- Dosarul nr.
- 4075/2005
- Instanța
- Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Secția a II-a civilă
- Data
- 29 mai 2007
Decizia nr. 2045/2007 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă · Dosar nr. 4075/2005 — recurs împotriva sentinței nr. 20/2006 a Tribunalului Vâlcea
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 20 noiembrie 2005, reclamanta SC M. SRL Tulcea, reprezentată de S.C., în calitate de administrator și acționar a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâții P.V. și B.G., anularea celor trei hotărâri A.G.A. din 18 noiembrie 2005 prin care s-a hotărât revocarea din funcția de administrator al societății reclamante a lui S.C., numirea în calitate de administrator a lui B.G. și retragerea dreptului de semnătură în bancă a lui S.C. La data de 14 decembrie 2005, reclamantul S.C., în calitate de administrator al SC M. SRL a solicitat ca, în contradictoriu cu aceiași pârâți, să se dispună, pe cale de ordonanță președințială, suspendarea executării A.G.A.
din data de 18 septembrie 2005. Această cerere a fost înregistrată sub nr. 4126/C/2005 pe rolul Tribunalului Tulcea care, prin încheierea din 5 ianuarie 2006, a dispus conexarea la dosarul nr. 4075/2005 ce are ca obiect acțiunea în anularea hotărârilor A.G.A. menționate anterior. Prin sentința nr. 20 din 20 aprilie 2006 dată de Tribunalul Vâlcea s-au respins excepțiile invocate de pârâții P.V. și B.G. ca nefondate, s-a admis cererea principală și cererea de intervenție formulată de S.C., constatându-se nulitatea hotărârilor 1, 2, 7 a Adunării Generale a Asociaților SC M. SRL. În considerentele sentinței s-a reținut că acțiunea a fost întemeiată pe prevederile art. 132 alin. (3), art. 133 alin. (1) și art. 196 din Legea nr. 31/1990 și că S.C.
a formulat cerere de intervenție în interes propriu la 1 martie 2006 prin care a solicitat ca, în contradictoriu cu aceiași pârâți, să se constate nulitatea hotărârilor A.G.A. din cadrul SC M. SRL din 18 noiembrie 2005. Cu privire la excepțiile invocate de pârâții P.V. și B.G., privind lipsa calității procesuale active a reclamantei și cea a lipsei mandatului expres al lui S.C. pentru a acționa în numele și ca reprezentant al reclamantei s-a constatat că, la data formulării acțiunii S.C. avea calitatea să reprezinte societatea, fiind administrator chiar dacă societatea avea doi administratori întrucât a invocat motive de nulitate absolută, situație în care nu avea nevoie de mandat special și, mai mult, art. 75 din Legea nr. 31/1990 dă dreptul fiecărui administrator de a reprezenta societatea.
De asemenea, s-a considerat că nici lipsa de interes în promovarea acțiunii nu se justifică pentru că societatea, prin acționar și administrator, putea să solicite nulitatea unei hotărâri considerată nelegală, iar în cazul în care se invocă motive de nulitate absolută, cererea poate fi formulată de orice persoană interesată. Nici excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților nu a fost primită, întrucât soluția privitoare la nulitatea unei hotărâri a A.G.A. trebuie să fie opozabilă și acestora, în calitate de asociați și administrator al SC M. SRL. Pe fondul cauzei s-a reținut că A.G.A. din 18 noiembrie 2005 a fost nelegal convocată, neexistând o dovadă legală de primire a convocării pentru a se realiza scopul acesteia, respectiv luarea la cunoștință, în condițiile în care scrisoarea recomandată nu a fost primită de S.C.
S-a mai reținut că s-au încălcat prevederile art. 117 și art. 195 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 întrucât adunarea a fost cerută de pârâtul P.V. care deține 84 % din capitalul social, iar convocarea nu s-a făcut de către administratorul societății, ci de către avocatul C.C. Instanța fondului a constatat și încălcarea dispozițiilor legale în ce privește neconvocarea la sediul social al societății care era în Tulcea, iar asociatul P.V. nu și-a exprimat un vot valabil cât timp a dat o împuternicire unei persoane străine de societate. Întrucât prin hotărârile adoptate s-a modificat actul constitutiv s-a reținut că acestea nu au la bază votul reprezentând majoritatea absolută a asociaților întrucât asociatul S.C.
nu a fost prezent. Apelul formulat de pârâți împotriva sentinței a fost respins de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 228 din 12 octombrie 2006. Pentru a se pronunța astfel, instanța apelului a reținut că SC M. SRL are calitate procesuală activă întrucât a invocat prin acțiune motive de nulitate absolută; că pârâții nu au fost citați la domiciliul lor din Ucraina întrucât au fost reprezentați de avocat; că pârâții au calitate procesuală pasivă deoarece au emis hotărârile contestate și trebuie să se asigure opozabilitatea sentinței și față de ei; că nu se justifică excepția de inadmisibilitate a acțiunii pentru că reclamantul nu a dorit să se analizeze oportunitatea revocării sale din funcția de administrator, ci a urmărit să se restabilească ordinea de drept.
De asemenea, s-a constatat că S.C. nu a fost convocat la adunarea generală prin scrisoare recomandată așa cum prevede art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 ceea ce i-a produs acestuia o vătămare, neavând posibilitatea să-și exercite dreptul de vot, iar pe de altă parte, nerespectarea regulii unanimității voturilor asociaților la luarea hotărârilor prin care se modifică actul constitutiv, atrage sancțiunea nulității hotărârii. Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1, 5, 7, 9 și au solicitat admiterea recursului, cu consecința casării deciziei și trimiterii cauzei la aceeași instanță. În dezvoltarea motivelor de recurs invocate, recurenții arată următoarele:
Instanța investită cu judecarea apelului l-a înregistrat ca fiind recurs după care, la solicitarea părților, l-a calificat ca apel, iar în condițiile în care unul din cei trei membri ai completului s-a abținut nu se poate ști care din cei trei judecători a soluționat cauza fără o desemnare aleatorie. Recurenții au convingerea că eroarea înregistrării ca recurs a persistat și în cursul deliberării mai ales că, în cuprinsul deciziei, se face vorbire când de recurenți, când de apelanți.
În mod greșit s-a soluționat primul motiv de apel, cel care viza nelegala citare a părților întrucât pârâtul B.G. a fost reprezentat de avocat într-un alt dosar (nr. 3759/2006) care a fost disjuns. Astfel, eronat s-a reținut că acesta are termen în cunoștință, procedându-se la judecarea cauzei în lipsa sa. Mai mult, instanța nu a stabilit cadrul procesual corect și calitatea de reprezentant legal al societății, care apare conceptată și ca reclamantă prin S.C. ca administrator și ca pârâtă prin B.G.
Este inadmisibil ca cererea de intervenție în interes propriu să fie admisă concomitent cu cererea principală, cele două excluzându-se reciproc, neavându-se în vedere că potrivit art. 132 alin. (5) din Legea 31/1990, anularea hotărârii A.G.A. se judecă în contradictoriu cu societatea reprezentată prin administrator.
În mod greșit s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților față de dispozițiile art. 132 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 conform cărora, anularea hotărârii A.G.A. se judecă în contradictoriu cu societatea reprezentată prin administrator.
Greșit s-a reținut nelegala convocare a lui S.C. întrucât administratorul care este și asociat nu poate participa la A.G.A. unde se discută revocarea sa din funcție. Analizând decizia atacată prin prisma criticilor invocate de recurenți, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente: Instanța a fost sesizată cu soluționarea unei acțiuni în constatarea nulității absolute a hotărârilor adoptate de A.G.A. din cadrul societății SC M. SRL Tulcea, la data de 18 noiembrie 2005. Prin cele trei hotărâri adoptate la data anterior menționată s-a hotărât: 1. – Revocarea din funcția de administrator al societății a dlui. S.C. și împuternicirea avocatului C.C. cu executarea operațiunilor și procedurilor de revocare din funcția de administrator a lui S.C. 2. – Numirea în calitate de administrator unic al societății a dlui. B.G. și împuternicirea sa de a efectua mențiunile necesare la O.R.C. a hotărârii A.G.A. 3. – Retragerea dreptului de semnătură în bancă a dlui. S.C. și autorizarea de a avea semnătură în bancă numai pentru B.G. Acțiunea ce face obiectul cauzei de față a fost formulată de SC M. SRL prin S.C. în calitate de acționar și de administrator. Cererea de intervenție în interes propriu care are același obiect ca și acțiunea principală a fost formulată de S.C. în nume propriu. În atare situație, Înalta Curte constată că nici una din instanțele anterioare nu au stabilit în mod corect nici cadrul procesual și nici reprezentarea părților în proces, în condițiile în care societatea apare ca reclamantă, solicitând să se constate nulitatea propriei hotărâri, fiind reprezentată de cel care a formulat și cerere de intervenție în interes propriu, cerere față de care societatea are calitatea de pârâtă. Instanțele au pronunțat hotărâri vădit nelegale, cu încălcarea prevederilor art. 132 C. proc. civ., care stabilesc: procedura în situația în care sunt atacate hotărâri ale adunărilor generale; termenele în care acestea pot fi atacate și persoanele care au calitate procesuală activă în cadrul acțiunilor reglementate de textul menționat. Față de obiectul acțiunii și de conținutul hotărârilor atacate este evidentă contrarietatea de interese din societate și reprezentantul său S.C. care, separat a formulat și cerere de intervenție în interes propriu. La fel de evidentă este și încălcarea prevederilor art. 132 alin. (4) și următoarele din Legea nr. 31/1990 republicată, conform cu care cererea, indiferent că este formulată în condițiile art. 132 alin. (2) sau (3), se va soluționa în contradictoriu cu societatea, reprezentată prin consiliul de administrație, respectiv prin directorat. Același text, reglementează și situațiile în care se poate asigura reprezentarea legală a societății. Procedând la soluționarea cauzei fără a ține cont de prevederile menționate care sunt imperative, fără a stabili corect cadrul procesual, instanțele anterioare au pronunțat hotărâri nelegale, lovite de nulitate, motiv pentru care se impune admiterea ca fondat a recursului formulat de pârâți și casarea atât a deciziei cât și a sentinței cu consecința trimiterii cauzei la instanța de fond pentru rejudecare. Cu prilejul rejudecării, instanța va stabili corect cadrul procesual și reprezentarea societății ale cărei hotărâri se ataca, în raport de prevederile art. 132 din Legea nr. 31/1990 (r), urmând ca celelalte motive invocate de recurenți să fie avute în vedere ca apărări de fond ale acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE Admite recursul declarat de pârâții P.V. și B.G. împotriva deciziei nr. 228 din 12 octombrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ și fiscal. Casează decizia recurată și sentința nr. 20 din 20 aprilie 2006 a Tribunalului Tulcea și trimite cauza pentru rejudecare, la Tribunalul Tulcea. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2007.