ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4631/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Pitești, disjunsă din Dosarul nr. 426/46/2011, reclamanții B.F., C.B., D.S., D.M., D.M.A., G.A., I.G., L.M., L.C., L.L., M.M., M.A., N.G., O.D., O.S., P.I., R.R.G., L.G., S.A., V.A.I., salariați ai A.N.D.R. au chemat în judecată Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri și A.N.D.R., invocând excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 11/2009, privind aprobarea Organigramei Departamentului pentru Promovarea, Dezvoltarea și Monitorizarea Activităților Nucleare și a Organigramei Departamentului pentru A.N.D.R., pentru aprobarea Statului de personal al A.N.D.R.

În motivare se arată că Ordinului nr. 11/2009 este nul pentru aceleași considerente, ca și cele expuse pentru Ordinul nr. 10/2009 și nr. 2162/2009, respectiv că nelegalitatea H.G. nr. 1437/2009, afectează și actele subsecvente, în speță de încadrare pe noi funcții și cu salarii diferite a personalului preluat. Încadrarea personalului s-a făcut înaintea organigramei și a statului de personal, acestea fiind aprobate prin Ordinul nr. 11/2009. Și în ipoteza în care H.G. nr. 1437/2009 ar fi considerată legală se constată că Ordinul nr. 11/2009 încalcă prevederile art. 14 alin. (2) și alin. (3) din hotărârea menționată, care prevăd un termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii pentru încadrarea personalului.

Legea nr. 329/2009 stabilește numai oportunitatea restructurării unor instituții, punerea în executare a acesteia fiind stabilită prin hotărâri de guvern subsecvente. Ordinul atacat încalcă și art. 13 alin. (2) din O.G. nr. 11/2003, modificată prin Legea nr. 329/2009, care prevede că salarizarea personalului se face în condițiile prevăzute de legislația în vigoare privind salarizarea personalului din instituții publice finanțate integral din venituri proprii, care era în vigoare la 28 decembrie 2009. Ordinul nr. 11/2009, încalcă dispozițiile art. 107 alin. (1) lit. a), lit. d), lit. g) și lit. h) și alin. (2) din același text, precum și art. 107 1 alin. (2) și art. 111 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, organele de conducere ale agenției fiind obligate să solicite avizul A.N.D.R., or, în cauză acesta nu a fost solicitat în condițiile textului.

Toate reîncadrările s-au făcut la 28 decembrie 2009, pentru că noua instituție să nu fie nevoită să facă aplicarea dispozițiilor art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009, în vigoare de la 1 ianuarie 2010. A.N.D.R. a formulat întâmpinare solicitând respingerea excepției de nelegalitate. Se invocă excepția lipsei procedurii prealabile și tardivității cererii de chemare în judecată, în raport de Ordinul președintelui A.N.D.R. nr. 11/2009, nefiind atacat cu plângere prealabilă. Se invocă, excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților I.G., M.A., N.G., S.A., V.A.I., deoarece nu se mai află în raporturi de muncă sau de serviciu cu instituția pârâtă. 2. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 284/F din 17 mai 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, au fost respinse excepțiile inadmisibilității, tardivității și lipsei calității procesuale active a reclamanților I.G., M.A., N.G., S.A.

și V.A.I. și a fost respinsă excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 11/2009 a A.N.D.R. ca neîntemeiată. A fost respins capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată. În motivarea soluției, instanța de fond a reținut următoarele: - excepția inadmisibilității a fost respinsă pentru că art. 7 din Legea nr. 554/2004 nu poate fi aplicat de vreme ce este vorba despre calea procesuală a excepției formulată în timpul unui proces pendinte, iar nu despre sesizarea instanței cu cererea de anulare a actului administrativ, acțiune directă care reprezintă ipoteza textului. Totodată, s-a constatat că reclamanții, prin intermediul Sindicatului Național al Funcționarilor Publici, au solicitat A.N.D.R., respectarea drepturilor și obligațiilor salariaților ce decurg din raporturile de serviciu și li s-a răspuns la 16 februarie 2010 că la data încadrării, 28 decembrie 2009, O.U.G.

nr. 1/2010 nu era în vigoare; - excepția tardivității a fost respinsă întrucât art. 4 din Legea nr. 554/2004 permite sesizarea instanței cu excepția de nelegalitate oricând în cursul unui proces, iar actul nu rezultă că a fost comunicat pentru a determina curgerea termenului; - excepția lipsei calității procesuale active a fost respinsă cu motivarea că persoanele respective sunt menționate în Anexa Ordinului nr. 11/2009 și acestea au avut calitatea de angajat al agenției; - pe fondul excepției de nelegalitate s-a arătat că nu poate fi reținut motivul relativ la nelegalitatea Ordinului nr. 11/2009 pentru că ar fi fost ulterior Ordinului nr. 10/2009, în condițiile în care organigrama și statul de personal s-au întocmit concomitent, ambele ordine purtând aceeași dată.

Nelegalitatea ordinului determinată de nelegalitatea H.G. nr. 1437/2009 a fost respinsă având în vedere că prin sentința civilă nr. 281/F din 17 mai 2011 a fost respinsă nelegalitatea acesteia. H.G. nr. 1437/2009 a fost publicată în M. Of. la 11 decembrie 2009, iar ordinul atacat a fost emis la 29 decembrie 2009, cu respectarea termenului de 60 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii de Guvern, iar potrivit art. 14 alin. (2) din H.G. nr. 1437/2009, încadrarea personalului preluat în noua structură organizatorică se face în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii. Aspectele determinate de aplicarea măsurilor de reorganizare la care se referă art. 5 din Legea nr. 329/2009 au fost adoptate prin H.G.

nr. 1437/2009. În acest context, preluarea personalului și subrogarea Agenției în drepturile și obligațiile entităților preexistente, s-a considerat că nu echivalează cu păstrarea raporturilor de serviciu și de muncă ale salariaților în condițiile în care Anexa I pct. 33 și pct. 34 din Legea nr. 329/2009 a schimbat regimul de finanțare al agenției, prevăzând că aceasta este finanțată din venituri proprii și subvenții de la bugetul de stat. Art. 6 alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 329/2009 prevede că personalul instituțiilor desființate va fi încadrat în limita posturilor aprobate pentru instituția care preia activitatea acestora, beneficiind de drepturile salariale acordate, potrivit legii, pentru categoriile de funcții din cadrul autorității sau instituției publice.

Încadrarea personalului și stabilirea drepturilor salariale aferente urmau să se realizeze în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a actelor normative prevăzute la art. 5 alin. (1)-alin. (4). S-a arătat chiar că legea în care se prevede reorganizarea entităților anterioare dispun preluarea personalului și stabilirea drepturilor salariale aferente noilor funcții, dar cu păstrarea drepturilor dobândite în temeiul contractelor de juncă sau raportului de funcție preexistent la adoptarea Legii nr. 329/2009. Instanța de fond a apreciat că nu a fost încălcat art. 13 alin. (2) din O.G. nr. 11/2003 care prevede că salarizarea personalului se face în condițiile prevăzute de legislația în vigoare deoarece aceasta presupune că ar deveni incidente prevederile O.G.

nr. 14/1998 având în vedere că Legea nr. 330/2009 a intrat în vigoare abia la 1 ianuarie 2010. Dar, pentru că entitatea rezultată era finanțată din venituri proprii și din subvenții de la bugetul de stat, s-a considerat că O.G. nr. 14/1998 nu mai era aplicabilă pentru că acest act normativ se referă exclusiv la instituțiile publice finanțate integral din venituri extrabugetare. Chiar Curtea Constituțională a reținut, prin Decizia nr. 1414/2009, că legea privind reorganizarea unor autorități și instituții publice este constituțională și că art. 53 din Constituție nu este încălcat. În acest context, a apreciat instanța de fond, era posibilă reîncadrarea personalului cu respectarea cerințelor legale și cu consecința reducerii drepturilor salariale anterioare, plătite anterior în condițiile O.G.

nr. 14/1998. Cu privire la nerespectarea prevederilor art. 107 din Legea nr. 188/1999, instanța de fond a reținut că art. 107 din acest act normativ se referă la solicitarea avizului A.N.F.P. în cazul modificării structurii de funcții publice, aviz care este prealabil și obligatoriu, dar potrivit art. 107 1 din Legea nr. 188/1999 se poate solicita avizul și după aprobarea actelor normative sau administrative pentru structura de funcții. Referitor la nota de fundamentare a H.G. nr. 1437/2009 s-a constatat că aceasta poartă avizul A.N.F.P.

În ceea ce privește susținerea că toate activitățile de preluare a personalului și de încadrare pe noile funcții au fost efectuate la 28 decembrie 2009 pentru a nu se face aplicarea art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009, instanța de fond a reținut că legea a stabilit un termen de 60 de zile care a fost respectat, iar aspectele ce țin de oportunitatea măsurilor adoptate nu pot fi cenzurate de instanță dacă nu se relevă ca o condiție a legalității. Capătul de cerere privind cheltuielile de judecată a fost respins pentru că apărările sunt aceleași cu cele din cererea principală, dosarul fiind disjuns din Dosarul nr. 426/46/2011. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A.N.D.R.

și reclamanții B.F., C.B., D.S., D.M., D.M.A., G.A., I.G., L.M., L.C., L.L., M.M., M.A., N.G., O.D., O.S., P.I., R.R.G., L.G., S.A. și V.A.I. I. În recursul declarat de A.N.D.R. s-a solicitat modificarea sentinței recurate în sensul obligării intimaților-reclamanți la plata către instituție a tuturor cheltuielilor de judecată solicitate și probate în fața instanței de fond și a celor efectuate în faza procesuală a recursului. În motivele de recurs se arată că în sentința atacată sunt prezentate sumar considerentele pentru care nu au fost acordate cheltuielile de judecată. Este irelevant din perspectiva cheltuielilor de judecată dacă dosarul a fost format prin disjungerea unei alte cauze, deoarece fiecare cauză presupune noi excepții, apărări, noi probe, noi termene.

În ceea ce privește valoarea pricinii, s-a arătat că dacă cererea de chemare în judecată ar fi fost admisă ar fi avut ca efect organizarea și funcționarea instituției, ceea ce ar fi generat în viitor costuri consistente, iar efectele materiale directe asupra patrimoniului s-ar fi produs datorită pretențiilor bănești ale intimaților-reclamanți. La dosarul cauzei, în privința criteriului prevăzut de art. 274 alin. (3) C. proc. civ., respectiv munca avocatului, s-au depus acte care dovedesc acțiunile de documentare, redactare și reprezentare. Pentru că demersul judiciar al reclamanților a fost promovat în mod defectuos și s-a ajuns la disjungerea cauzelor, a fost necesară o reprezentare juridică permanentă.

II. În recursul declarat de reclamanți s-a solicitat admiterea recursului, să se modifice sentința atacată în sensul admiterii excepției de nelegalitate și să se constate nelegalitatea Ordinului președintelui A.N.D.R. nr. 11/2009. Criticile aduse soluției instanței de fond sunt: - în mod greșit instanța de fond a reținut că dispozițiile art. 14 alin. (2) și alin. (3) din H.G. nr. 1437/2009 nu presupun păstrarea raporturilor de muncă și de serviciu ale salariaților preluați de la cele două agenții desființate. Pornind de la prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 329/2009 și reținând că această lege este o lege-cadru, ea decide numai asupra oportunității restructurării unor instituții. Pentru că art. 14 alin. (2) din H.G.

nr. 1437/2009 prevăd că „Agenția preia personalul Agenției Nucleare și al Agenției Naționale pentru Deșeuri Radioactive și se subrogă în drepturile și obligațiile acestora, ce decurg din raporturile de serviciu și de muncă existente la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri”, iar în art. 14 alin. (3) din H.G. nr. 1437/2009 și art. 6 alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 329/2009 se face trimitere la încadrarea „în condițiile legii”, se impune aplicarea O.G. nr. 11/2003 care prevedea că salarizarea personalului se face potrivit O.G. nr. 14/1998 și obligativitatea obținerii avizului prealabil al A.N.F.P. - în mod greșit a reținut instanța de fond că nu era necesară obținerea avizului A.N.F.P., atât pentru actul administrativ privind aprobarea organigramei și a statului de personal.

Deși instanța de fond a reținut că nota de fundamentare a H.G. nr. 1437/2009 poartă avizul A.N.D.R., se arată, în motivele de recurs că, mai întâi, nota de fundamentare depusă de Guvernul României nu corespunde cu cea publicată pe site-ul instituției, atât în privința conținutului cât și în privința avizatorilor. Mai mult, s-a susținut că dispozițiile art. 34 din Legea nr. 24/2000 sunt dispoziții imperative, iar cerința publicării notelor de fundamentare împreună cu actul normativ în M. Of. sau pe internet, oferă persoanelor interesate posibilitatea verificării respectării legii. În al doilea rând, avizul A.N.F.P. pe nota de fundamentare a H.G. nr. 1437/2009 a fost dat cu privire la structura organizatorică stabilită prin acest act normativ și cu privire la funcțiile enumerate în acest act normativ, dar nu poate fi considerat dat și cu privire la actele emise de președintele A.N.D.R.

care aprobă organigrama departamentelor și modificarea funcțiilor salariaților din personal contractual în funcționari publici și invers.

- instanța a soluționat excepția de nelegalitate fără să solicite documentele care au stat la baza emiterii actului administrativ atacat și nu a manifestat rol activ pentru soluționarea cauzei; - a fost considerată nelegală și susținerea instanței de fond cu privire la apreciere ca fiind o chestiune de oportunitate cea a încălcării dispozițiilor legale privind aprobarea și avizarea structurii organizatorice a departamentelor, statului de funcții, modificarea funcțiilor și stabilirea noilor salarii, întrucât această chestiune nu poate justifica încălcarea dispozițiilor imperative ale legii, iar instanțele sunt abilitate să cenzureze actele administrative emise în acest fel; - instanța în mod greșit a procedat la disjungerea excepțiilor de nelegalitate și a procedat la soluționarea lor separată, dar au fost soluționate în aceeași zi cu fondul cauzei și nu se cunoștea soluția instanței cu privire la excepțiile de nelegalitate.

A.N.D.R. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului reclamanților ca nefondat și să fie obligați la plata cheltuielilor de judecată. 4. Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul reclamanților și va admite recursul A.N.D.R. pentru următoarele considerente: I. Recursul reclamanților urmează a fi respins pentru că niciuna din criticile formulate nu sunt fondate. Prin Ordinul nr. 11/2009 emis de președintele A.N.D.R. s-a aprobat organigrama Departamentului pentru Promovarea, Dezvoltarea și Monitorizarea Activităților Nucleare și organigrama Departamentului pentru A.N.D.R., precum și Statul de personal al A.N.D.R.

Acest ordin a fost emis în baza pct. 32 și pct. 33 din Anexa nr. 1 la Legea nr. 329/2009, art. 13 alin. (5) și art. 14 alin. (1) din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 1437/2009 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare și a structurii organizatorice ale A.N.D.R., art. 8 alin. (9) din Anexa I la H.G. nr. 1437/2009. Art. 14 alin. (2) din H.G. nr. 1437/2009 prevede că „Agenția preia personalul Agenției Nucleare și al Agenției Naționale pentru Deșeuri Radioactive și se subrogă în drepturile și obligațiile acestora, ce decurg din raporturile de serviciu și de muncă existente de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri”, iar alin. (3) al aceluiași articol prevede că „Încadrarea personalului preluat potrivit alin. (2) în noua structură organizatorică se face în termen de maximum 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, în condițiile legii”.

Pornind de la aceste dispoziții, recurenții susțin că „în condițiile legii” înseamnă potrivit O.G. nr. 14/1998 privind utilizarea veniturilor realizate de instituțiile publice finanțate integral din venituri extrabugetare și prevederilor Legii nr. 188/1999. Însă, așa cum a reținut în mod corect instanța de fond, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 329/2009, A.N.D.R. nu mai era finanțată integral din venituri extrabugetare pentru a-i fi aplicabile prevederile O.G. nr. 14/1998 ci era finanțată din venituri proprii și din subvenții de la bugetul de stat. Referitor la lipsa avizului cerut de dispozițiile art. 107 din Legea nr. 188/1999, susținerile recurenților sunt nefondate. Prin H.G. nr. 1437/1999 a fost aprobat atât Regulamentul de organizare și funcționare al A.N.D.R., cât și structura organizatorică a acestei agenții, prevăzându-se compartimentele și departamentele structurii având un număr de 54 de posturi, exclusiv președintele și vicepreședintele.

Nota de fundamentare a acestei hotărâri are avizul A.N.F.P. și este îndeplinită condiția avizului prealabil obligatoriu al acestei agenții. Prin Ordinul nr. 11/2009 s-a procedat la nominalizarea, în anexe, a persoanelor care ocupă posturile în diferitele structuri (departamente) și nu era necesar avizul A.N.F.P. pentru că nu era incidentă niciuna dintre situațiile prevăzute de lege, pentru că nu s-au produs modificări față de H.G. nr. 1437/2009. Susținerile recurenților că nota de fundamentare aflată la dosar este diferită de cea aflată pe site-ul instituției nu sunt dovedite. Nu a existat nicio încălcare a prevederilor legale pentru că încadrarea personalului pe noile funcții s-a făcut la data de 28 decembrie 2009. Mai mult, pentru că Legea nr. 329/2009 prevedea un termen maxim de 60 de zile de la data intrării în vigoare a actelor normative de reorganizare, prin ordinul a cărui nelegalitate este invocată, s-a respectat acest termen.

Nu era absolut necesar ca instanța de fond să solicite depunerea documentației, chiar și în baza rolului activ, în condițiile în care partea care a invocat excepția nu a solicitat depunerea documentelor ce au stat la baza emiterii Ordinului nr. 11/2009, deoarece în cadrul excepției de nelegalitate se verifică conformitatea actului administrativ cu prevederile legii. Actul administrativ atacat pentru nelegalitate nu a fost emis pentru a eluda dispozițiile art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009 ci pentru punerea în executare a prevederilor Legii nr. 329/2009 și a H.G. nr. 1437/2009. Referitor la criticile privind disjungerea excepțiilor de nelegalitate, criticile sunt nefondate. Pentru situația în care recurenții apreciază că soluția în cazul cererii privind anularea H.G.

nr. 1437/2009 depinde de soluțiile ce se vor pronunța în cadrul excepțiilor de nelegalitate invocate, au avut posibilitatea să solicite suspendarea acelei cauze până la pronunțarea unor soluții irevocabile în excepțiile de nelegalitate invocate. Dispozițiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 se referă la situația în care excepția de nelegalitate este invocată în fața unei alte instanțe decât cea de contencios administrativ competentă să o soluționeze pentru că, în ipoteza în care excepția de nelegalitate este invocată chiar în fața instanței de contencios competentă să o soluționeze, nu se va dispune suspendarea cauzei, potrivit art. 4 alin. (1) teza ultimă din Legea nr. 554/2004. Apreciind că soluția instanței de fond în ceea ce privește respingerea excepției de nelegalitate a Ordinului nr. 11/2009 este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc.

civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat. II. Recursul declarat de A.N.D.R. va fi admis pentru următoarele considerente: Potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ., „Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”. Susținerea instanței de fond potrivit căreia nu poate acorda cheltuieli de judecată pentru că dosarul a fost disjuns dintr-o altă cauză, este nelegală. Prin disjungere s-a format un alt dosar în care părțile au formulat apărări, excepții, au fost reprezentate de avocați. Pentru că a existat un dosar cu un obiect distinct și pentru că partea a căzut în pretenții, va plăti și cheltuielile de judecată ocazionate cu acel litigiu.

De aceea, va fi admis recursul, va fi modificată în parte sentința atacată, în sensul obligării reclamanților la plata sumei de 380,22 RON cheltuieli de judecată către pârâta A.N.D.R. conform actelor depuse la dosar și care reprezintă onorariul de avocat pentru reprezentarea în fața instanței de fond. Pentru că în recursul A.N.D.R. nu au existat critici referitoare la soluționarea excepțiilor invocate în fața instanței de fond, vor fi menținute dispozițiile sentinței cu privire la aceste excepții. În baza art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul soluționării recursului. Însă, în raport de dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc.

civ., având în vedere că litigiul a fost soluționat la primul termen de judecată și față de obiectul litigiului, va fi acordată, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, suma de 1.500 RON către intimata-recurentă A.N.D.R.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.F., C.B., D.S., D.M., D.M.A., G.A., I.G., L.M., L.C., L.L., M.M., M.A., N.G., O.D., O.S., P.I., R.R.G., L.G., S.A., V.A.I. și de A.N.D.R. împotriva sentinței civile nr. 284/F-Cont din 17 mai 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Admite recursul declarat de A.N.D.R. împotriva aceleiași sentințe. Modifică în parte sentința atacată în sensul că obligă reclamanții la plata sumei de 380,22 RON către pârâta A.N.D.R. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Obligă recurenții-reclamanți la plata sumei de 1.500 RON cheltuieli de judecată în recurs către recurenta-pârâtă A.N.D.R., cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc.

civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2011.