ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1454/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1454/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

în judecată, apărările pârâților și derularea procedurilor în fața instanței de

fond.

Prin acțiunea formulată la Curtea de Apel

Pitești, reclamanții B.F., C.B., D.S., D.M., D.M., G.A., I.G., L.M., L.C., L.L.,

M.M., M.A., N.G., O.D., O.S., P.I., R.R.G., L.G., S.A. și V.A.I., salariați ai

Agenției Nucleare pentru Deșeuri Radioactive, au chemat în judecată Guvernul

României, M.E.C.M.A. și Agenția Nucleară pentru Deșeuri Radioactive, pentru a

se dispune:

privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Agenției

Nucleare pentru Deșeuri Radioactive;

drepturilor prevăzute de art. 13 alin. (2) din O.G. nr. 11/2003, republicată și

modificată și a drepturilor salariaților de a avea relații sau raporturi de

muncă încheiate cu un angajator, persoană juridică, ce a fost înființată cu

respectarea dispozițiilor legale;

în situația anterioară emiterii H.G. nr. 1437/2009 și reintegrarea salariaților

în funcția avută anterior, conform contractelor individuale de muncă încheiate

de către salariați cu Agenția Națională Nucleară pentru Deșeuri Radioactive;

prejudiciului produs prin emiterea hotărârii de Guvern mai susmenționată și a

actelor administrative subsecvente, cu obligarea solidară a pârâților la plata

unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu

celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, conform contractelor individuale

de muncă și contractului colectiv de muncă al Agenției Naționale pentru Deșeuri

Radioactive – A.N.D.R.A.D., pentru anii 2009-2011, înregistrat la Direcția de

Muncă și Protecție Socială Argeș cu nr. 5885/217 din 22 decembrie 2008 (prime

de vacanță, prime de Paște și de Crăciun, alimentație de protecție pentru muncă

în condiții deosebite), despăgubiri calculate până la punerea efectivă în

aplicare a hotărârii;

nelegalității și anularea contractelor individuale de muncă: nr. 16 din 28

decembrie 2009, nr. 6 din 28 decembrie 2009, nr. 10 din 28 decembrie 2009, nr. 14

din 28 decembrie 2009; nr. 17 din 28 decembrie 2009, nr. 9 din 28 decembrie 2009,

nr. 11 din 28 decembrie 2009 și nr. 12 din 28 decembrie 2009.

Reclamanții au arătat

că întrucât litigiul, în ce privește capetele 2-5 din cerere, depinde de

legalitatea actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise în

temeiul și executarea H.G. nr. 1437/2009, se impune soluționarea excepțiilor de

nelegalitate cu privire la:

Ministrului Economiei nr. 2162 din 11 decembrie 2009, privind numirea în

funcția de președinte al Agenției Nucleare pentru Deșeuri Radioactive a

domnului I.N.;

decembrie 2009, privind preluarea și reîncadrarea personalului Agenției

Naționale pentru Deșeuri Radioactive și a personalului acesteia;

28 decembrie 2009, privind aprobarea organigramei departamentului pentru

promovarea, dezvoltarea și monitorizarea activității nucleare și a organigramei

departamentului pentru administrare a deșeurilor radioactive și al aprobării

statului de personal al A.N.D.R., emis de președintele agenției;

din 28 decembrie 2009, nr. 35 din 28 decembrie 2009, nr. 18 din 28 decembrie 2009,

nr. 19 din 28 decembrie 2009, nr. 20 din 28 decembrie 2009; nr. 15 din 28

decembrie 2009, nr. 56 din 28 decembrie 2009, nr. 30 din 28 decembrie 2009, nr.

34 din 28 decembrie 2009, nr. 27 din 28 decembrie 2009, nr. 25 din 28 decembrie

2009, nr. 16 din 28 decembrie 2009, nr. 21 din 28 decembrie 2009, nr. 38 din 28

decembrie 2009, nr. 37 din 28 decembrie 2009, nr. 33 din 28 decembrie 2009, nr.

23 din 28 decembrie 2009, nr. 26 din 28 decembrie 2009, nr. 36 din 28 decembrie

2009 și nr. 31 din 28 decembrie 2009, emise de președintele agenției;

6 ianuarie 2010, privind reîncadrarea personalului Agenției Nucleare și pentru

Deșeuri Radioactive.

În motivarea acțiunii

s-a arătat că se impune anularea H.G. nr. 1437/2009, deoarece aceasta a fost

adoptată în lipsa avizului Curții de Conturi, cu încălcarea prevederilor art. 117

alin. (2) din Constituția României, art. 11 lit. o) și art. 42 din Legea nr. 90/2001,

privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a Ministerelor, a art.

41 lit. b) din Legea nr. 94/1992.

S-a mai arătat că

înființarea agenției nu a fost aprobată prin hotărâre de guvern, fiind

încălcate și dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 329/2009, că hotărârea

de Guvern atacată a fost adoptată cu încălcarea procedurii de adoptare a

actelor normative emise de Guvern, fără avizul Consiliului Legislativ, prevăzut

de art. 4 din Legea nr. 73/1993 și a art. 24 alin. (2) din H.G. nr. 561/2009,

prin faptul că avizul din 24 noiembrie 2009 este ulterior datei adoptării

hotărârii atacate, respectiv cu încălcarea art. 110 alin. (4) din Constituție,

Guvernul fiind demis prin retragerea de către Parlament a încrederii acordate,

la data adoptării acestei hotărâri.

Reclamanții au

apreciat că H.G. nr. 1437/2009 încalcă și prevederile art. 10 alin. (3) din

O.G. nr. 11/2003, raportat la art. 57 lit. m) și n) din Legea nr. 329/2009, de

vreme ce la data intrării în vigoare a hotărârii atacate singurele modificări

produse în cuprinsul celor două ordonanțe de Guvern sunt relative la titulatura

instituției, precum și dispozițiile art. 10 alin. (3) și (5) din O.G. nr. 11/2003,

dispunând că sediul agenției este în București, sector 1, în timp ce O.G.

menționată prevede sediul la Mioveni, județul Argeș.

În motivarea cererii

de chemare în judecată se mai arată că în urma publicării H.G. nr. 1437/2009 nu

au mai fost recunoscute contractele individuale de muncă ale reclamanților,

schimbându-li-se statutul juridic, unii fiind transformați în funcționari

publici, iar alții în personal contractual salarizat și, prin urmare,

reclamanții nu au mai putut beneficia de prevederile art. 30 alin. 5 din Legea nr.

330/2009, care prevede că în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31

decembrie 2009, își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de

reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, impunându-se

astfel repunerea salariaților în situația anterioară.

Cu privire la

prejudiciul suferit, reclamanții au invocat faptul că la data de 28 decembrie 2009,

în temeiul art. 14 alin. (4) din H.G. nr. 1437/2009, au fost modificate

salariile reclamanților în sensul diminuării lor, nemaifiind posibilă păstrarea

salariilor de la 30 decembrie 2009, prejudiciul constând și în diminuarea

veniturilor datorită neacordării drepturilor prevăzute în contractul colectiv

de muncă.

Agenția Nucleară și

pentru Deșeuri Radioactive a formulat întâmpinare, solicitând respingerea

cererii de chemare în judecată și obligarea pârâților în solidar la cheltuieli

de judecată.

Pârâta a invocat

excepția lipsei procedurii prealabile în raport de anularea H.G. nr. 1437/2009,

arătând că plângerea nu îndeplinește prevederile art. 7 alin. (1) și alin. (11)

din Legea nr. 554/2004, nearătându-se expres actul prin care au fost lezate

drepturile petenților și respectiv revocarea actului administrativ.

De asemenea, s-a

arătat că plângerea prealabilă a fost îndreptată numai către instituția pârâtă,

nu și către Guvernul României și M.E.C.M.A., față de care nu s-a îndeplinit

procedura prealabilă și, pe de altă parte, plângerea este formulată de

Sindicatul Național al Funcționarilor Publici, petenții nefiind menționați în

plângere, astfel că reclamanții nefiind toți membri de sindicat, urmează să

facă fiecare dovada calității de membru pentru a se folosi de plângerea

prealabilă. Se solicită astfel respingerea cererii ca inadmisibilă.

Pârâta a invocat și

excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților I.G., M.A., N.G., S.

fostă Ș.A., V.A.I., motivat de faptul că aceștia nu se mai află în raporturi de

muncă sau de serviciu cu instituția pârâtă, arătând că aceste persoane pot

formula acțiune împotriva actului cu caracter administrativ individual,

respectiv ordinul prin care li s-a stabilit raporturi de serviciu și doar în

subsidiar contra actului normativ, H.G. nr. 1437/2009.

De asemenea, pârâta a

arătat că menționații pârâți nu au interes să atace în contencios hotărârea de

Guvern, că I.G. nu a depus jurământul de funcționar public, M.A. și N.G. sunt

pensionari, S.A. și V.A.I. și-au încetat raporturile de serviciu.

Pârâta a mai invocat

și excepția lipsei calității procesuale active a tuturor reclamanților în

raport de H.G. nr. 1437/2009, motivat de faptul că reclamanții nu arată cum a

fost afectat interesul public pe care tind să-l protejeze prin acțiune, prin

încălcarea intereselor lor private, nearătând legătura de cauzalitate între

încălcarea dreptului subiectiv sau interesului privat și apărarea interesului

public.

Pe fondul cauzei,

pârâta Agenția Nucleară și pentru Deșeuri Radioactive a arătat că în ce

privește Decizia Curții Constituționale nr. 1414 din 4 noiembrie 2009 și adresa

din 9 octombrie 2009, emisă de Guvern, acestea nu relevă situația expusă de

reclamanți, că înființarea A.N.D.R. este o înființare prin act de dispoziție a

organului de stat competent, în speță H.G. nr. 1437/2009, potrivit art. 28 lit.

a) din Decretul nr. 38/1954, iar avizele nr. 129280 din 18 noiembrie 2009, nr. 131927

din 30 noiembrie 2009 și nr. 1379 din 24 noiembrie 2009, probează nerealitatea

susținerilor reclamanților, că expunerea de motive a Legii nr. 329/2009

justifică adoptarea acestui act normativ, fiind incident un interes superior

celui al reclamanților, că repararea prejudiciului nu se poate admite în

condițiile în care nu există un astfel de prejudiciu, reclamanții necontestând

raporturile stabilite prin ordine, sau contractele individuale de muncă pe care

le-au semnat, iar funcționarii, cu excepția reclamantului I.G., au depus

jurământul specific funcționarilor.

Guvernul României a

formulat întâmpinare, invocând excepția tardivității acțiunii, actele atacate

fiind comunicate, recursul grațios fiind exercitat, dar cererea de chemare în

judecată a fost formulată cu depășirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 11

din Legea nr. 554/2004. Publicarea în M. Of. a hotărârii de guvern atacată este

11 decembrie 2009, în timp ce sesizarea instanței de contencios administrativ

s-a făcut cu depășirea termenului prevăzut de lege.

Pe fondul cauzei,

pârâtul a solicitat respingerea cererii, arătând că H.G. nr. 1437/2009 a fost

adoptată de către Guvern în temeiul art. 108 din Constituția României și art. 5

alin. (1) din Legea nr. 329/2009, prin însușirea proiectului inițiat de

Ministerul Economiei, organ de specialitate al administrației publice centrale,

cu atribuții în domeniul reglementat.

M.E.C.M.A. a formulat

întâmpinare, invocând excepția de inadmisibilitate a acțiunii pentru

neîndeplinirea procedurii prealabile cu privire la anularea H.G. nr. 1437/

2009, a Ordinului nr. 2162 din 11 decembrie 2009, necompetența teritorială a

instanței, având în vedere că toți pârâții au domiciliul în București,

necompetența materială în ce privește legalitatea contractelor de muncă.

Pârâtul a subliniat

faptul că reclamanții nu au contestat niciodată Ordinul Ministrului nr. 2162

din 11 decembrie 2009, astfel că cererea este inadmisibilă.

Pe fondul cauzei,

pârâtul a solicitat respingerea cererii în ce privește capătul relativ la

repararea prejudiciului produs prin adoptarea H.G. nr. 1437/2009, de vreme ce

reclamanții au acceptat funcțiile publice fără să le conteste în vreun fel, au

încheiat contractele de muncă și au primit remunerațiile specifice.

instanței de fond, atacate prin calea de atac exercitată

Prin Încheierea din

15 aprilie 2011, instanța a dispus următoarele:

- disjungerea

capetelor de cerere privind: nelegalitatea și anularea contractelor individuale

de muncă (capătul 5 al acțiunii), formându-se un nou dosar (nr. 518/46/2011) cu

termen la 15 aprilie 2011;

- disjungerea

excepțiilor de nelegalitate: a Ordinului Ministrului Economiei nr. 2162 din 11

decembrie 2009, a Ordinului nr. 10 din 28 decembrie 2009, a Ordinului nr. 11

din 28 decembrie 2009, a Ordinelor de reîncadrare a reclamanților din 28

decembrie 2009, a Ordinului nr. 1 din 06 ianuarie 2010, formându-se dosare

distincte.

Au fost astfel

constituite șapte dosare, în cauza de față instanța rămânând învestită cu

cererea de anulare a H.G. nr. 1437/2009 și a cererilor privind acordarea de

despăgubiri (capetele de cerere 1, 2, 3 și 4 ale acțiunii).

Prin Încheierea din

13 mai 2011, instanța a dispus amânarea pronunțării la data de 17 mai 2011.

Prin Sentința nr. 281/F-CONT

din 17 mai 2011 Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- s-a respins

excepția inadmisibilității cererii, invocată de Agenția Nucleară și pentru

Deșeuri Radioactive și de Ministerul Economiei;

- s-a respins

excepția tardivității cererii, invocată de Guvern;

- s-a respins

excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocată de

Agenția Nucleară și pentru Deșeuri Radioactive;

- s-a respins cererea

formulată de reclamanții B.F., C.B., D.S., D.M., D.M., G.A., I.G., L.M., L.C.,

L.L., M.M., M.A., N.G., O.D., O.S., P.I., R.R.G., L. (fostă S.) G., S. (fostă Ș.)

A. și V.A.I., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, M.E.C.M.A. și

Agenția Nucleară și pentru Deșeuri Radioactive, de anulare a H.G. nr. 1437/2009;

- s-a respins cererea

de recunoaștere a drepturilor prevăzute la art. 13 (2) din O.G. nr. 11/2003,

cererea de repunere a părților în situația anterioară emiterii hotărârii de

Guvern atacată și cererea de despăgubiri;

- au fost obligați

reclamanții la plata sumei de 2.000 lei, cheltuieli de judecată către A.N.D.R.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

privește capătul de cerere referitor la anularea H.G. nr. 1437/2009, privind

aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare și a structurii

organizatorice ale Agenției Nucleare și pentru Deșeuri Radioactive:

Asupra excepției

lipsei procedurii prealabile ridicată de Agenția Nucleară și pentru Deșeuri

Radioactive și de M.E.C.M.A., instanța a reținut în primul rând că plângerea

prealabilă trebuia formulată numai în raport cu autoritatea emitentă, respectiv

Guvernul României, față de disp. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar

nu față de autoritatea rezultată din reorganizarea fostelor agenții, respectiv

Agenția Nucleară și pentru Deșeuri Radioactive sau față de Ministerul în

subordinea căruia s-a aflat ori care i-a coordonat activitatea.

Pe de altă parte

instanța a reținut că reclamanții s-au adresat Agenției Nucleare și pentru

Deșeuri Radioactive, cu plângere, prin Sindicatul Național al Funcționarilor

Publici, vizând drepturile salariale ale acestora, însă în strânsă legătură cu

H.G. nr. 1437/2009 atacată, neindicarea acestuia în mod expres în plângere

neputând constitui motiv pentru susținerea excepției.

În ce privește faptul

că numele reclamanților nu au fost menționate în plângere, instanța a constatat

că nu se contestă calitatea acestora de membri ai sindicatului, astfel că în

temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a considerat îndeplinită

această procedură.

Asupra excepției

tardivității acțiunii, invocată de către Guvernul României în întâmpinare,

instanța a apreciat că aceasta nu este întemeiată, de vreme ce art. 7 alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004 prevede că, în cazul actului administrativ normativ,

plângerea prealabilă poate fi formulată oricând, cu consecințe și asupra

sesizării instanței.

În ceea ce privește

excepția lipsei calității procesuale active a tuturor reclamanților pentru

anularea H.G. nr. 1437/2009, invocată de către Agenția Nucleară pentru Deșeuri

Radioactive, instanța a apreciat că aceasta nu poate fi reținută, deoarece

reclamanții nu invocă un interes public pe care tind să-l protejeze prin

acțiune, ci un interes privat determinat de schimbarea încadrării în funcție,

urmare a reorganizării Agenției Naționale pentru Deșeuri Radioactive, respectiv

a Agenției Nucleare și sursa reîncadrării acestora este determinată tocmai de

adoptarea H.G. nr. 1437/2009, în temeiul art. 5 din Legea nr. 329/2009 și a

Anexei nr. 1 pct. 33 și 34 la acest act normativ.

Asupra excepției

lipsei calității procesuale active a reclamanților I.G., M.A., N.G., S. fostă Ș.A.,

V.A.I., deoarece nu se mai află în raporturi de muncă sau de serviciu cu

instituția pârâtă, instanța a reținut că persoanele menționate sunt prevăzute

atât în Anexele Ordinelor nr. 10 din 28 decembrie 2009 și nr. 11 din 28

decembrie 2009, cât și în ordinele individuale emise ca urmare a adoptării

hotărârii atacate, ceea ce relevă faptul că acestora trebuie să li se

recunoască legitimare pentru atacarea actului administrativ. Totodată, în

capetele de cerere 2, 3 și 4 reclamanții au solicitat drepturile bănești care

li se cuvin, deoarece hotărârea atacată a fost adoptată cu încălcarea

prevederilor legale.

Ca atare, încetarea

raporturilor de serviciu cu Agenția nu afectează nici interesul acestora în

atacarea actului administrativ, pentru efectele produse pentru perioada de timp

în care aceste persoane și-au menținut calitatea de angajat al agenției, cu

atât mai mult cu cât nu s-a dovedit data la care au încetat raporturile între

părți.

Pe fondul cererii de

chemare în judecată, instanța a reținut că temeiul pentru adoptarea hotărârii

de Guvern atacate este reprezentat de art. 108 din Constituția României,

republicată, și art. 5 alin. (1) din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea

unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice,

susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia

Europeană și Fondul Monetar Internațional.

S-a mai reținut că în

cazul de față, prin Legea nr. 329/2009, nu s-a reglementat numai competența

Guvernului și ministerelor de a înființa organe de specialitate, ci s-a dispus

însăși reorganizarea unor asemenea organe de specialitate ale administrației

publice centrale, de regulă prin comasarea celor existente, cu consecința

apariției unei noi entități, în scopul raționalizării cheltuielilor publice și,

ca atare, nu se poate reține aplicarea textului constituțional sus menționat,

organul de specialitate în discuție fiind „înființat” prin lege, H.G. nr. 1437/2009,

fiind adoptată în conformitate cu art. 108 alin. 2 din Constituție, numai în

scopul executării dispoziției legale.

Instanța a apreciat

că nu este cazul unei înființări a agenției în sensul constituirii sale pentru

prima dată în domeniul analizat, ci de reorganizare a două organe de

specialitate preexistente, pentru care la momentul înființării acestora s-ar fi

solicitat în temeiul art. 117 alin. (2) din Legea fundamentală, avizul conform

al Curții de Conturi, aviz necesar în ipoteza înființării organelor de

specialitate, iar nu al reorganizării celor deja existente.

S-a arătat că nici

H.G. nr. 1631/2003, privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale

pentru Deșeuri Radioactive și nici H.G. nr. 267/2007 pentru aprobarea

Regulamentului de organizare și funcționare și a structurii organizatorice ale

Agenției Nucleare, abrogate prin H.G. nr. 1437/2009, nu utilizează expres

termenul de „înființare”, în ce privește cele două agenții preexistente și că

lipsa mențiunii de „înființare”, consemnată în punctele de vedere privind

avizul Ministerului de Justiție și al Consiliului legislativ nu poate fi

reținută drept cauză de nulitate, ci ține de acuratețea tehnicii legislative

utilizate, în condițiile în care din înscrisurile depuse de Guvern rezultă că proiectul

de hotărâre a fost avizat favorabil, observațiile făcute în raport cu proiectul

având în vedere chiar dispozițiile prevăzute în Anexa nr. 1 pct. 33 și 34 ale

Legii nr. 329/2009.

S-a mai reținut în

considerentele hotărârii atacate că avizul Consiliului legislativ s-a raportat

în mod corect la rigoarea tehnicii legislative, care, sub același aspect, nu a

caracterizat însă nici actele normative anterioare sus menționate și abrogate

prin hotărârea de Guvern atacată, care au produs efecte în special în ce îi

privește pe reclamanți.

În ceea ce privește

faptul că art. 11 și 12 din H.G. nr. 1437/2009 încalcă art. 17 din O.G. nr. 11/2003

și H.G. nr. 1080/2007, instanța a constatat mai întâi lipsa unor motive

concrete în susținerea acestei afirmații, reținând că dispozițiile menționate

nu se exclud reciproc și nu se contrazic, de vreme ce actul normativ atacat

trimite expres la H.G. nr. 1080/2007, iar art. 17 din O.G. nr. 11/2003 se

referă numai la modul de constituire a resurselor, iar nu la destinația

fondurilor pentru gospodărirea deșeurilor radioactive.

Instanța nu a reținut

argumentele invocate la pct. I.4 din cerere, relativ la încălcarea

dispozițiilor unor acte normative de grad superior în temeiul art. 56 din Legea

nr. 24/2000, apreciind că reorganizarea a operat prin lege, cu forță juridică

superioară Ordonanței de Guvern nr. 11/2003, iar faptul că prin H.G. atacată

s-a modificat sediul principal, fiind însă menținut cel inițial, dar ca sediu

secundar, în Mioveni, Argeș, nu poate determina concluzia încălcării O.G. nr. 11/2003,

de vreme ce un act normativ cu forță juridică superioară Ordonanței nr. 11/2003

a dispus asupra reorganizării organelor de specialitate preexistente, impunând

adoptarea unei hotărâri de Guvern în acest sens.

Asupra capetelor de

cerere privind obligarea pârâților la repararea prejudiciului produs prin

adoptarea actului normativ atacat, instanța a constatat că au calitate pasivă

atât emitentul actului, cât și A.N.D.R., ca angajator, respectiv Ministerul

Economiei ca ordonator de credite.

S-a apreciat că nu se

poate reține încălcarea art. 13 alin. (2) din O.G. nr. 11/2003, rap. la O.G. nr.

14/1998, de către art. 14 alin. (4) din H.G. nr. 1437/ 2009, deoarece cel din

urmă text menționat prevede că salarizarea personalului Agenției se va face

potrivit prevederilor legale în vigoare privind salarizarea personalului

bugetar, iar art. 13 alin. (2) din O.G. nr. 11/ 2003 prevede că salarizarea

personalului se face în condițiile prevăzute de legislația în vigoare privind

salarizarea personalului din instituțiile publice finanțate integral din

venituri proprii.

Ca atare, ar deveni

incidentă O.G. nr. 14/1998 privind utilizarea veniturilor realizate de

instituțiile publice finanțate integral din venituri extrabugetare, în vigoare

la data adoptării hotărârii de Guvern atacată, art. 48 pct. 30 din Legea nr. 330/2009,

prin care a fost abrogată, întrând în vigoare abia la 01 ianuarie 2010.

Având în vedere că

anexa I la Legea nr. 329/2009, pct. 33 și 34, prevede că entitatea rezultată -

Agenția Nucleară și pentru Deșeuri Radioactive - este finanțată din venituri

proprii și din subvenții de la bugetul de stat, bugetul Ministerului Economiei,

fiind astfel schimbată sursa de finanțare a Agenției rezultate din

reorganizarea celor două agenții preexistente, instanța a apreciat că nu mai

era aplicabilă O.G. nr. 14/1998, care se referea exclusiv la instituțiile

publice finanțate integral din venituri extrabugetare.

S-a reținut de către

instanță că H.G. nr. 1437/2009 a fost emisă în temeiul anexei I la Legea nr. 329/

2009, care schimbă sursa de finanțare a entității rezultate din reorganizarea

celor preexistente, astfel că nu se poate reține încălcarea art. 13 alin. (2)

din O.G. nr. 11/2003, act normativ cu putere juridică inferioară legii, care

rămâne fără aplicare, urmare a adoptării Legii nr. 329/2009.

Schimbarea modului de

finanțare al agenției a determinat și consecințe asupra salarizării

personalului acesteia, preluat de la cele două entități, la 28 decembrie 2009,

aspect asupra căruia instanța a constatat că nu au existat contestații,

reclamanții acceptând primirea drepturilor astfel stabilite, cu un cuantum

redus, pe perioada unui an, semnând contractele de muncă și depunând jurământul

în calitate de funcționari.

Pentru aceste

considerente, în temeiul art. 7 și 8 din Legea nr. 554/2004 instanța a respins

excepția de inadmisibilitate, invocată de A.N.D.R. și de Ministerul Economiei,

a respins excepția de tardivitate a cererii, invocată de Guvernul României, a

respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocată

de A.N.D.R. și a respins cererea de anulare a H.G. nr. 1437/2009, precum și

capetele de cerere relative la despăgubiri.

Sentinței nr. 281/F-CONT din 17 mai 2011, a Încheierii din 15 aprilie 2011 și a

Încheierii din 13 mai 2011, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs

reclamanții B.F., C.B., D.S., D.M., D.M., G.A., I.G., L.M., L.C., L.L., M.M., M.A.,

N.G., O.D., O.S., P.I., R.R.G., L. (fostă S.) G., S. (fostă Ș.) A. și V.A.I.,

criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.

împotriva Sentinței nr. 281/F-CONT din 17 mai 2011 a Curții de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta

Agenția Nucleară și pentru Deșeuri Radioactive.

Împotriva Sentinței

civile nr. 281/F-Cont din 17 februarie 2011, precum și a încheierii din 15

aprilie 2011 și respectiv,a încheierii din 13 februarie 2011, ambele pronunțate

în același dosar, au declarat recurs în termenul legal reclamanții B.F., C.B.,

D.S., D.M., D.M., G.A., I.G., L.M., L.C., L.L., M.M., M.A., N.G., O.D., O.S., P.I.,

R.R.G., L. (fostă S.) G., S. (fostă Ș.) A. și V.A.I.

Totodată, împotriva

aceleiași Sentințe nr. 281/2011 a declarat în termen legal recurs și pârâta

Agenția Nucleară pentru Deșeuri Radioactive.

I. În motivarea

recursului formulat, recurenții-reclamanți au susținut în esență, următoarele:

- greșit a dispus

instanța prin încheierea din 15 aprilie 2011 disjungerea capetelor de cerere

din acțiunea introductivă de instanță, prin care a fost invocată excepția de

nelegalitate a Ordinelor nr. 2162 din 11 decembrie 2009; nr. 10 din 28

decembrie 2009, precum și Ordinelor din 28 decembrie 2009; nr. 1 din 6 ianuarie

2010, fiind nelegal interpretate dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 și art.

145 C. proc. civ.

În ceea ce privește

încheierea din 13 mai 2011, recurenții-reclamanți au susținut că în mod greșit

a fost consemnat faptul că prin acțiune a fost invocată vătămarea unui interes

de ordine publică, deoarece ceea ce s-a invocat a fost vătămarea unui drept în

sensul prevăzut de art. 2 lit. o) din Legea nr. 554/2004 și numai în subsidiar

un interes legitim public. S-a susținut de asemenea, că prin aceeași încheiere

s-a invocat și faptul că nota de fundamentare depusă de Guvernul României nu

corespunde cu cea publicată pe site-ul instituției.

Cu privire la

sentința pronunțată pe fondul cauzei, aceiași recurenți-reclamanți au arătat că

aceasta este nelegală deoarece:

- greșit a reținut

instanța de fond aplicarea dispoziției art. 117 alin. (2) din Constituția

României, de vreme ce Agenția Nucleară și pentru Deșeuri Radioactive a fost

înființată prin lege, H.G. nr. 1437/2009 fiind adoptată numai în scopul

exercitării legii;

- avizul Curții de

Conturi este necesar în ipoteza înființării organelor de specialitate, iar nu

al reorganizării celor deja existente;

- un act normativ

care să predată expres termenul de înființare este necesar a fi adaptat numai

dacă noua entitate nu poate funcționa pe baza reglementărilor existente;

- avizul Consiliului

legislativ a fost dat și analizat anterior adoptării actului normativ atacat;

- instanța de fond

greșit a dispus respingerea capetelor de cerere 2, 3 și 4 prin care s-a

solicitat recunoașterea drepturilor prevăzute de art. 13 alin. (2) din O.G. nr.

11/2003 cu consecința repunerii părților în situația anterioară emiterii H.G. nr.

1437/2009, fără a fi avută în vedere soluția cu privire la nelegalitatea

ordinelor contestate;

- în mod greșit s-a

reținut că O.G. nr. 11/2003, fiind un act administrativ cu putere inferioară

legii în temeiul căreia a fost emis – H.G. nr. 1437/2009, nu se poate reține că

acest act administrativ cu caracter normativ încalcă art. 13 alin. (2) din O.G.

nr. 11/2003.

II. Recursul formulat

de pârâta-recurentă Agenția Nucleară și pentru Deșeuri Radioactive

În motivarea acestui

recurs, pârâta-recurentă susține, în esență, următoarele:

- în mod greșit a

apreciat instanța atunci când a dispus acordarea în parte a cheltuielilor de

judecată;

- instanța de fond a

făcut o greșită apreciere a dispozițiilor art. 274 alin. (3) Cod procedura

civilă cu referire la „valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat”.

Analizând recursurile

formulate prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile legale

aplicabile în cauză, Curtea le va respinge ca nefondate pentru următoarele

considerente:

Acțiunea introductivă

de instanță, așa cum rezultă din petitul acțiunii cuprinde mai multe capete de

cerere independent de cel prin care s-a solicitat anularea H.G. nr. 1437/2009

și respectiv, acordarea de despăgubiri.

Prin încheierea de

ședință din 15 aprilie 2011 instanța de fond (fila 177 dosar fond) a dispus

disjungerea tuturor excepțiilor de nelegalitate invocate cu privire la Ordinele

nr. 2162/2009; nr. 10/2009; nr. 11/2009; nr. 28/2009 și nr. 1/2010, fiind

formate în acest sens alte dosare.

Prin aceeași

încheiere s-a reținut spre soluționare acțiunea introductivă cu privire la

celelalte capete de cerere, respectiv 1, 2, 3 și 4.

Curtea reține că

măsura dispusă de instanță prin această încheiere este în deplină concordanță

cu dispozițiile art. 165 C. proc. civ. în raport de care judecătorul poate

dispune disjungerea în orice stare a pricinii dacă stabilește că acest lucru

este necesar și dacă așa cum în mod corect s-a reținut, această măsură duce la

o mai bună administrare a actului de justiție. Ori, așa cum rezultă din dosarul

cauzei, actele administrative față de care a fost invocată excepția de

nelegalitate (ordinele mai sus enumerate) sunt acte administrative distincte de

H.G. nr. 1437/2009 a cărei anulare s-a solicitat.

Din acest punct de

vedere, susținerea recurenților cu privire la nelegalitatea disjungerii

celorlalte capete de cerere, este neîntemeiată, urmând a fi înlăturată ca

atare.

Tot astfel,

neîntemeiată este și susținerea care vizează „omisiunea” din încheierea de

amânare a pronunțării a unor susțineri făcute de reclamanta-recurentă, deoarece

o astfel de omisiune putea fi îndreptată eventual pe calea unei cereri întemeiată

pe dispozițiile art. 281 C. proc. civ. și nu pe calea recursului.

Criticile formulate

de recurenții-reclamanți cu privire la fondul cauzei care vizează anularea H.G.

nr. 1437/2009 sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Adoptarea hotărârii

de Guvern contestate s-a făcut în temeiul art. 108 din Constituția României și art.

5 alin. (1) din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și

instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului

de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și F.M.I.

Potrivit

dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Regulamentul de organizare și funcționare al

Agenției Nucleare și pentru Deșeuri Radioactive, acesta se organizează și

funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu

personalitate juridică, în subordinea Ministerului Economiei.

În cauza dedusă

judecății, prin Legea nr. 326/2009 care a stat la baza emiterii H.G. nr. 1437/2009

s-a dispus reorganizarea unor organe de specialitate ale administrației publice

centrale, prin comasarea celor existente și apariția unor noi entități.

În acest fel a

rezultat și Agenția Nucleară și pentru Deșeuri Radioactive, respectiv prin

comasarea prin fuziune a celor două agenții existente (anexa I a Legii nr. 329/2009,

punctele 22 și 34).

Rezultă așadar, că nu

este vorba de înființarea unei noi agenții în acest domeniu ci efectiv de o

reorganizare a două organele de specialitate preexistente și înființate în

condițiile legii.

Sub acest aspect, în

mod corect a reținut instanța de fond că nefiind vorba de înființarea unui

organ de specialitate, avizul conform al Curții de Conturi, prevăzut de art. 117

alin. (2) din Constituție, nu era necesar.

De altfel, nici H.G. nr.

1631/2003 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Deșeuri

Radioactive și nici H.G. nr. 267/2007 pentru aprobarea Regulamentului de

organizare și funcționare a Agenției Nucleare aprobate prin H.G. nr. 1437/2009,

nu utilizează termenul de „înființare”.

În ceea ce privește

faptul că H.G. nr. 1437/2009 adoptată în condiții de legalitate în raport de

cele mai sas reținute, încalcă dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 11/2003 și

H.G. nr. 1080/2007, prin modificarea destinației fondului de gospodărire a

deșeurilor radioactive, acest lucru nu a fost dovedit, iar din interpretarea

dispozițiilor citate, rezultă că acestea nu se exclud și nici nu sunt în

contradicție. În acest sens este de reținut că H.G. nr. 1437/2007 contestată în

cauză, face trimitere expresă la prevederile H.G. nr. 1088/2007 în timp ce art.

17 din O.G. nr. 11/2003 se referă la constituirea resurselor și nu la

destinația fondurilor pentru gospodărirea deșeurilor radioactivă.

Așa fiind, Curtea va

înlătura ca nefondată și această susținere a recurenților-reclamanți.

Aceeași recurenți au

susținut prin recursul formulat și faptul că instanța în mod nelegal a respins

cererea de recunoaștere a drepturilor prevăzute de art. 13 din O.G. nr. 11/2003

și de repunere a părților în situația anterioară adoptării H.G. nr. 1437/2009.

Cu privire la această

susținere, Curtea va reține că în mod corect instanța de fond a considerat că

dispozițiile art. 13 din O.G. nr. 11/2003 nu au fost încălcate, deoarece așa

cum reiese din succesiunea actelor normative – O.G. nr. 11/2003, O.G. nr. 14/1998,

Anexa I din Legea nr. 329/2009 – pct. 33 și 34, entitatea rezultată în urma

reorganizării – Agenția Nucleară pentru Deșeuri Radioactive este finanțată din

venituri proprii și din subvenții de la bugetul de stat.

Rezultă așadar că a

fost schimbată sursa de finanțare a Agenției. Or, în aceste condiții nu mai sus

incidente dispozițiile O.G. nr. 14/1998 care se referă exclusiv la instituțiile

publice finanțate integral din venituri extrabugetare.

Schimbarea modului de

finanțare al Agenției a determinat și consecința asupra modului de salarizare a

personalului preluat de la cele două entități preexistente și ulterior comasate

prin fuziune.

În ceea ce privește

recursul formulat de pârâta-recurentă Agenția Nucleară pentru Deșeuri

Radioactive și care vizează doar cheltuielile de judecată acordate, Curtea va

reține că în mod legal instanța de fond, făcând aplicarea dispozițiilor art. 274

(3) Cod procedura civilă a acordat în parte cheltuielile de judecată solicitate

de pârâtă în cuantum de 2000 lei, ținând cont și de disjungerea tuturor

celorlalte capete de cerere și respectiv obiectul acțiunii soluționat prin

sentința recurată.

În consecință, în

raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,

ambele recursuri vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de B.F., C.B., D.S., D.M., D.M., G.A., I.G., L.M., L.C., L.L., M.M., M.A.,

N.G., O.D., O.S., P.I., R.R.G., L.G., S.A. și V.A.I., împotriva Sentinței nr. 281/F-CONT

din 17 mai 2011, a Încheierii din 15 aprilie 2011 și a Încheierii din 13 mai

2011, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul

declarat de Agenția Nucleară și pentru Deșeuri Radioactive împotriva Sentinței nr.

281/F-CONT din 17 mai 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 martie 2012.