ÎCCJ, decizie (scj.ro #83410)

Societate comercială. Dizolvare, lichidare, etape obligatorii care se intercondiționează Dizolvarea și lichidarea unei societăți comerciale reprezintă două etape obligatorii care se intercondiționează în planul efectelor juridice pe care le produc. Astfel, apare prematură cererea privind împărțirea patrimoniului societății, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele privind caracterul definitiv și irevocabil al hotărârii de dizolvare a societății comerciale și termenul prevăzut în art.232 alin.(2) din Legea nr.31/1990, republicată. (Secția comercială, decizia nr.6 din 10 ianuarie 2006) Reclamantul D. I., în calitate de asociat al S.C . D.V . SNC , în contradictoriu cu pârâtul V.V ., a solicitat instanței să dispună dizolvarea societății comerciale și împărțirea patrimoniului societății, constituit din teren agricol în suprafață de 4956 mp . extravilan și mai multe bunuri mobile și imobile.

Pârâtul a formulat cerere reconvențională pentru partajarea bunurilor dobândite în perioada în care societatea și-a desfășurat activitatea. Tribunalul Olt , prin sentința civilă nr.763 din 10 noiembrie 2004, a admis în parte acțiunea și a dispus dizolvarea S.C . D. V. SNC , a respins capătul de cerere privind împărțirea patrimoniului precum și cererea reconvențională formulată de V. V., ca prematur formulate. Instanța de fond a reținut, pe de o parte, că în speță sunt îndeplinite cerințele prevăzute în art.227 (1) lit.e ) din Legea nr . 31/1990 republicată și, pe de altă parte, că trebuie să existe o hotărâre de dizolvare a societății, definitivă și irevocabilă , pentru a putea proceda la lichidarea societății.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul D.I . a declarat apel, arătând că instanța de fond trebuia să dispună în principiu asupra dizolvării societății, urmând a se examina după rămânerea definitivă a acestei hotărâri și cererea privind împărțirea întregului patrimoniu și numirea unui lichidator. Curtea de Apel Craiova, Secția comercială, prin decizia nr.109 din 25 martie 2005, a respins apelul ca nefondat , instanța de control judiciar reținând că potrivit, Legii nr . 31/1990 republicată, dizolvarea și lichidarea unei societăți comerciale sunt două etape distincte cu o succesiune precis determinată prin efectele juridice pe care le produc. Împotriva acestei decizii , reclamantul D.I . a declarat recurs.

Criticile pe care recurentul le subsumează motivelor de modificare prevăzute în art.304 pct.8,9,10 C.proc.civ . poartă asupra modului în care instanțele s-au pronunțat asupra prematurității capătului al doilea al acțiunii și cererii reconvenționale. Înalta Curte, examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate care pot fi circumscrise dispozițiilor art.304 pct . 9 și art.304 pct 10 ( abrogat din Codul de procedură civilă) , a constatat că recursul este nefondat . Potrivit art.232 alin. (1) și (2) din Legea nr.31/1990, republicată, dizolvarea societăților comerciale trebuie să fie înscrisă în registrul comerțului și publicată în Monitorul Oficial al României în termen de 15 zile de la data la care hotărârea judecătorească a devenit irevocabilă, pentru situația când dizolvarea a fost pronunțată de o instanță judecătorească.

Potrivit art.233alin. (1) din același act normativ dizolvarea societății are ca efect deschiderea procedurii lichidării. Legea prevede dizolvarea și lichidarea unei societăți comerciale ca două etape obligatorii care se intercondiționează în planul efectelor juridice pe care le produc. În mod legal instanța de apel a menținut hotărârea instanței de fond cu privire la prematuritatea capătului de cerere privind împărțirea patrimoniului și respingerea cererii reconvenționale întrucât nu erau îndeplinite cerințele prevăzute imperativ de legiuitor cu privire la caracterul hotărârii de dizolvare a societății și la termenul prevăzut în art.232 (2) din Legea nr . 31/1990, republicată. În consecință, recursul a fost respins ca nefondat .