ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2045/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2045/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la
20 noiembrie 2005, reclamanta SC M. SRL Tulcea, reprezentată de S.C., în
calitate de administrator și acționar a solicitat instanței ca, în
contradictoriu cu pârâții P.V. și B.G., anularea celor trei hotărâri A.G.A. din
18 noiembrie 2005 prin care s-a hotărât revocarea din funcția de administrator
al societății reclamante a lui S.C., numirea în calitate de administrator a lui
B.G. și retragerea dreptului de semnătură în bancă a lui S.C.
La data de 14 decembrie
2005, reclamantul S.C., în calitate de administrator al SC M. SRL a solicitat
ca, în contradictoriu cu aceiași pârâți, să se dispună, pe cale de ordonanță
președințială, suspendarea executării A.G.A. din data de 18 septembrie 2005.
Această cerere a fost
înregistrată sub nr. 4126/C/2005 pe rolul Tribunalului Tulcea care, prin
încheierea din 5 ianuarie 2006, a dispus conexarea la dosarul nr. 4075/2005 ce
are ca obiect acțiunea în anularea hotărârilor A.G.A. menționate anterior.
Prin sentința nr. 20 din 20
aprilie 2006 dată de Tribunalul Vâlcea s-au respins excepțiile invocate de
pârâții P.V. și B.G. ca nefondate, s-a admis cererea principală și cererea de
intervenție formulată de S.C., constatându-se nulitatea hotărârilor 1, 2, 7 a
Adunării Generale a Asociaților SC M. SRL.
În considerentele sentinței
s-a reținut că acțiunea a fost întemeiată pe prevederile art. 132 alin. (3), art.
133 alin. (1) și art. 196 din Legea nr. 31/1990 și că S.C. a formulat cerere de
intervenție în interes propriu la 1 martie 2006 prin care a solicitat ca, în
contradictoriu cu aceiași pârâți, să se constate nulitatea hotărârilor A.G.A.
din cadrul SC M. SRL din 18 noiembrie 2005.
Cu privire la excepțiile
invocate de pârâții P.V. și B.G., privind lipsa calității procesuale active a
reclamantei și cea a lipsei mandatului expres al lui S.C. pentru a acționa în
numele și ca reprezentant al reclamantei s-a constatat că, la data formulării
acțiunii S.C. avea calitatea să reprezinte societatea, fiind administrator
chiar dacă societatea avea doi administratori întrucât a invocat motive de
nulitate absolută, situație în care nu avea nevoie de mandat special și, mai
mult, art. 75 din Legea nr. 31/1990 dă dreptul fiecărui administrator de a
reprezenta societatea.
De asemenea, s-a considerat
că nici lipsa de interes în promovarea acțiunii nu se justifică pentru că
societatea, prin acționar și administrator, putea să solicite nulitatea unei
hotărâri considerată nelegală, iar în cazul în care se invocă motive de
nulitate absolută, cererea poate fi formulată de orice persoană interesată.
Nici excepția lipsei
calității procesuale pasive a pârâților nu a fost primită, întrucât soluția
privitoare la nulitatea unei hotărâri a A.G.A. trebuie să fie opozabilă și
acestora, în calitate de asociați și administrator al SC M. SRL.
Pe fondul cauzei s-a reținut
că A.G.A. din 18 noiembrie 2005 a fost nelegal convocată, neexistând o dovadă
legală de primire a convocării pentru a se realiza scopul acesteia, respectiv
luarea la cunoștință, în condițiile în care scrisoarea recomandată nu a fost
primită de S.C.
S-a mai reținut că s-au
încălcat prevederile art. 117 și art. 195 alin. (2) din Legea nr. 31/1990
întrucât adunarea a fost cerută de pârâtul P.V. care deține 84 % din capitalul
social, iar convocarea nu s-a făcut de către administratorul societății, ci de
către avocatul C.C.
Instanța fondului a
constatat și încălcarea dispozițiilor legale în ce privește neconvocarea la
sediul social al societății care era în Tulcea, iar asociatul P.V. nu și-a
exprimat un vot valabil cât timp a dat o împuternicire unei persoane străine de
societate.
Întrucât prin hotărârile
adoptate s-a modificat actul constitutiv s-a reținut că acestea nu au la bază
votul reprezentând majoritatea absolută a asociaților întrucât asociatul S.C.
nu a fost prezent.
Apelul formulat de pârâți
împotriva sentinței a fost respins de Curtea de Apel Constanța, secția
comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin
decizia nr. 228 din 12 octombrie 2006.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța apelului a reținut că SC M. SRL are calitate procesuală activă
întrucât a invocat prin acțiune motive de nulitate absolută; că pârâții nu au
fost citați la domiciliul lor din Ucraina întrucât au fost reprezentați de
avocat; că pârâții au calitate procesuală pasivă deoarece au emis hotărârile
contestate și trebuie să se asigure opozabilitatea sentinței și față de ei; că
nu se justifică excepția de inadmisibilitate a acțiunii pentru că reclamantul
nu a dorit să se analizeze oportunitatea revocării sale din funcția de
administrator, ci a urmărit să se restabilească ordinea de drept.
De asemenea, s-a constatat
că S.C. nu a fost convocat la adunarea generală prin scrisoare recomandată așa
cum prevede art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 ceea ce i-a produs
acestuia o vătămare, neavând posibilitatea să-și exercite dreptul de vot, iar
pe de altă parte, nerespectarea regulii unanimității voturilor asociaților la
luarea hotărârilor prin care se modifică actul constitutiv, atrage sancțiunea
nulității hotărârii.
Împotriva acestei decizii au
declarat recurs pârâții pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct.
1, 5, 7, 9 și au solicitat admiterea recursului, cu consecința casării deciziei
și trimiterii cauzei la aceeași instanță.
În dezvoltarea motivelor de
recurs invocate, recurenții arată următoarele:
Instanța investită cu
judecarea apelului l-a înregistrat ca fiind recurs după care, la solicitarea
părților, l-a calificat ca apel, iar în condițiile în care unul din cei trei membri
ai completului s-a abținut nu se poate ști care din cei trei judecători a
soluționat cauza fără o desemnare aleatorie.
Recurenții au convingerea că
eroarea înregistrării ca recurs a persistat și în cursul deliberării mai ales
că, în cuprinsul deciziei, se face vorbire când de recurenți, când de apelanți.
În mod greșit s-a
soluționat primul motiv de apel, cel care viza nelegala citare a părților
întrucât pârâtul B.G. a fost reprezentat de avocat într-un alt dosar (nr. 3759/2006)
care a fost disjuns. Astfel, eronat s-a reținut că acesta are termen în
cunoștință, procedându-se la judecarea cauzei în lipsa sa.
Mai mult, instanța nu a
stabilit cadrul procesual corect și calitatea de reprezentant legal al
societății, care apare conceptată și ca reclamantă prin S.C. ca administrator
și ca pârâtă prin B.G.
Este inadmisibil ca
cererea de intervenție în interes propriu să fie admisă concomitent cu cererea
principală, cele două excluzându-se reciproc, neavându-se în vedere că potrivit
art. 132 alin. (5) din Legea 31/1990, anularea hotărârii A.G.A. se judecă în
contradictoriu cu societatea reprezentată prin administrator.
În mod greșit s-a respins
excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților față de dispozițiile art.
132 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 conform cărora, anularea hotărârii A.G.A.
se judecă în contradictoriu cu societatea reprezentată prin administrator.
Greșit s-a reținut
nelegala convocare a lui S.C. întrucât administratorul care este și asociat nu
poate participa la A.G.A. unde se discută revocarea sa din funcție.
Analizând decizia atacată
prin prisma criticilor invocate de recurenți, Înalta Curte constată că recursul
este fondat pentru următoarele considerente:
Instanța a fost sesizată cu
soluționarea unei acțiuni în constatarea nulității absolute a hotărârilor
adoptate de A.G.A. din cadrul societății SC M. SRL Tulcea, la data de 18
noiembrie 2005.
Prin cele trei hotărâri
adoptate la data anterior menționată s-a hotărât:
– Revocarea din funcția
de administrator al societății a dlui. S.C. și împuternicirea avocatului C.C. cu
executarea operațiunilor și procedurilor de revocare din funcția de
administrator a lui S.C.
– Numirea în calitate de
administrator unic al societății a dlui. B.G. și împuternicirea sa de a efectua
mențiunile necesare la O.R.C. a hotărârii A.G.A.
– Retragerea dreptului de
semnătură în bancă a dlui. S.C. și autorizarea de a avea semnătură în bancă
numai pentru B.G.
Acțiunea ce face obiectul
cauzei de față a fost formulată de SC M. SRL prin S.C. în calitate de acționar
și de administrator.
Cererea de intervenție în
interes propriu care are același obiect ca și acțiunea principală a fost
formulată de S.C. în nume propriu.
În atare situație, Înalta
Curte constată că nici una din instanțele anterioare nu au stabilit în mod
corect nici cadrul procesual și nici reprezentarea părților în proces, în
condițiile în care societatea apare ca reclamantă, solicitând să se constate
nulitatea propriei hotărâri, fiind reprezentată de cel care a formulat și cerere
de intervenție în interes propriu, cerere față de care societatea are calitatea
de pârâtă.
Instanțele au pronunțat
hotărâri vădit nelegale, cu încălcarea prevederilor art. 132 C. proc. civ., care
stabilesc: procedura în situația în care sunt atacate hotărâri ale adunărilor
generale; termenele în care acestea pot fi atacate și persoanele care au
calitate procesuală activă în cadrul acțiunilor reglementate de textul
menționat.
Față de obiectul acțiunii și
de conținutul hotărârilor atacate este evidentă contrarietatea de interese din
societate și reprezentantul său S.C. care, separat a formulat și cerere de
intervenție în interes propriu.
La fel de evidentă este și
încălcarea prevederilor art. 132 alin. (4) și următoarele din Legea nr. 31/1990
republicată, conform cu care cererea, indiferent că este formulată în
condițiile art. 132 alin. (2) sau (3), se va soluționa în contradictoriu cu
societatea, reprezentată prin consiliul de administrație, respectiv prin
directorat.
Același text, reglementează
și situațiile în care se poate asigura reprezentarea legală a societății.
Procedând la soluționarea
cauzei fără a ține cont de prevederile menționate care sunt imperative, fără a
stabili corect cadrul procesual, instanțele anterioare au pronunțat hotărâri
nelegale, lovite de nulitate, motiv pentru care se impune admiterea ca fondat a
recursului formulat de pârâți și casarea atât a deciziei cât și a sentinței cu
consecința trimiterii cauzei la instanța de fond pentru rejudecare.
Cu prilejul rejudecării,
instanța va stabili corect cadrul procesual și reprezentarea societății ale
cărei hotărâri se ataca, în raport de prevederile art. 132 din Legea nr. 31/1990
(r), urmând ca celelalte motive invocate de recurenți să fie avute în vedere ca
apărări de fond ale acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
pârâții P.V. și B.G. împotriva deciziei nr. 228 din 12 octombrie 2006 a Curții
de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ
și fiscal.
Casează decizia recurată și
sentința nr. 20 din 20 aprilie 2006 a Tribunalului Tulcea și trimite cauza
pentru rejudecare, la Tribunalul Tulcea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 29 mai 2007.