ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1617/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea la 2 noiembrie 2006, reclamanta D.L., în calitate de lichidator al SC R.T.S. Tulcea, a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta SC R.T.S. Tulcea, ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună înlocuirea sa din această calitate pentru că nu mai îndeplinește condițiile impuse de lege. În motivarea cererii, reclamanta arată că a fost numită lichidator în condițiile art. 256 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 prin sentința civilă nr. 341/2000 a Tribunalului Tulcea, rămasă irevocabilă, iar ulterior prin sentința civilă nr. 1578 din 26 septembrie 2002 s-a respins cererea de înlocuire a aceluiași lichidator formulată de C.V.

În cursul procesului T.R.M. și M.R. au formulat cereri de intervenție accesorie, solicitând înlocuirea lichidatorului. În cauză s-a dispus introducerea în cauză a lui C.V. și a O.R.C. de pe lângă Tribunalul Tulcea, în calitate de pârâți. Tribunalul Tulcea, secția civilă, comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 1676 din 2 octombrie 2007, a respins, ca nefondate, excepțiile lipsei calității procesuale active a lichidatorului D.L., și a intervenientelor accesorii precum și excepția tardivității introducerii acțiunii iar pe fondul cauzei a admis cererea principală și cererile accesorii și a dispus înlocuirea reclamantei D.L. din calitatea de lichidator al SC R.T.S. Tulcea și a desemnat în calitate de lichidator pe R.I.

I.P.U.R.L. Tulcea. În pronunțarea acestei hotărâri instanța de fond a reținut, cu privire la excepțiile invocate, că atât reclamanta cât și intervenientele au legitimare procesuală activă reclamanta în raport de O.U.G. nr. 86/2006 iar intervenientele datorită interesului direct personal și actual pe care îl justifică în raport de dispozițiile art. 224 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 iar, cu privire la fondul cauzei, că reclamanta nu a probat că s-a organizat într-una din formele în care un lichidator își poate desfășura activitatea în condițiile strict reglementate de O.U.G. nr. 86 din 8/2006.

Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat apel C.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie atât sub aspectul soluționării excepțiilor cât și sub cel al dezlegării date fondului cauzei; invocând în esență următoarele: - reclamanta nu are calitate procesuală activă în raport de art. 262 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 care prevede că dacă foștii asociați nu se înțeleg la numirea lichidatorului, aceasta se va realiza de instanță numai la cererea persoanei care îndeplinește calitatea de asociat sau administrator; - cererile de intervenție accesorie sunt inadmisibile întrucât însăși cererea principală este lipsită de temei legal și tardiv formulată, după epuizarea termenelor prevăzute de lege pentru terminarea lichidării; Curtea de Apel Constanța, secția comercială maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 4/ COM din 16 ianuarie 2008, a respins apelul pârâtului, cu cheltuieli de judecată aferente.

Împotriva hotărârii formulată de instanța de control judiciar a formulat recurs pârâtul C.V., criticând-o pentru nelegalitate. Recurentul își subsumează criticile motivului de modificare reglementat de art. 304.9 C. proc. civ. și vizează, în esență următoarele: - greșita aplicare de către instanță a dispozițiilor art. 262 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 în soluționarea excepției lipsei calității procesuale active și neobservarea faptului că reclamanta nu a indicat temeiul de drept al acțiunii sale; - introducerea în cauză a pârâților a fost nelegală în condițiile în care aceștia nu au fost menționați prin cererea de chemare în judecată instanța încălcând astfel principiul disponibilității; - hotărârea recurată a fost pronunțată cu neobservarea faptului că atât cererea principală cât și cererile de intervenție sunt tardiv formulate în raport de art. 254 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

Înalta Curte, examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta. 1. Excepției lipsei calității procesuale active a fost corect soluționată de instanță făcându-se o corectă aplicare a art. 262 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 modificată acestea neputând împiedica înlocuirea persoanei desemnate lichidator în condițiile în care aceasta nu îndeplinește cerințele legale art. 293 (1) din Legea nr. 31/1990 în exercitarea unei atare atribuții reglementată de O.U.G. nr. 86 din 8 noiembrie 2006 care a abrogat O.U.G. nr. 79/1999. Astfel, art. 3 al O.U.G.

nr. 86/2006 prevede că practicienii în insolvență își pot exercita profesia ca persoane fizice independente în cabinete individuale, cabinete asociate sau societăți civile profesionale fără personalitate juridică sau ca persoane juridice ce se pot organiza sub forma societății profesionale cu personalitate juridică ori sub forma întreprinderii unipersonale de răspundere limitată. Cum reclamanta a dovedit că nu își exercită atribuția de lichidator în condițiile textului legal evocat, s-a legitimat procesual, justificând un interes direct personal și actual în cererea sa de înlocuire din funcția de lichidator al SC R.T.S. Tulcea, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 31/1990, al O.U.G. nr. 79/1999.

În aplicarea aceluiași art. 262 din Legea nr. 31/1990, modificată, instanța de fond a întregit cadrul procesual prin introducerea în cauză și respectiv citarea părților implicate în procedura de lichidare, măsură legală, necesară pentru opozabilitatea hotărârii, astfel că nu se poate pune problema încălcării principiului disponibilității procesuale. În ceea ce privește cea de-a treia critică și aceasta urmează a fi respinsă întrucât Legea nr. 31/1990 modificată nu prevede un termen înlăuntrul căruia să poată fi formulată o cerere de înlocuire a lichidatorului atât timp cât procedura de lichidare nu este încheiată. În consecință în mod legal a reținut instanța de control judiciar că atât cererea principală cât și cererile de intervenție accesorie nu au fost tardiv formulate.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte constatând legalitatea deciziei recurate sub aspectul criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul C.V. împotriva deciziei nr. 4/ COM din 16 ianuarie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2008.