ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1215/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2128 din 20 mai 2009, a respins

excepția lipsei calității procesuale pasive a emitentului Guvernul României și a

respins, ca neîntemeiată, excepția de nelegalitate a H.G. nr. 681/2007 și H.G.

nr. 428/2008, invocată de reclamanții P.D. și P.V., în contradictoriu cu pârâtul

Statul Român prin C.N.A.D.N. din România și emitentul Guvernul României, admițând

totodată cererea de intervenție în interesul emitentului, formulată de Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut, cu privire la excepțiile invocate în cauză, că, invocându-se

nerespectarea procedurii și documentația incompletă ce fundamentează cele două hotărâri

de Guvern, acestea ar fi la rândul lor grevate de motive de nelegalitate, ceea ce

duce la respingerea inadmisibilității excepției de nelegalitate, iar calitatea procesuală

pasivă a emitentului Guvernul României derivă din prevederile legale, exclusiv,

în procedura soluționării excepției de nelegalitate.

Pe fondul cauzei s-a reținut,

în esență, că dispozițiile art. 8 din Legea nr. 33/1994 nu se aplică în speță, iar

din documentele depuse la dosar reiese îndeplinirea cerinței legale cuprinse în

art. 3 din Legea nr. 198/2004, considerente în lumina cărora, s-a apreciat că nu

se verifică nelegalitatea hotărârilor de Guvern contestate.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs recurentul reclamant P.D.

Din analiza actelor și

lucrărilor dosarului se constată că hotărârea recurată a fost comunicată reclamantului

P.D. la data de 9 decembrie 2009 iar recursul a fost declarat la data de 24 decembrie

2009.

Cum potrivit dispozițiilor

art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în cazul litigiilor având ca obiect excepția

de nelegalitate a unui act administrativ, termenul de recurs este de 5 zile de la

comunicare, rezultă că recursul a fost declarat cu depășirea acestui termen legal.

Având în vedere natura

imperativă a termenului fix prevăzut de legea procesuală pentru exercitarea unui

drept, reiese că nerespectarea acestuia atrage sancțiunea decăderii, în conformitate

cu dispozițiile art. 103 alin. (1) teza I din C. proc. civ.

Constatând că recursul

nu a fost declarat în termenul prevăzut de lege, Curtea urmează să dea eficiență

dispozițiilor legale sancționatorii, mai sus menționate și să dispună în sensul

respingerii recursului ca tardiv declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de P.D. împotriva sentinței civile nr. 2128 din 20 mai 2009 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv declarat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 martie 2010.