ÎCCJ, decizie (scj.ro #83410)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83410) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Societate comercială.
Dizolvare, lichidare, etape obligatorii care se intercondiționează
Dizolvarea și lichidarea unei societăți comerciale reprezintă două etape
obligatorii care se intercondiționează în planul efectelor juridice pe care le
produc. Astfel, apare prematură cererea privind împărțirea patrimoniului
societății, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele privind caracterul definitiv
și irevocabil al hotărârii de dizolvare a societății comerciale și termenul
prevăzut în art.232 alin.(2) din Legea nr.31/1990, republicată.
(Secția comercială, decizia nr.6 din 10 ianuarie 2006)
Reclamantul D. I., în calitate de asociat al
S.C
.
D.V
.
SNC
, în contradictoriu
cu pârâtul
V.V
., a solicitat instanței să dispună
dizolvarea societății comerciale și împărțirea patrimoniului societății,
constituit din teren agricol în suprafață de 4956
mp
.
extravilan și mai multe bunuri mobile și imobile.
Pârâtul a formulat cerere reconvențională pentru partajarea bunurilor dobândite
în perioada în care societatea și-a desfășurat activitatea.
Tribunalul
Olt
, prin sentința civilă nr.763 din 10
noiembrie 2004, a admis în parte acțiunea și a dispus dizolvarea
S.C
. D. V.
SNC
, a respins capătul
de cerere privind împărțirea patrimoniului precum și cererea reconvențională
formulată de V. V., ca prematur formulate.
Instanța de fond a reținut, pe de o parte, că în speță sunt îndeplinite
cerințele prevăzute în art.227 (1)
lit.e
) din Legea
nr
. 31/1990 republicată și, pe de altă parte, că trebuie să
existe o hotărâre de dizolvare a societății, definitivă și irevocabilă , pentru
a putea proceda la lichidarea societății.
Împotriva acestei sentințe, reclamantul
D.I
. a
declarat apel, arătând că instanța de fond trebuia să dispună în principiu
asupra dizolvării societății, urmând a se examina după rămânerea definitivă a
acestei hotărâri și cererea privind împărțirea întregului patrimoniu și numirea
unui lichidator.
Curtea de Apel Craiova, Secția comercială, prin decizia nr.109 din 25 martie
2005, a respins apelul ca
nefondat
, instanța de
control judiciar reținând că potrivit, Legii
nr
.
31/1990 republicată, dizolvarea și lichidarea unei societăți comerciale sunt
două etape distincte cu o succesiune precis determinată prin efectele juridice
pe care le produc.
Împotriva acestei decizii , reclamantul
D.I
. a
declarat recurs.
Criticile pe care recurentul le subsumează motivelor de modificare prevăzute în
art.304 pct.8,9,10
C.proc.civ
. poartă asupra modului
în care instanțele s-au pronunțat asupra
prematurității
capătului al doilea al acțiunii și cererii reconvenționale.
Înalta Curte, examinând decizia
recurată
prin prisma
criticilor formulate care pot fi circumscrise dispozițiilor art.304
pct
. 9 și art.304
pct
10 (
abrogat din Codul de procedură civilă) , a constatat că recursul este
nefondat
.
Potrivit art.232 alin. (1) și (2) din Legea nr.31/1990, republicată, dizolvarea
societăților comerciale trebuie să fie înscrisă în registrul comerțului și
publicată în Monitorul Oficial al României în termen de 15 zile de la data la
care hotărârea judecătorească a devenit irevocabilă, pentru situația când
dizolvarea a fost pronunțată de o instanță judecătorească.
Potrivit art.233alin. (1) din același act normativ dizolvarea societății are ca
efect deschiderea procedurii lichidării.
Legea prevede dizolvarea și lichidarea unei societăți comerciale ca două etape
obligatorii care se intercondiționează în planul efectelor juridice pe care le
produc.
În mod legal instanța de apel a menținut hotărârea instanței de fond cu privire
la
prematuritatea
capătului de cerere privind
împărțirea patrimoniului și respingerea cererii reconvenționale întrucât nu
erau îndeplinite cerințele prevăzute imperativ de legiuitor cu privire la
caracterul hotărârii de dizolvare a societății și la termenul prevăzut în
art.232 (2) din Legea
nr
. 31/1990,
republicată.
În consecință, recursul a fost respins ca
nefondat
.