ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1617/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și

lucrărilor cauzei:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului Tulcea la 2 noiembrie 2006, reclamanta D.L., în calitate de

lichidator al SC R.T.S. Tulcea, a solicitat instanței în contradictoriu cu

pârâta SC R.T.S. Tulcea, ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună

înlocuirea sa din această calitate pentru că nu mai îndeplinește condițiile

impuse de lege.

În motivarea cererii,

reclamanta arată că a fost numită lichidator în condițiile art. 256 alin. (2)

din Legea nr. 31/1990 prin sentința civilă nr. 341/2000 a Tribunalului Tulcea,

rămasă irevocabilă, iar ulterior prin sentința civilă nr. 1578 din 26

septembrie 2002 s-a respins cererea de înlocuire a aceluiași lichidator

formulată de C.V.

În cursul procesului T.R.M. și

M.R. au formulat cereri de intervenție accesorie, solicitând înlocuirea

lichidatorului.

În cauză s-a dispus

introducerea în cauză a lui C.V. și a O.R.C. de pe lângă Tribunalul Tulcea, în

calitate de pârâți.

Tribunalul Tulcea, secția

civilă, comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 1676 din 2

octombrie 2007, a respins, ca nefondate, excepțiile lipsei calității procesuale

active a lichidatorului D.L., și a intervenientelor accesorii precum și

excepția tardivității introducerii acțiunii iar pe fondul cauzei a admis

cererea principală și cererile accesorii și a dispus înlocuirea reclamantei D.L.

din calitatea de lichidator al SC R.T.S. Tulcea și a desemnat în calitate de

lichidator pe R.I. I.P.U.R.L. Tulcea.

În pronunțarea acestei

hotărâri instanța de fond a reținut, cu privire la excepțiile invocate, că atât

reclamanta cât și intervenientele au legitimare procesuală activă reclamanta în

raport de O.U.G. nr. 86/2006 iar intervenientele datorită interesului direct

personal și actual pe care îl justifică în raport de dispozițiile art. 224 alin.

(2) din Legea nr. 31/1990 iar, cu privire la fondul cauzei, că reclamanta nu a

probat că s-a organizat într-una din formele în care un lichidator își poate

desfășura activitatea în condițiile strict reglementate de O.U.G. nr. 86 din 8/2006.

Împotriva hotărârii

instanței de fond a declarat apel C.V., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie atât sub aspectul soluționării excepțiilor cât și sub cel al

dezlegării date fondului cauzei; invocând în esență următoarele:

- reclamanta nu are calitate

procesuală activă în raport de art. 262 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 care

prevede că dacă foștii asociați nu se înțeleg la numirea lichidatorului,

aceasta se va realiza de instanță numai la cererea persoanei care îndeplinește

calitatea de asociat sau administrator;

- cererile de intervenție

accesorie sunt inadmisibile întrucât însăși cererea principală este lipsită de

temei legal și tardiv formulată, după epuizarea termenelor prevăzute de lege

pentru terminarea lichidării;

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, prin

decizia nr. 4/ COM din 16 ianuarie 2008, a respins apelul pârâtului, cu

cheltuieli de judecată aferente.

Împotriva hotărârii

formulată de instanța de control judiciar a formulat recurs pârâtul C.V.,

criticând-o pentru nelegalitate.

Recurentul își subsumează

criticile motivului de modificare reglementat de art. 304.9 C. proc. civ. și

vizează, în esență următoarele:

- greșita aplicare de către

instanță a dispozițiilor art. 262 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 în

soluționarea excepției lipsei calității procesuale active și neobservarea

faptului că reclamanta nu a indicat temeiul de drept al acțiunii sale;

- introducerea în cauză a

pârâților a fost nelegală în condițiile în care aceștia nu au fost menționați

prin cererea de chemare în judecată instanța încălcând astfel principiul

disponibilității;

- hotărârea recurată a fost

pronunțată cu neobservarea faptului că atât cererea principală cât și cererile

de intervenție sunt tardiv formulate în raport de art. 254 alin. (1) din Legea nr.

31/1990.

Înalta Curte, examinând

decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este

nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

calității procesuale active a fost corect soluționată de instanță făcându-se o

corectă aplicare a art. 262 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 modificată acestea

neputând împiedica înlocuirea persoanei desemnate lichidator în condițiile în

care aceasta nu îndeplinește cerințele legale art. 293 (1) din Legea nr. 31/1990

în exercitarea unei atare atribuții reglementată de O.U.G. nr. 86 din 8

noiembrie 2006 care a abrogat O.U.G. nr. 79/1999.

Astfel, art. 3 al O.U.G. nr.

86/2006 prevede că practicienii în insolvență își pot exercita profesia ca

persoane fizice independente în cabinete individuale, cabinete asociate sau

societăți civile profesionale fără personalitate juridică sau ca persoane

juridice ce se pot organiza sub forma societății profesionale cu personalitate

juridică ori sub forma întreprinderii unipersonale de răspundere limitată.

Cum reclamanta a dovedit că

nu își exercită atribuția de lichidator în condițiile textului legal evocat,

s-a legitimat procesual, justificând un interes direct personal și actual în

cererea sa de înlocuire din funcția de lichidator al SC R.T.S. Tulcea,

întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 31/1990, al O.U.G. nr. 79/1999.

În aplicarea aceluiași art. 262

din Legea nr. 31/1990, modificată, instanța de fond a întregit cadrul procesual

prin introducerea în cauză și respectiv citarea părților implicate în procedura

de lichidare, măsură legală, necesară pentru opozabilitatea hotărârii, astfel

că nu se poate pune problema încălcării principiului disponibilității

procesuale.

În ceea ce privește cea de-a

treia critică și aceasta urmează a fi respinsă întrucât Legea nr. 31/1990

modificată nu prevede un termen înlăuntrul căruia să poată fi formulată o

cerere de înlocuire a lichidatorului atât timp cât procedura de lichidare nu

este încheiată.

În consecință în mod legal a

reținut instanța de control judiciar că atât cererea principală cât și cererile

de intervenție accesorie nu au fost tardiv formulate.

În considerarea celor ce

preced, Înalta Curte constatând legalitatea deciziei recurate sub aspectul

criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâtul C.V. împotriva deciziei nr. 4/ COM din 16 ianuarie

2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de

contencios administrativ fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 mai 2008.