de către instanță că H.G. nr. 1437/2009 a fost emisă în temeiul anexei I la Legea nr. 329/ 2009, care schimbă sursa de finanțare a entității rezultate din reorganizarea celor preexistente, astfel că nu se poate reține încălcarea art. 13 alin. (2) din O.G. nr. 11/2003, act normativ cu putere juridică inferioară legii, care rămâne fără aplicare, urmare a adoptării Legii nr. 329/2009. Schimbarea modului de finanțare al agenției a determinat și consecințe asupra salarizării personalului acesteia, preluat de la cele două entități, la 28 decembrie 2009, aspect asupra căruia instanța a constatat că nu au existat contestații, reclamanții acceptând primirea drepturilor astfel stabilite, cu un cuantum redus, pe perioada unui an, semnând contractele de muncă și depunând jurământul în calitate de funcționari. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 7 și 8 din Legea nr. 554/2004 instanța a respins excepția de inadmisibilitate, invocată de A.N.D.R. și de Ministerul Economiei, a respins excepția de tardivitate a cererii, invocată de Guvernul României, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocată de A.N.D.R. și a respins cererea de anulare a H.G. nr. 1437/2009, precum și capetele de cerere relative la despăgubiri. 3. Cererile de recurs 1. Împotriva Sentinței nr. 281/F-CONT din 17 mai 2011, a Încheierii din 15 aprilie 2011 și a Încheierii din 13 mai 2011, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs reclamanții B.F., C.B., D.S., D.M., D.M., G.A., I.G., L.M., L.C., L.L., M.M., M.A., N.G., O.D., O.S., P.I., R.R.G., L. (fostă S.) G., S. (fostă Ș.) A. și V.A.I., criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie. 2. De asemenea, împotriva Sentinței nr. 281/F-CONT din 17 mai 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Agenția Nucleară și pentru Deșeuri Radioactive. Împotriva Sentinței civile nr. 281/F-Cont din 17 februarie 2011, precum și a încheierii din 15 aprilie 2011 și respectiv,a încheierii din 13 februarie 2011, ambele pronunțate în același dosar, au declarat recurs în termenul legal reclamanții B.F., C.B., D.S., D.M., D.M., G.A., I.G., L.M., L.C., L.L., M.M., M.A., N.G., O.D., O.S., P.I., R.R.G., L. (fostă S.) G., S. (fostă Ș.) A. și V.A.I. Totodată, împotriva aceleiași Sentințe nr. 281/2011 a declarat în termen legal recurs și pârâta Agenția Nucleară pentru Deșeuri Radioactive. I. În motivarea recursului formulat, recurenții-reclamanți au susținut în esență, următoarele: - greșit a dispus instanța prin încheierea din 15 aprilie 2011 disjungerea capetelor de cerere din acțiunea introductivă de instanță, prin care a fost invocată excepția de nelegalitate a Ordinelor nr. 2162 din 11 decembrie 2009; nr. 10 din 28 decembrie 2009, precum și Ordinelor din 28 decembrie 2009; nr. 1 din 6 ianuarie 2010, fiind nelegal interpretate dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 și art. 145 C. proc. civ. În ceea ce privește încheierea din 13 mai 2011, recurenții-reclamanți au susținut că în mod greșit a fost consemnat faptul că prin acțiune a fost invocată vătămarea unui interes de ordine publică, deoarece ceea ce s-a invocat a fost vătămarea unui drept în sensul prevăzut de art. 2 lit. o) din Legea nr. 554/2004 și numai în subsidiar un interes legitim public. S-a susținut de asemenea, că prin aceeași încheiere s-a invocat și faptul că nota de fundamentare depusă de Guvernul României nu corespunde cu cea publicată pe site-ul instituției. Cu privire la sentința pronunțată pe fondul cauzei, aceiași recurenți-reclamanți au arătat că aceasta este nelegală deoarece: - greșit a reținut instanța de fond aplicarea dispoziției art. 117 alin. (2) din Constituția României, de vreme ce Agenția Nucleară și pentru Deșeuri Radioactive a fost înființată prin lege, H.G. nr. 1437/2009 fiind adoptată numai în scopul exercitării legii; - avizul Curții de Conturi este necesar în ipoteza înființării organelor de specialitate, iar nu al reorganizării celor deja existente; - un act normativ care să predată expres termenul de înființare este necesar a fi adaptat numai dacă noua entitate nu poate funcționa pe baza reglementărilor existente; - avizul Consiliului legislativ a fost dat și analizat anterior adoptării actului normativ atacat; - instanța de fond greșit a dispus respingerea capetelor de cerere 2, 3 și 4 prin care s-a solicitat recunoașterea drepturilor prevăzute de art. 13 alin. (2) din O.G. nr. 11/2003 cu consecința repunerii părților în situația anterioară emiterii H.G. nr. 1437/2009, fără a fi avută în vedere soluția cu privire la nelegalitatea ordinelor contestate; - în mod greșit s-a reținut că O.G. nr. 11/2003, fiind un act administrativ cu putere inferioară legii în temeiul căreia a fost emis – H.G. nr. 1437/2009, nu se poate reține că acest act administrativ cu caracter normativ încalcă art. 13 alin. (2) din O.G. nr. 11/2003. II. Recursul formulat de pârâta-recurentă Agenția Nucleară și pentru Deșeuri Radioactive În motivarea acestui recurs, pârâta-recurentă susține, în esență, următoarele: - în mod greșit a apreciat instanța atunci când a dispus acordarea în parte a cheltuielilor de judecată; - instanța de fond a făcut o greșită apreciere a dispozițiilor art. 274 alin. (3) Cod procedura civilă cu referire la „valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat”. Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea le va respinge ca nefondate pentru următoarele considerente: Acțiunea introductivă de instanță, așa cum rezultă din petitul acțiunii cuprinde mai multe capete de cerere independent de cel prin care s-a solicitat anularea H.G. nr. 1437/2009 și respectiv, acordarea de despăgubiri. Prin încheierea de ședință din 15 aprilie 2011 instanța de fond (fila 177 dosar fond) a dispus disjungerea tuturor excepțiilor de nelegalitate invocate cu privire la Ordinele nr. 2162/2009; nr. 10/2009; nr. 11/2009; nr. 28/2009 și nr. 1/2010, fiind formate în acest sens alte dosare. Prin aceeași încheiere s-a reținut spre soluționare acțiunea introductivă cu privire la celelalte capete de cerere, respectiv 1, 2, 3 și 4. Curtea reține că măsura dispusă de instanță prin această încheiere este în deplină concordanță cu dispozițiile art. 165 C. proc. civ. în raport de care judecătorul poate dispune disjungerea în orice stare a pricinii dacă stabilește că acest lucru este necesar și dacă așa cum în mod corect s-a reținut, această măsură duce la o mai bună administrare a actului de justiție. Ori, așa cum rezultă din dosarul cauzei, actele administrative față de care a fost invocată excepția de nelegalitate (ordinele mai sus enumerate) sunt acte administrative distincte de H.G. nr. 1437/2009 a cărei anulare s-a solicitat. Din acest punct de vedere, susținerea recurenților cu privire la nelegalitatea disjungerii celorlalte capete de cerere, este neîntemeiată, urmând a fi înlăturată ca atare. Tot astfel, neîntemeiată este și susținerea care vizează „omisiunea” din încheierea de amânare a pronunțării a unor susțineri făcute de reclamanta-recurentă, deoarece o astfel de omisiune putea fi îndreptată eventual pe calea unei cereri întemeiată pe dispozițiile art. 281 C. proc. civ. și nu pe calea recursului. Criticile formulate de recurenții-reclamanți cu privire la fondul cauzei care vizează anularea H.G. nr. 1437/2009 sunt nefondate pentru următoarele considerente: Adoptarea hotărârii de Guvern contestate s-a făcut în temeiul art. 108 din Constituția României și art. 5 alin. (1) din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și F.M.I. Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Regulamentul de organizare și funcționare al Agenției Nucleare și pentru Deșeuri Radioactive, acesta se organizează și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Economiei. În cauza dedusă judecății, prin Legea nr. 326/2009 care a stat la baza emiterii H.G. nr. 1437/2009 s-a dispus reorganizarea unor organe de specialitate ale administrației publice centrale, prin comasarea celor existente și apariția unor noi entități. În acest fel a rezultat și Agenția Nucleară și pentru Deșeuri Radioactive, respectiv prin comasarea prin fuziune a celor două agenții existente (anexa I a Legii nr. 329/2009, punctele 22 și 34). Rezultă așadar, că nu este vorba de înființarea unei noi agenții în acest domeniu ci efectiv de o reorganizare a două organele de specialitate preexistente și înființate în condițiile legii. Sub acest aspect, în mod corect a reținut instanța de fond că nefiind vorba de înființarea unui organ de specialitate, avizul conform al Curții de Conturi, prevăzut de art. 117 alin. (2) din Constituție, nu era necesar. De altfel, nici H.G. nr. 1631/2003 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Deșeuri Radioactive și nici H.G. nr. 267/2007 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Agenției Nucleare aprobate prin H.G. nr. 1437/2009, nu utilizează termenul de „înființare”. În ceea ce privește faptul că H.G. nr. 1437/2009 adoptată în condiții de legalitate în raport de cele mai sas reținute, încalcă dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 11/2003 și H.G. nr. 1080/2007, prin modificarea destinației fondului de gospodărire a deșeurilor radioactive, acest lucru nu a fost dovedit, iar din interpretarea dispozițiilor citate, rezultă că acestea nu se exclud și nici nu sunt în contradicție. În acest sens este de reținut că H.G. nr. 1437/2007 contestată în cauză, face trimitere expresă la prevederile H.G. nr. 1088/2007 în timp ce art. 17 din O.G. nr. 11/2003 se referă la constituirea resurselor și nu la destinația fondurilor pentru gospodărirea deșeurilor radioactivă. Așa fiind, Curtea va înlătura ca nefondată și această susținere a recurenților-reclamanți. Aceeași recurenți au susținut prin recursul formulat și faptul că instanța în mod nelegal a respins cererea de recunoaștere a drepturilor prevăzute de art. 13 din O.G. nr. 11/2003 și de repunere a părților în situația anterioară adoptării H.G. nr. 1437/2009. Cu privire la această susținere, Curtea va reține că în mod corect instanța de fond a considerat că dispozițiile art. 13 din O.G. nr. 11/2003 nu au fost încălcate, deoarece așa cum reiese din succesiunea actelor normative – O.G. nr. 11/2003, O.G. nr. 14/1998, Anexa I din Legea nr. 329/2009 – pct. 33 și 34, entitatea rezultată în urma reorganizării – Agenția Nucleară pentru Deșeuri Radioactive este finanțată din venituri proprii și din subvenții de la bugetul de stat. Rezultă așadar că a fost schimbată sursa de finanțare a Agenției. Or, în aceste condiții nu mai sus incidente dispozițiile O.G. nr. 14/1998 care se referă exclusiv la instituțiile publice finanțate integral din venituri extrabugetare. Schimbarea modului de finanțare al Agenției a determinat și consecința asupra modului de salarizare a personalului preluat de la cele două entități preexistente și ulterior comasate prin fuziune. În ceea ce privește recursul formulat de pârâta-recurentă Agenția Nucleară pentru Deșeuri Radioactive și care vizează doar cheltuielile de judecată acordate, Curtea va reține că în mod legal instanța de fond, făcând aplicarea dispozițiilor art. 274 (3) Cod procedura civilă a acordat în parte cheltuielile de judecată solicitate de pârâtă în cuantum de 2000 lei, ținând cont și de disjungerea tuturor celorlalte capete de cerere și respectiv obiectul acțiunii soluționat prin sentința recurată. În consecință, în raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., ambele recursuri vor fi respinse ca nefondate.