ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4945/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul T.I.

a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României solicitând instanței ca prin

hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea H.G. nr. 1446/2008

privind aprobarea actului adițional la contractul de explorare și împărțire a

producției pentru perimetrele 13 Pelican și 15 Midia încheiat între A.N.R.M. și

S.R. Ltd.

În drept, acțiunea a

fost întemeiată pe dispozițiile art. 8 și urm. din Legea nr. 554/2004,

modificată, art. 27 din Legea nr. 90/2001, art. 31 și 61 din Legea nr. 238/2004,

modificată și completată prin O.U.G. nr. 101/2007.

Pârâtul Guvernul

României a formulat întâmpinare în care a invocat excepția lipsei de interes a

reclamantului în formularea acțiunii, în raport de prevederile art. 1 alin. (1),

art. 8 alin. (1)

1

din Legea contenciosului administrativ, cu

motivarea că reclamantul nu a indicat dreptul său recunoscut de lege încălcat

prin adoptarea acestui act normativ sau interesul său legitim.

Pe fondul cauzei,

pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând, în esență,

faptul că H.G. nr. 1446/2008 nu încalcă dispozițiile legale invocate în

cuprinsul acțiunii (filele 22 - 30 dosar fond).

În plus, A.N.R.M. a

formulat cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului (filele 41 - 43

dosar fond), care a fost admisă în principiu, la termenul de judecată din data

de 27 octombrie  2009 (fila 81 dosar fond).

Intervenienta A.N.R.M.

a invocat, la rândul său, excepția lipsei de interes a reclamantului în

formularea acțiunii.

Pe fondul cauzei,

intervenienta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

De asemenea, S.R. Ltd

a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului (filele 51 - 68

dosar fond), care a fost admisă în principiu, la termenul de judecată din data

de 27 octombrie  2009 (fila 81 dosar fond).

Intervenienta S.R.

Ltd a invocat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, în raport de

dispozițiile art. 7 alin. (3) și (7) din Legea nr. 554/2004, modificată,

arătând că plângerea prealabilă depusă de reclamant este tardivă, întrucât a

fost formulată cu depășirea termenului de 30 de zile, prevăzut de art. 7 alin. (1)

din Legea în discuție, de la data publicării H.G. nr. 1446/2008 în M. Of.

Totodată, aceeași

intervenientă a invocat și excepția lipsei de interes a reclamantului în

formularea acțiunii, față de dispozițiile art. 8 alin. (1)

1

din Legea

contenciosului administrativ.

Pe fondul cauzei,

intervenienta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Curtea de Apel

București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3650

din 3 noiembrie  2009, a respins excepția tardivității plângerii prealabile, a

admis excepția lipsei de interes, a respins acțiunea formulată de reclamantul T.I.,

în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și cu intervenienții accesorii A.N.R.M.

și S.R. Ltd, ca lipsită de interes și a admis cele două cereri de intervenție

accesorie în interesul pârâtului.

Pentru a pronunța o

asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele:

neîndeplinirii procedurii prealabile în termenul legal este neîntemeiată,

întrucât reclamantul a respectat termenul de 6 luni, prevăzut de art. 7 alin. (3)

din Legea nr. 554/2004, modificată: reclamantul a luat cunoștință de adoptarea

actului administrativ contestat la data publicării sale în M. Of. (21

octombrie  2008) și a formulat recursul administrativ la data de 10 februarie 2009.

interes în formularea acțiunii este întemeiată, întrucât reclamantul nu a

invocat încălcarea unui interes legitim privat în ceea ce-l privește, în sensul

dispozițiilor art. 1 alin. (1) lit. f) din Legea contenciosului administrativ,

din care ar decurge încălcarea interesului legitim public, în contextul în care

reclamantul se referă doar la lipsirea altor persoane fizice sau persoane

juridice private de dreptul de a încheia un acord similar celui aprobat prin

H.G. nr. 1446/2008.

Instanța de fond a

concluzionat, în sensul că acțiunea reclamantului nu se subsumează condițiilor

impuse de prevederile art. 8 alin. (1)

1

din Legea contenciosului

administrativ sau condițiilor generale ale acțiunii civile, sub aspectul

probării interesului în anularea unui act administrativ.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul T.I., care a solicitat admiterea

recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

În motivarea căii de

atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.,

recurentul critică soluția instanței de fond în ceea ce privește excepția

lipsei de interes.

Recurentul susține că

art. 1 și art. 8 din Legea contenciosului administrativ reglementează două

ipoteze. Mai precis, în opinia recurentului, a doua parte a art. 8 alin. (1)

din legea anterior arătată se referă la situația în care nu a fost soluționată

în termen o cerere sau a existat un refuz nejustificat de soluționare sau de

efectuare a anumitor operațiuni administrative; în acest caz, legea arată că

este necesar ca dreptul sau interesul legitim vătămat să fie, în primul rând,

personal; în această ipoteză, se aplică alin. (1)

1

din lege respectiv,

în acest caz, numai în subsidiar se poate solicita apărarea unui interes

legitim public, în măsura în care vătămarea acestuia decurge în mod logic din

încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat.

În cazul dedus

judecății, reglementat de prima parte a art. 8 alin. (1), în care este vorba de

neprimirea unui răspuns la plângerea prealabilă sau de primirea unui răspuns

nesatisfăcător, legiuitorul distinge între dreptul vătămat, care poate fi doar

personal, și interesul legitim, care poate fi atât public cât și privat.

În opinia

recurentului, situația anterior expusă conduce la concluzia că legiuitorul a

dorit ca orice persoană fizică sau juridică să poată introduce o acțiune în

anularea actului administrativ, care încalcă un interes public.

În plus, recurentul

susține că o altă interpretare ar lipsi de efect dispozițiile legale mai sus

individualizare, care permit oricărei persoane să protejeze un interes public.

Se mai invocă de

către recurent decizia Curții Constituționale nr. 256/2006 care s-a pronunțat

cu privire la constituționalitatea prevederilor art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1)

lit. a), l) și p) din Legea contenciosului administrativ.

De asemenea,

recurentul precizează că, în urma modificării Legii nr. 554/2004, în materia

contenciosului, legiuitorul a lărgit sfera interesului, înțeles ca o condiție

generală de admisibilitate a unei acțiuni, astfel că orice persoană fizică sau

persoană juridică are posibilitatea de a introduce o acțiune pentru anularea

unui act administrativ, chiar dacă justifică doar un interes legitim public.

Intimații

intervenienți A.N.R.M. și S.R. Ltd au formulat întâmpinări în cauză în care au

solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând sentința

atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

Instanța de control

judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304

sau art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau modificării

hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de

materialul probator administrat în cauză, și a realizat o încadrare juridică

adecvată.

Așa cum s-a relevat

anterior, prin cererea dedusă judecății, reclamantul T.I. a chemat în judecată

pe pârâtul Guvernul României solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va

pronunța în cauză să dispună anularea H.G. nr. 1446/2008 privind aprobarea

actului adițional la contractul de explorare și împărțire a producției pentru

perimetrele 13I Pelican și 15 Midia încheiat între A.N.R.M. și S.R. Ltd.

Instanța de control

judiciar apreciază că judecătorul fondului a interpretat corect dispozițiile de

drept comun, cât și cele specifice promovării unei acțiuni în contencios

administrativ, în ceea ce privește existența interesului ca și cerință pentru

promovarea unei acțiuni în justiție.

Potrivit teoriei

generale a dreptului, interesul este o condiție generală ce trebuie să fie

îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, iar acțiunea în contencios

administrativ nu derogă de la această regulă generală, în raport de prevederile

art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată.

În cauza de față,

acțiunea recurentului - reclamant nu poate fi considerată ca fiind formulată în

exercitarea unui interes protejat din punct de vedere legal.

În dreptul procesual

civil, interesul de a promova o acțiune este definit ca fiind folosul practic

urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele

procedurale ce intră în conținutul acesteia, iar interesul trebuie să fie

legitim, juridic, născut și actual, personal și direct.

În speță, recurentul -

reclamant nu justifică un folos practic, legitim sau material în vederea

promovării acțiunii sale în contencios administrativ.

Simplul dezacord al

recurentului - reclamant, ca persoană fizică, cetățean român, față de emiterea

unei hotărâri de către Guvernul României nu poate constitui prin el însuși un

interes legitim personal, suficient pentru a contesta în justiție actul

administrativ aflat în discuție.

Nu trebuie uitate

dispozițiile speciale ale Legii contenciosului administrativ care definesc

noțiunile de drept vătămat (art. 2 alin. (1) lit. o), interes legitim privat (art.

2 alin. (1) lit. p) și interes legitim public (art. 2 alin. (1) lit. r).

Astfel, dreptul

vătămat reprezintă, în accepțiunea legii, orice drept prevăzut de Constituție,

de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce o atingere printr-un act

administrativ.

Interesul legitim

privat reprezintă posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în

considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat.

Interesul legitim

public constituie interesul care vizează ordinea de drept și democrația

constituțională, garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor

fundamentale ale cetățenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea

competenței autorităților publice.

Pentru corecta

soluționare a cauzei prezintă relevanță și prevederile art. 8 alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004, modificată, potrivit cărora persoanele fizice și

persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care

invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în

care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea

dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat.

Sub acest aspect,

este lesne de observat că recurentul-reclamant este o persoană fizică ce nu

justifică niciun drept subiectiv propriu sau vreun interes legitim privat în

legătură cu actul juridic de modificare a condițiilor de explorare și

exploatare a producției petroliere pentru perimetrele 13 Pelican și 15 Midia

din Marea Neagră.

În aceste condiții,

recurentul-reclamant nu poate să se prevaleze de niciun fel de interes legitim

public pentru a justifica îndeplinirea condițiilor de exercitarea a prezentei

acțiuni în contencios administrativ, întrucât orice interes public ar invoca, acesta

ar trebui să decurgă în mod logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a

interesului legitim privat al recurentului - reclamant, ceea ce nu este cazul.

Față de împrejurarea

că instanța de fond a interpretat în mod legal și corect prevederile normative

anterior indicate, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a

C.proc.civ, raportat la art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de T.I. împotriva sentinței civile nr. 3650 din 3 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 noiembrie 2010.