ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1632/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea, reclamantul S.C. i-a chemat în judecată pe pârâții SC M. SRL, P.V. și B.G., solicitând anularea hotărârii A.G.A. din 25 aprilie 2006 și suspendarea executării hotărârii atacate până la soluționarea acțiunii. Pârâta SC M. SRL a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondate. Prin întâmpinare, s-a invocat și lipsa calității procesuale pasive a pârâților persoane fizice - P.V. și B.G. -, însă la termenul de judecată din 8 iunie 2006, reclamantul a învederat instanței că înțelege să renunțe la judecată față de acești pârâți. Reclamantul și-a întregit acțiunea introductivă, iar pârâta a invocat excepția tardivității atacării hotărârii A.G.A.

din 25 aprilie 2006, în raport de dispozițiile art. 196 din Legea nr. 31/1990. Prin sentința civilă nr. 24 din 6 decembrie 2007, Tribunalul Tulcea, secția civilă, comercială și contencios administrativ, a respins excepția tardivității acțiunii, ca nefondată. A admis acțiunea reclamantului și a constatat nulitatea absolută a hotărârilor adunării generale a asociaților SC M. SRL din data de 25 aprilie 2006. A obligat-o pe pârâta SC M. SRL la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.044 lei, către reclamant. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că excepția tardivității este nefondată, întrucât cauzele invocate sunt de nulitate absolută, cererea fiind imprescriptibilă.

În consecință, convocarea adunării la un punct de lucru și nu la sediul social a fost reținută drept cauză de nulitate absolută. Hotărârea adunării generale a asociaților, atacată, a fost considerată nelegală și datorită exercitării dreptului de vot asupra problemelor dezbătute, de către o persoană care nu mai avea calitatea de asociat, respectiv P.V., acesta fiind exclus din societate prin hotărârea Tribunalului Tulcea. Cu privire la hotărârea nr. 3 din 25 aprilie 2006 a cărei anulare a fost solicitată de reclamantul S.C. prin cererea de întregire a acțiunii s-a reținut că chestiunea propusă în discuție nu era însă o problemă lipsită de importanță care să fie discutată ca o problemă de activitate curentă a societății la capitolul „Diverse” al ordinii de zi și fără a fi menționată în mod explicit în conținutul convocării.

S-a apreciat, astfel, că au fost încălcate dispozițiile legale cu privire la condițiile cerute pentru convocarea asociaților în adunarea generală, hotărârea adoptată fiind lovită de nulitate absolută. Prin decizia civilă nr. 93/COM din 22 mai 2008, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul declarat de pârâții B.G. și P.V. împotriva sentinței mai sus menționate. A schimbat în tot hotărârea atacată, în sensul că: A admis excepția tardivității cererii de nulitate a hotărârii nr. 3 din 25 aprilie 2006 pentru nerespectarea dispozițiilor art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990. A respins cererea de nulitate pentru acest motiv ca tardivă.

A respins acțiunea ca nefondată. L-a obligat pe reclamant la plata către pârâți a sumei de 3.600 lei reprezentând cheltuieli de judecată la fond și 6,15 lei cheltuieli de judecată la apel. În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut în esență că desfășurarea adunării generale la punctul de lucru și nu la sediul social, indiferent de motive, nu poate fi decât o cauză de nulitate relativă, nulitate condiționată de dovedirea prejudiciului suferit, or, în speță, reclamantul - intimat nu a dovedit existența unui asemenea prejudiciu; în ce privește participarea (cu exprimarea dreptului la vot) a asociatului exclus P.V. a reținut că la data pronunțării hotărârii instanței de fond, soluția ce a constituit temeiul motivării fusese schimbată, asociatul P.V.

având în continuare această calitate, participarea sa la ședința adunării generale și exprimarea dreptului de vot fiind confirmată prin hotărârea Curții de Apel Constanța, irevocabilă; privind excepția tardivității cererii de anulare a hotărârii A.G.A. din 25 aprilie 2006, instanța a reținut că întrucât cauza invocată nu este una de nulitate absolută, cererea de anulare pentru motivul respectiv trebuia formulată în termen de 15 zile de la data luării la cunoștință a hotărârii, potrivit art. 196 din Legea nr. 31/1990, ceea ce, în speță, nu s-a întâmplat, astfel că cererea de anulare a hotărârii nr. 3 este tardivă; în ceea ce privește calitatea procesuală pasivă, instanța de apel a arătat că apelul a fost introdus de SC M. SRL, P.V.

și B.G., cei doi din urmă neformulând critici cu privire la pronunțarea hotărârii și în contradictoriu cu ei, deși s-a luat act de renunțarea la judecată, pentru acest motiv instanța neputându-se pronunța decât în limita motivelor de apel. Împotriva deciziei Curții de Apel a declarat recurs reclamantul S.C., întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. și solicitând, în conformitate cu prevederile art. 312 alin (3) C. proc. civ., casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei instanței de apel pentru rejudecarea apelului, cu respectarea dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea judecății în limitele procesuale stabilite de reclamant, cu obligarea intimatei - pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Recurentul - reclamant susține astfel că a fost încălcat principiul disponibilității, în sensul schimbării cadrului procesual stabilit de reclamant cu privire la părți, ceea ce constituie motivul de casare reglementat de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. În temeiul art. 304 pct. 9 arată că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, referitor la desfășurarea adunării la punctul de lucru și nu la sediul social, reținându-se greșit că este vorba despre o nulitate relativă, fără a se avea în vedere că dispozițiile art. 195 alin (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, au un caracter imperativ, dictat de funcția socială a convocării adunării și exercitării dreptului de vot, iar administratorii nu pot convoca adunarea într-un alt loc în afara sediului social, decât dacă este în interesul societății și asociații și-au exprimat acordul expres sau tacit cu privire la aceasta sau a fost prevăzut în actul constitutiv.

Prin invocarea aceluiași temei, respectiv art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recurentul - reclamant mai arată că instanța de apel a aplicat greșit legea, respingând ca tardivă cererea adițională privind constatarea nulității absolute a hotărârii nr. 3 din 25 aprilie 2006, în primul rând, nesocotind cadrul procesual cu privire la obiectul cererii stabilit de reclamant și, în al doilea rând, reținând în mod netemeinic și nelegal că nemenționarea expresă în ordine de zi a tuturor chestiunilor ce vor face obiectul dezbaterii în adunare constituie doar o cauză de nulitate relativă și nu absolută, astfel încât solicită să se constate că instanța de apel a calificat greșit motivul de nulitate dedus din nemenționarea în ordinea de zi a înstrăinării patrimoniului societății către un terț, ca fiind relativ și nu absolut, caracterul imperativ al normelor care reglementează convocarea adunării, rezultând din menirea acestora de a ocroti un interes social, obștesc și nu unul personal.

Recursul nu este fondat. În ce privește primul motiv de recurs, fundamentat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., se constată că nu este întemeiat, întrucât, instanța de fond nu a reținut renunțarea la judecată a reclamantului, prin apărător, fără mandat expres, față de pârâții persoane fizice, sentința fiind pronunțată și în contradictoriu cu acești pârâți, iar aceștia au declarat apel, fără a formula critici în legătură cu pronunțarea hotărârii și în contradictoriu cu ei. Astfel fiind, instanța de apel era obligată să se pronunțe în limitele investirii, ceea ce a și făcut, decizia privind pe toate părțile aflate în proces, așa încât critica recurentului privind pierderea calității pârâților persoane fizice de părți în proces, respectiv lipsa legitimării lor procesuale pasive în formularea apelului și încălcarea principiului disponibilității nu poate fi primită și va fi respinsă în consecință.

Referitor la motivul de recurs formulat în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., conform căruia se susține că în mod greșit s-a apreciat că desfășurarea A.G.A. la un punct de lucru și nu la sediul social ar reprezenta o cauză de nulitate relativă, când în realitate, potrivit legii, aceasta este o cauză de nulitate absolută, se constată că este, de asemenea neîntemeiat, deoarece, așa cum judicios a apreciat și instanța de apel, este necesar a se face o distincție clară între cauzele ce pot atrage nulitatea absolută și cele care atrag nulitatea relativă a unei hotărâri, or, desfășurarea adunării la un punct de lucru și nu la sediul social nu poate fi calificată decât ca o cauză de nulitate relativă, condiționată de dovedirea prejudiciului suferit de către recurentul-reclamant, care, în speță, s-a prezentat la sediul indicat, a luat parte la adunare, și-a exprimat punctul de vedere și nu a dovedit că a suferit vreun prejudiciu sub acest aspect.

În ceea ce-l privește pe pârâtul P.V., se constată că acesta și-a păstrat calitatea de asociat, de vreme ce soluția excluderii sale din societate a fost schimbată, participarea sa la ședința A.G.A. și exprimarea dreptului de vot fiind confirmată printr-o hotărâre irevocabilă a Curții de Apel. În fine, greșita respingere ca tardivă a cererii adiționale privind constatarea nulității absolute a hotărârii nr. 3 din 25 aprilie 2006, invocată în temeiul acelorași dispoziții ale art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este, de asemenea, o susținere neîntemeiată, deoarece cererea respectivă trebuia formulată în termen de 15 zile de la data luării la cunoștință a hotărârii, în conformitate cu prevederile art. 196 din Legea nr. 31/1990, or, recurentul - reclamant, participând la A.G.A.

a luat cunoștință de hotărâre la 25 aprilie 2006, cererea de întregire a acțiunii fiind formulată la 8 iunie 2006, cu încălcarea prevederilor legale mai sus menționate, iar cauza de nulitate invocată este una relativă și nu absolută, întrucât așa cum corect a apreciat și curtea de apel, reclamantul deși a invocat ca motiv de nulitate neincluderea pe ordinea de zi și altor probleme, ce s-au materializat prin hotărârea A.G.A. nr. 3 din 25 aprilie 2006, nu s-a opus la discutarea lor, nu a solicitat o eventuală reconvocare, ci dimpotrivă, a participat la discuții și și-a exprimat punctul de vedere. Pe de altă parte, a se admite ca, în legătură cu același act juridic, în speță, hotărârea A.G.A., să poată fi invocate motive de imprescriptibilitate a acțiunii, nefondate, alături de motive de nulitate relativă, prescriptibile, urmărind în acest mod obținerea beneficiului imprescriptibilității, este inadmisibil.

În consecință, reținându-se că recurentul - reclamant nu a formulat nicio critică întemeiată, care în raport dispozițiile strict și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. să conducă la desființarea sau modificarea deciziei Curții de Apel, aceasta va fi menținută, ca fiind legală și se va respinge recursul reclamantului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul S.C. împotriva deciziei nr. 93/COM din 22 mai 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 27 mai 2009.