ÎCCJ, decizie (scj.ro #83336)

Lichidarea societăților comerciale. Durata maximă a lichidării Cuprins pe materii: Drept comercial. Societățile comerciale. Lichidarea societăților comerciale Index alfabetic: -dizolvarea societății -durata maximă a lichidării -lichidarea societății -societăți comerciale Potrivit art.260 alin.(1) din Legea nr.31/1990, lichidarea societății trebuie terminată în cel mult 3 ani de la data dizolvării. Pentru motive temeinice , tribunalul poate prelungi acest termen cu cel mult 2 ani. (Secția comercială, decizia nr.470 din 1 februarie 2007) Prin acțiunea introdusă la 18 februarie 2004, reclamanta D.L., lichidator al S.C. R. T. S. SRL Tulcea, a cerut prelungirea termenului de lichidare a societății cu doi ani, întrucât, nu a putut încheia procedura lichidării, deoarece a fost contestată ca neîndeplinind condițiile spre a fi lichidator, de către C.V., care nu i-a pus la dispoziție actele societății.

La 4 martie 2004, C.V., fost asociat și administrator al societății în lichidare, a formulat o cerere de intervenție în interes propriu, prin care a soliciat înlocuirea lichidatorului D.L. și numirea, în această calitate, a lui M. L., precum și respingerea cererii lui D. L. Prin sentința civilă nr.2488 din 16 decembrie 2004, Tribunalul Tulcea a respins cererea lichidatorului D.L., a admis cererea de intervenție formulată de C.V. împotriva S.C. R.T.S. SRL și, în contradictoriu cu pârâtele, M.R. și T. R.M., a dispus înlocuirea lichidatorului D.L., desemnat în baza Legii nr.31/1990, cu lichidatorul S.C. R.N. SRL Tulcea.

Prin decizia civilă nr.89/COM din 14 aprilie 2005, Curtea de Apel Constanța, Secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul declarat de reclamanta D. L. împotriva sentinței instanței de fond și a schimbat, în tot, sentința apelată, în sensul că a dispus prelungirea termenului de lichidare a SC R.T.S. SRL cu 2 ani, a respins cererea de intervenție formulată de C.V., pentru lipsă de calitate procesuală activă, a constatat că pârâtele M. R. și T.R.M. nu au calitate procesuală pasivă.

Instanța de apel a reținut că intervenientul în interes propriu C. V. nu poate avea calitate procesuală activă, după cum M. R. și T. R. M. nu pot avea calitate procesuală pasivă, ca efect al excluderii celor trei din societate, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, că sunt incidente dispozițiile art.260 din Legea nr.31/1990, modificată și completată, întrucât reclamanta a probat că a fost împiedicată în exercitarea prerogativelor de către intervenientul C. V. Împotriva deciziei instanței de apel, intervenientul în interes propriu, C.V. a declarat recurs, cu invocarea motivelor prevăzute de art.304 pct.9 și 10 C.proc.civ., solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Constanța.

A susținut că decizia recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor imperative prevăzute de art.260 alin.(1) din Legea nr.31/1990, că lichidarea a început la 14 septembrie 1999, termenul de 3 ani prevăzut de lege împlinindu-se la 14 septembrie 2002, iar lichidatorul nu a solicitat prelungirea termenului cu încă 2 ani, la expirarea primului termen de 3 ani, deși lichidarea nu fusese terminată. august 1999. Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor dosarului, s-a constatat că recurentul intervenient în interes propriu a fost exclus din S.C. R.T.S. SRL, prin sentința civilă nr.65 din 9 februarie 1999 a Tribunalului Tulcea, astfel că, în mod corect, instanța de apel a reținut că acesta nu are calitate procesuală activă, respingându-i cererea de intervenție.

Prin sentința civilă nr.341 din 27 aprilie 2000 a Tribunalului Tulcea, rămasă irevocabilă, ca urmare a respingerii recursului lui C.V., prin decizia civilă nr.357 COM din 2 octombrie 2000 a Curții de Apel Constanța, Secția comercială, a fost desemnat ca lichidator al S.C. R. T. S. SRL, intimata D. L. Instanța a reținut neîndeplinirea condițiilor stabilite de art.4 lit.b) din OG nr.79/1999 și valabilitatea desemnării intimatei ca lichidator al societății dizolvate. Din cauza opoziției permanente a intervenientului, procedura lichidării, începută în aprilie 2000, nu putea fi finalizată de lichidator, solicitându-se sprijinul instanțelor judecătorești competente astfel că, în mod corect, instanța de apel a făcut aplicarea art.260 din Legea nr.31/1990, dispunând prelungirea termenului de lichidare a societății comerciale dizolvate cu încă 2 ani.

Constatându-se că decizia recurată este dată cu respectarea și corecta aplicare a legii, fiind legală și temeinică, Înalta Curte a respins recursul declarat de intervenient în interes propriu, ca nefondat.