ÎCCJ, decizie (scj.ro #83336)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83336) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Lichidarea societăților
comerciale. Durata maximă a lichidării
Cuprins pe materii:
Drept comercial. Societățile comerciale. Lichidarea societăților
comerciale
Index alfabetic:
-dizolvarea societății
-durata maximă
a lichidării
-lichidarea societății
-societăți
comerciale
Potrivit
art.260 alin.(1) din Legea nr.31/1990, lichidarea societății trebuie terminată
în cel mult 3 ani de la data dizolvării. Pentru motive temeinice , tribunalul
poate prelungi acest termen cu cel mult 2 ani.
(Secția
comercială, decizia nr.470 din 1 februarie 2007)
Prin acțiunea
introdusă la 18 februarie 2004, reclamanta D.L., lichidator al S.C. R. T.
S. SRL Tulcea, a cerut prelungirea termenului de lichidare a societății
cu doi ani, întrucât, nu a putut încheia procedura lichidării, deoarece a fost
contestată ca neîndeplinind condițiile spre a fi lichidator, de către
C.V., care nu i-a pus la dispoziție actele societății.
La 4 martie
2004, C.V., fost asociat și administrator al societății în lichidare,
a formulat o cerere de intervenție în interes propriu, prin care a soliciat
înlocuirea lichidatorului D.L. și numirea, în această calitate, a lui
M. L., precum și respingerea cererii lui D. L.
Prin sentința
civilă nr.2488 din 16 decembrie 2004, Tribunalul Tulcea a respins cererea lichidatorului
D.L., a admis cererea de intervenție formulată de C.V. împotriva S.C.
R.T.S. SRL și, în contradictoriu cu pârâtele, M.R. și T. R.M., a dispus
înlocuirea lichidatorului D.L., desemnat în baza Legii nr.31/1990, cu lichidatorul
S.C. R.N. SRL Tulcea.
Prin decizia
civilă nr.89/COM din 14 aprilie 2005, Curtea de Apel Constanța, Secția
comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze
de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul declarat de reclamanta
D. L. împotriva sentinței instanței de fond și a schimbat, în
tot, sentința apelată, în sensul că a dispus prelungirea termenului
de lichidare a SC R.T.S. SRL cu 2 ani, a respins cererea de intervenție formulată
de C.V., pentru lipsă de calitate procesuală activă, a constatat
că pârâtele M. R. și T.R.M. nu au calitate procesuală pasivă.
Instanța
de apel a reținut că intervenientul în interes propriu C. V. nu poate
avea calitate procesuală activă, după cum M. R. și T. R. M.
nu pot avea calitate procesuală pasivă, ca efect al excluderii celor trei
din societate, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, că
sunt incidente dispozițiile art.260 din Legea nr.31/1990, modificată și
completată, întrucât reclamanta a probat că a fost împiedicată în
exercitarea prerogativelor de către intervenientul C. V.
Împotriva
deciziei instanței de apel, intervenientul în interes propriu, C.V. a declarat
recurs, cu invocarea motivelor prevăzute de art.304 pct.9 și 10 C.proc.civ.,
solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare
Curții de Apel Constanța.
A susținut
că decizia recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor
imperative prevăzute de art.260 alin.(1) din Legea nr.31/1990, că lichidarea
a început la 14 septembrie 1999, termenul de 3 ani prevăzut de lege împlinindu-se
la 14 septembrie 2002, iar lichidatorul nu a solicitat prelungirea termenului
cu încă 2 ani, la expirarea primului termen de 3 ani, deși lichidarea
nu fusese terminată. august 1999.
Recursul nu
este fondat.
Din examinarea
actelor dosarului, s-a constatat că recurentul intervenient în interes propriu
a fost exclus din S.C. R.T.S. SRL, prin sentința civilă nr.65 din 9 februarie
1999 a Tribunalului Tulcea, astfel că, în mod corect, instanța de apel
a reținut că acesta nu are calitate procesuală activă, respingându-i
cererea de intervenție.
Prin sentința
civilă nr.341 din 27 aprilie 2000 a Tribunalului Tulcea, rămasă
irevocabilă, ca urmare a respingerii recursului lui C.V., prin decizia civilă
nr.357 COM din 2 octombrie 2000 a Curții de Apel Constanța, Secția
comercială, a fost desemnat ca lichidator al S.C. R. T. S. SRL, intimata
D. L.
Instanța
a reținut neîndeplinirea condițiilor stabilite de art.4 lit.b) din OG
nr.79/1999 și valabilitatea desemnării intimatei ca lichidator al societății
dizolvate.
Din cauza
opoziției permanente a intervenientului, procedura lichidării, începută
în aprilie 2000, nu putea fi finalizată de lichidator, solicitându-se sprijinul
instanțelor judecătorești competente astfel că, în mod corect,
instanța de apel a făcut aplicarea art.260 din Legea nr.31/1990, dispunând
prelungirea termenului de lichidare a societății comerciale dizolvate
cu încă 2 ani.
Constatându-se
că decizia recurată este dată cu respectarea și corecta aplicare
a legii, fiind legală și temeinică, Înalta Curte a respins recursul
declarat de intervenient în interes propriu, ca nefondat.