ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1632/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea,

reclamantul S.C. i-a chemat în judecată pe pârâții SC M. SRL, P.V. și B.G.,

solicitând anularea hotărârii A.G.A. din 25 aprilie 2006 și suspendarea

executării hotărârii atacate până la soluționarea acțiunii.

Pârâta SC M. SRL a depus

întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondate.

Prin întâmpinare, s-a

invocat și lipsa calității procesuale pasive a pârâților persoane fizice - P.V.

și B.G. -, însă la termenul de judecată din 8 iunie 2006, reclamantul a învederat

instanței că înțelege să renunțe la judecată față de acești pârâți.

Reclamantul și-a întregit

acțiunea introductivă, iar pârâta a invocat excepția tardivității atacării

hotărârii A.G.A. din 25 aprilie 2006, în raport de dispozițiile art. 196 din Legea

nr. 31/1990.

Prin sentința civilă nr. 24

din 6 decembrie 2007, Tribunalul Tulcea, secția civilă, comercială și

contencios administrativ, a respins excepția tardivității acțiunii, ca

nefondată. A admis acțiunea reclamantului și a constatat nulitatea absolută a

hotărârilor adunării generale a asociaților SC M. SRL din data de 25 aprilie

sumă de 1.044 lei, către reclamant.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut că excepția tardivității este nefondată,

întrucât cauzele invocate sunt de nulitate absolută, cererea fiind

imprescriptibilă.

În consecință, convocarea

adunării la un punct de lucru și nu la sediul social a fost reținută drept

cauză de nulitate absolută.

Hotărârea adunării generale

a asociaților, atacată, a fost considerată nelegală și datorită exercitării

dreptului de vot asupra problemelor dezbătute, de către o persoană care nu mai

avea calitatea de asociat, respectiv P.V., acesta fiind exclus din societate

prin hotărârea Tribunalului Tulcea.

Cu privire la hotărârea nr. 3

din 25 aprilie 2006 a cărei anulare a fost solicitată de reclamantul S.C. prin

cererea de întregire a acțiunii s-a reținut că chestiunea propusă în discuție

nu era însă o problemă lipsită de importanță care să fie discutată ca o

problemă de activitate curentă a societății la capitolul „Diverse” al ordinii

de zi și fără a fi menționată în mod explicit în conținutul convocării.

S-a apreciat, astfel, că au

fost încălcate dispozițiile legale cu privire la condițiile cerute pentru

convocarea asociaților în adunarea generală, hotărârea adoptată fiind lovită de

nulitate absolută.

Prin decizia civilă nr. 93/COM

din 22 mai 2008, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul declarat de

pârâții B.G. și P.V. împotriva sentinței mai sus menționate.

A schimbat în tot hotărârea

atacată, în sensul că:

A admis excepția

tardivității cererii de nulitate a hotărârii nr. 3 din 25 aprilie 2006 pentru

nerespectarea dispozițiilor art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990.

A respins cererea de

nulitate pentru acest motiv ca tardivă.

A respins acțiunea ca

nefondată.

L-a obligat pe reclamant la

plata către pârâți a sumei de 3.600 lei reprezentând cheltuieli de judecată la

fond și 6,15 lei cheltuieli de judecată la apel.

În motivarea acestei

soluții, instanța de apel a reținut în esență că desfășurarea adunării generale

la punctul de lucru și nu la sediul social, indiferent de motive, nu poate fi

decât o cauză de nulitate relativă, nulitate condiționată de dovedirea

prejudiciului suferit, or, în speță, reclamantul - intimat nu a dovedit

existența unui asemenea prejudiciu; în ce privește participarea (cu exprimarea

dreptului la vot) a asociatului exclus P.V. a reținut că la data pronunțării

hotărârii instanței de fond, soluția ce a constituit temeiul motivării fusese

schimbată, asociatul P.V. având în continuare această calitate, participarea sa

la ședința adunării generale și exprimarea dreptului de vot fiind confirmată

prin hotărârea Curții de Apel Constanța, irevocabilă; privind excepția

tardivității cererii de anulare a hotărârii A.G.A. din 25 aprilie 2006,

instanța a reținut că întrucât cauza invocată nu este una de nulitate absolută,

cererea de anulare pentru motivul respectiv trebuia formulată în termen de 15

zile de la data luării la cunoștință a hotărârii, potrivit art. 196 din Legea nr.

31/1990, ceea ce, în speță, nu s-a întâmplat, astfel că cererea de anulare a

hotărârii nr. 3 este tardivă; în ceea ce privește calitatea procesuală pasivă,

instanța de apel a arătat că apelul a fost introdus de SC M. SRL, P.V. și B.G.,

cei doi din urmă neformulând critici cu privire la pronunțarea hotărârii și în

contradictoriu cu ei, deși s-a luat act de renunțarea la judecată, pentru acest

motiv instanța neputându-se pronunța decât în limita motivelor de apel.

Împotriva deciziei Curții de

Apel a declarat recurs reclamantul S.C., întemeindu-se pe dispozițiile art. 304

pct. 5 și 9 C. proc. civ. și solicitând, în conformitate cu prevederile art. 312

alin (3) C. proc. civ., casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei

instanței de apel pentru rejudecarea apelului, cu respectarea dispozițiilor

legale care reglementează desfășurarea judecății în limitele procesuale

stabilite de reclamant, cu obligarea intimatei - pârâte la plata cheltuielilor

de judecată.

Recurentul - reclamant

susține astfel că a fost încălcat principiul disponibilității, în sensul

schimbării cadrului procesual stabilit de reclamant cu privire la părți, ceea

ce constituie motivul de casare reglementat de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

În temeiul art. 304 pct. 9

arată că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a

legii, referitor la desfășurarea adunării la punctul de lucru și nu la sediul

social, reținându-se greșit că este vorba despre o nulitate relativă, fără a se

avea în vedere că dispozițiile art. 195 alin (1) din Legea nr. 31/1990, republicată,

au un caracter imperativ, dictat de funcția socială a convocării adunării și

exercitării dreptului de vot, iar administratorii nu pot convoca adunarea

într-un alt loc în afara sediului social, decât dacă este în interesul

societății și asociații și-au exprimat acordul expres sau tacit cu privire la

aceasta sau a fost prevăzut în actul constitutiv.

Prin invocarea aceluiași

temei, respectiv art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul - reclamant mai

arată că instanța de apel a aplicat greșit legea, respingând ca tardivă cererea

adițională privind constatarea nulității absolute a hotărârii nr. 3 din 25

aprilie 2006, în primul rând, nesocotind cadrul procesual cu privire la

obiectul cererii stabilit de reclamant și, în al doilea rând, reținând în mod

netemeinic și nelegal că nemenționarea expresă în ordine de zi a tuturor

chestiunilor ce vor face obiectul dezbaterii în adunare constituie doar o cauză

de nulitate relativă și nu absolută, astfel încât solicită să se constate că

instanța de apel a calificat greșit motivul de nulitate dedus din nemenționarea

în ordinea de zi a înstrăinării patrimoniului societății către un terț, ca

fiind relativ și nu absolut, caracterul imperativ al normelor care reglementează

convocarea adunării, rezultând din menirea acestora de a ocroti un interes

social, obștesc și nu unul personal.

Recursul nu este fondat.

În ce privește primul motiv

de recurs, fundamentat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., se

constată că nu este întemeiat, întrucât, instanța de fond nu a reținut

renunțarea la judecată a reclamantului, prin apărător, fără mandat expres, față

de pârâții persoane fizice, sentința fiind pronunțată și în contradictoriu cu

acești pârâți, iar aceștia au declarat apel, fără a formula critici în legătură

cu pronunțarea hotărârii și în contradictoriu cu ei.

Astfel fiind, instanța de

apel era obligată să se pronunțe în limitele investirii, ceea ce a și făcut,

decizia privind pe toate părțile aflate în proces, așa încât critica

recurentului privind pierderea calității pârâților persoane fizice de părți în

proces, respectiv lipsa legitimării lor procesuale pasive în formularea

apelului și încălcarea principiului disponibilității nu poate fi primită și va

fi respinsă în consecință.

Referitor la motivul de

recurs formulat în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., conform

căruia se susține că în mod greșit s-a apreciat că desfășurarea A.G.A. la un

punct de lucru și nu la sediul social ar reprezenta o cauză de nulitate

relativă, când în realitate, potrivit legii, aceasta este o cauză de nulitate

absolută, se constată că este, de asemenea neîntemeiat, deoarece, așa cum

judicios a apreciat și instanța de apel, este necesar a se face o distincție

clară între cauzele ce pot atrage nulitatea absolută și cele care atrag

nulitatea relativă a unei hotărâri, or, desfășurarea adunării la un punct de

lucru și nu la sediul social nu poate fi calificată decât ca o cauză de

nulitate relativă, condiționată de dovedirea prejudiciului suferit de către

recurentul-reclamant, care, în speță, s-a prezentat la sediul indicat, a luat

parte la adunare, și-a exprimat punctul de vedere și nu a dovedit că a suferit

vreun prejudiciu sub acest aspect.

În ceea ce-l privește pe

pârâtul P.V., se constată că acesta și-a păstrat calitatea de asociat, de vreme

ce soluția excluderii sale din societate a fost schimbată, participarea sa la

ședința A.G.A. și exprimarea dreptului de vot fiind confirmată printr-o

hotărâre irevocabilă a Curții de Apel.

În fine, greșita respingere

ca tardivă a cererii adiționale privind constatarea nulității absolute a

hotărârii nr. 3 din 25 aprilie 2006, invocată în temeiul acelorași dispoziții

ale art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este, de asemenea, o susținere neîntemeiată, deoarece

cererea respectivă trebuia formulată în termen de 15 zile de la data luării la

cunoștință a hotărârii, în conformitate cu prevederile art. 196 din Legea nr. 31/1990,

or, recurentul - reclamant, participând la A.G.A. a luat cunoștință de hotărâre

la 25 aprilie 2006, cererea de întregire a acțiunii fiind formulată la 8 iunie

2006, cu încălcarea prevederilor legale mai sus menționate, iar cauza de

nulitate invocată este una relativă și nu absolută, întrucât așa cum corect a

apreciat și curtea de apel, reclamantul deși a invocat ca motiv de nulitate

neincluderea pe ordinea de zi și altor probleme, ce s-au materializat prin

hotărârea A.G.A. nr. 3 din 25 aprilie 2006, nu s-a opus la discutarea lor, nu a

solicitat o eventuală reconvocare, ci dimpotrivă, a participat la discuții și și-a

exprimat punctul de vedere.

Pe de altă parte, a se

admite ca, în legătură cu același act juridic, în speță, hotărârea A.G.A., să

poată fi invocate motive de imprescriptibilitate a acțiunii, nefondate, alături

de motive de nulitate relativă, prescriptibile, urmărind în acest mod obținerea

beneficiului imprescriptibilității, este inadmisibil.

În consecință, reținându-se

că recurentul - reclamant nu a formulat nicio critică întemeiată, care în

raport dispozițiile strict și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. să

conducă la desființarea sau modificarea deciziei Curții de Apel, aceasta va fi

menținută, ca fiind legală și se va respinge recursul reclamantului, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamantul S.C. împotriva deciziei nr. 93/COM din 22 mai

2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința

publică, astăzi 27 mai 2009.