ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1215/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1215/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2128 din 20 mai 2009, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a emitentului Guvernul României și a respins, ca neîntemeiată, excepția de nelegalitate a H.G. nr. 681/2007 și H.G. nr. 428/2008, invocată de reclamanții P.D. și P.V., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N. din România și emitentul Guvernul României, admițând totodată cererea de intervenție în interesul emitentului, formulată de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, cu privire la excepțiile invocate în cauză, că, invocându-se nerespectarea procedurii și documentația incompletă ce fundamentează cele două hotărâri de Guvern, acestea ar fi la rândul lor grevate de motive de nelegalitate, ceea ce duce la respingerea inadmisibilității excepției de nelegalitate, iar calitatea procesuală pasivă a emitentului Guvernul României derivă din prevederile legale, exclusiv, în procedura soluționării excepției de nelegalitate. Pe fondul cauzei s-a reținut, în esență, că dispozițiile art. 8 din Legea nr. 33/1994 nu se aplică în speță, iar din documentele depuse la dosar reiese îndeplinirea cerinței legale cuprinse în art. 3 din Legea nr. 198/2004, considerente în lumina cărora, s-a apreciat că nu se verifică nelegalitatea hotărârilor de Guvern contestate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul reclamant P.D. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului se constată că hotărârea recurată a fost comunicată reclamantului P.D. la data de 9 decembrie 2009 iar recursul a fost declarat la data de 24 decembrie 2009. Cum potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în cazul litigiilor având ca obiect excepția de nelegalitate a unui act administrativ, termenul de recurs este de 5 zile de la comunicare, rezultă că recursul a fost declarat cu depășirea acestui termen legal. Având în vedere natura imperativă a termenului fix prevăzut de legea procesuală pentru exercitarea unui drept, reiese că nerespectarea acestuia atrage sancțiunea decăderii, în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (1) teza I din C. proc.
civ. Constatând că recursul nu a fost declarat în termenul prevăzut de lege, Curtea urmează să dea eficiență dispozițiilor legale sancționatorii, mai sus menționate și să dispună în sensul respingerii recursului ca tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de P.D. împotriva sentinței civile nr. 2128 din 20 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv declarat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2010.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.