ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4945/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul T.I. a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea H.G. nr. 1446/2008 privind aprobarea actului adițional la contractul de explorare și împărțire a producției pentru perimetrele 13 Pelican și 15 Midia încheiat între A.N.R.M. și S.R. Ltd. În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 8 și urm. din Legea nr. 554/2004, modificată, art. 27 din Legea nr. 90/2001, art. 31 și 61 din Legea nr. 238/2004, modificată și completată prin O.U.G.

nr. 101/2007. Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare în care a invocat excepția lipsei de interes a reclamantului în formularea acțiunii, în raport de prevederile art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1) 1 din Legea contenciosului administrativ, cu motivarea că reclamantul nu a indicat dreptul său recunoscut de lege încălcat prin adoptarea acestui act normativ sau interesul său legitim. Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând, în esență, faptul că H.G. nr. 1446/2008 nu încalcă dispozițiile legale invocate în cuprinsul acțiunii (filele 22 - 30 dosar fond). În plus, A.N.R.M. a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului (filele 41 - 43 dosar fond), care a fost admisă în principiu, la termenul de judecată din data de 27 octombrie 2009 (fila 81 dosar fond).

Intervenienta A.N.R.M. a invocat, la rândul său, excepția lipsei de interes a reclamantului în formularea acțiunii. Pe fondul cauzei, intervenienta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. De asemenea, S.R. Ltd a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului (filele 51 - 68 dosar fond), care a fost admisă în principiu, la termenul de judecată din data de 27 octombrie 2009 (fila 81 dosar fond). Intervenienta S.R. Ltd a invocat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, în raport de dispozițiile art. 7 alin. (3) și (7) din Legea nr. 554/2004, modificată, arătând că plângerea prealabilă depusă de reclamant este tardivă, întrucât a fost formulată cu depășirea termenului de 30 de zile, prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea în discuție, de la data publicării H.G.

nr. 1446/2008 în M. Of. Totodată, aceeași intervenientă a invocat și excepția lipsei de interes a reclamantului în formularea acțiunii, față de dispozițiile art. 8 alin. (1) 1 din Legea contenciosului administrativ. Pe fondul cauzei, intervenienta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3650 din 3 noiembrie 2009, a respins excepția tardivității plângerii prealabile, a admis excepția lipsei de interes, a respins acțiunea formulată de reclamantul T.I., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și cu intervenienții accesorii A.N.R.M. și S.R. Ltd, ca lipsită de interes și a admis cele două cereri de intervenție accesorie în interesul pârâtului.

Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele: 1. Excepția neîndeplinirii procedurii prealabile în termenul legal este neîntemeiată, întrucât reclamantul a respectat termenul de 6 luni, prevăzut de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată: reclamantul a luat cunoștință de adoptarea actului administrativ contestat la data publicării sale în M. Of. (21 octombrie 2008) și a formulat recursul administrativ la data de 10 februarie 2009. 2. Excepția lipsei de interes în formularea acțiunii este întemeiată, întrucât reclamantul nu a invocat încălcarea unui interes legitim privat în ceea ce-l privește, în sensul dispozițiilor art. 1 alin. (1) lit. f) din Legea contenciosului administrativ, din care ar decurge încălcarea interesului legitim public, în contextul în care reclamantul se referă doar la lipsirea altor persoane fizice sau persoane juridice private de dreptul de a încheia un acord similar celui aprobat prin H.G.

nr. 1446/2008. Instanța de fond a concluzionat, în sensul că acțiunea reclamantului nu se subsumează condițiilor impuse de prevederile art. 8 alin. (1) 1 din Legea contenciosului administrativ sau condițiilor generale ale acțiunii civile, sub aspectul probării interesului în anularea unui act administrativ. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul T.I., care a solicitat admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., recurentul critică soluția instanței de fond în ceea ce privește excepția lipsei de interes. Recurentul susține că art. 1 și art. 8 din Legea contenciosului administrativ reglementează două ipoteze.

Mai precis, în opinia recurentului, a doua parte a art. 8 alin. (1) din legea anterior arătată se referă la situația în care nu a fost soluționată în termen o cerere sau a existat un refuz nejustificat de soluționare sau de efectuare a anumitor operațiuni administrative; în acest caz, legea arată că este necesar ca dreptul sau interesul legitim vătămat să fie, în primul rând, personal; în această ipoteză, se aplică alin. (1) 1 din lege respectiv, în acest caz, numai în subsidiar se poate solicita apărarea unui interes legitim public, în măsura în care vătămarea acestuia decurge în mod logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat.

În cazul dedus judecății, reglementat de prima parte a art. 8 alin. (1), în care este vorba de neprimirea unui răspuns la plângerea prealabilă sau de primirea unui răspuns nesatisfăcător, legiuitorul distinge între dreptul vătămat, care poate fi doar personal, și interesul legitim, care poate fi atât public cât și privat. În opinia recurentului, situația anterior expusă conduce la concluzia că legiuitorul a dorit ca orice persoană fizică sau juridică să poată introduce o acțiune în anularea actului administrativ, care încalcă un interes public. În plus, recurentul susține că o altă interpretare ar lipsi de efect dispozițiile legale mai sus individualizare, care permit oricărei persoane să protejeze un interes public.

Se mai invocă de către recurent decizia Curții Constituționale nr. 256/2006 care s-a pronunțat cu privire la constituționalitatea prevederilor art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. a), l) și p) din Legea contenciosului administrativ. De asemenea, recurentul precizează că, în urma modificării Legii nr. 554/2004, în materia contenciosului, legiuitorul a lărgit sfera interesului, înțeles ca o condiție generală de admisibilitate a unei acțiuni, astfel că orice persoană fizică sau persoană juridică are posibilitatea de a introduce o acțiune pentru anularea unui act administrativ, chiar dacă justifică doar un interes legitim public. Intimații intervenienți A.N.R.M. și S.R. Ltd au formulat întâmpinări în cauză în care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304 1 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză, și a realizat o încadrare juridică adecvată. Așa cum s-a relevat anterior, prin cererea dedusă judecății, reclamantul T.I. a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea H.G.

nr. 1446/2008 privind aprobarea actului adițional la contractul de explorare și împărțire a producției pentru perimetrele 13I Pelican și 15 Midia încheiat între A.N.R.M. și S.R. Ltd. Instanța de control judiciar apreciază că judecătorul fondului a interpretat corect dispozițiile de drept comun, cât și cele specifice promovării unei acțiuni în contencios administrativ, în ceea ce privește existența interesului ca și cerință pentru promovarea unei acțiuni în justiție. Potrivit teoriei generale a dreptului, interesul este o condiție generală ce trebuie să fie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, iar acțiunea în contencios administrativ nu derogă de la această regulă generală, în raport de prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată.

În cauza de față, acțiunea recurentului - reclamant nu poate fi considerată ca fiind formulată în exercitarea unui interes protejat din punct de vedere legal. În dreptul procesual civil, interesul de a promova o acțiune este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia, iar interesul trebuie să fie legitim, juridic, născut și actual, personal și direct. În speță, recurentul - reclamant nu justifică un folos practic, legitim sau material în vederea promovării acțiunii sale în contencios administrativ. Simplul dezacord al recurentului - reclamant, ca persoană fizică, cetățean român, față de emiterea unei hotărâri de către Guvernul României nu poate constitui prin el însuși un interes legitim personal, suficient pentru a contesta în justiție actul administrativ aflat în discuție.

Nu trebuie uitate dispozițiile speciale ale Legii contenciosului administrativ care definesc noțiunile de drept vătămat (art. 2 alin. (1) lit. o), interes legitim privat (art. 2 alin. (1) lit. p) și interes legitim public (art. 2 alin. (1) lit. r). Astfel, dreptul vătămat reprezintă, în accepțiunea legii, orice drept prevăzut de Constituție, de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ. Interesul legitim privat reprezintă posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat. Interesul legitim public constituie interesul care vizează ordinea de drept și democrația constituțională, garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenței autorităților publice.

Pentru corecta soluționare a cauzei prezintă relevanță și prevederile art. 8 alin. (1) 1 din Legea nr. 554/2004, modificată, potrivit cărora persoanele fizice și persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat. Sub acest aspect, este lesne de observat că recurentul-reclamant este o persoană fizică ce nu justifică niciun drept subiectiv propriu sau vreun interes legitim privat în legătură cu actul juridic de modificare a condițiilor de explorare și exploatare a producției petroliere pentru perimetrele 13 Pelican și 15 Midia din Marea Neagră.

În aceste condiții, recurentul-reclamant nu poate să se prevaleze de niciun fel de interes legitim public pentru a justifica îndeplinirea condițiilor de exercitarea a prezentei acțiuni în contencios administrativ, întrucât orice interes public ar invoca, acesta ar trebui să decurgă în mod logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat al recurentului - reclamant, ceea ce nu este cazul. Față de împrejurarea că instanța de fond a interpretat în mod legal și corect prevederile normative anterior indicate, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C.proc.civ, raportat la art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de T.I. împotriva sentinței civile nr. 3650 din 3 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2010.